2ra-4109/13 — Desfacerea căsătoriei

Judecătoria Soroca Dosarul nr. 2ra-4109/13 Judecător: Gh. Purici Curtea de Apel Bălţi Judecători: T. Duca, S. Procopiuc, A. Albu Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 18 decembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecători: Ion Corolevschi, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Cojocaru Oxana, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Cojocaru Igor împotriva lui Cojocaru Oxana privind stabilirea domiciliului copilului minor şi desfacerea căsătoriei şi cererea reconvenţională depusă de Pascal Veronica, reprezentantul lui Cojocaru Oxana către Cojocaru Igor privind determinarea domiciliului copilului minor cu mama, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 10 septembrie 2013, CONSTATĂ : La 15 decembrie 2006 Cojocaru Igor s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Cojocaru Oxana privind stabilirea domiciliului copilului minor şi desfacerea căsătoriei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 20.10.2001 a încheiat căsătoria cu Cojocaru Oxana, care a fost înregistrată la Oficiul Stării Civile Soroca, sub numărul 172. Viaţa în comun cu pîrîta a eşuat, deoarece ultima a abandonat familia. Din căsătorie a rezultat un copil fiul Ion născut la 08.06.2002 care se află la întreţinerea şi educaţia reclamantului. Cere, desfacerea căsătoriei şi stabilirea domiciliul copilului cu reclamantul. Prin hotărîrea judecătoriei Soroca din 22 decembrie 2006 acţiunea a fost admisă, a fost desfăcută căsătoria încheiată între Cojocaru Igor şi Cojocaru Oxana înregistrat la 20.10.2001, copilul minor Cojocaru Ion, a.n.08.06.2002 a fost lăsat spre educaţia şi întreţinerea reclamantului.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 24 noiembrie 2011 a fost casată hotărîrea judecătoriei Soroca din 22.12.2006 şi cauza a fost restituită spre rejudecare primei instanţe. La 26 martie 2012 Cojocaru Oxana prin reprezentantul său Pascal Veronica a depus cerere reconvenţională privind stabilirea domiciliului copilului minor cu mama. 1 În motivarea cererii reconvenţionale reclamanta a indicat că, copilul minor Ion a continuat să trăiască cu ambii părinţi pînă în vara anului 2010, cînd sub pretextul a merge la bunici a fost readus de la Moscova şi lăsat la întreţinerea bunicilor pe linia tatălui. Copilul pe parcursul anilor s-a ataşat mai mult de Cojocaru Oxana, care are o sursă stabilă de venituri şi o educaţie ireproşabilă.

Condiţiile de trai şi asigurarea materială este bună. Copilul este asigurat cu toate cele necesare bunei educaţii, creşteri şi dezvoltare intelectuală.întreţinerea financiară şi materială este asigurată prin mijloace financiare. Tatăl refuză orice acord privind ieşirea din ţară a copilului, în scop de odihnă, excursii. Consideră că, există toate motivele de fapt şi de drept pentru a stabili domiciliul copilului minor cu mama. Relaţiile dintre fiu şi tată este una critică, copilul fiind stresat, ultimul fiind vinovat de relaţiile ostile. Cere, stabilirea domiciliului copilului minor Cojocaru Ion, a.n.08.06.2002 cu mama. Prin hotărîrea Judecătoriei Soroca din 24 octombrie 2012 acţiunea iniţială a fost admisă, a fost desfăcută căsătoria înregistrată între Cojocaru Igor şi Cojocaru Oxana la 20.10.2001 la Oficiul Stării Civile Soroca, înscrisă sub nr.172, s-a stabilit domiciliul copilului minor Cojocaru Ion, a.n.

08.06.2002 cu tata Cojocaru Igor, iar cererea reconvenţională a fost respinsă. La 13.02.2013, Pascal Veronica, reprezentanta lui Cojocaru Oxana a declarat apel în termen împotriva hotărârii date, cerînd admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărâri în partea aceasta cu privire la admiterea acţiunii privind stabilirea domiciliului copilului minor cu mama. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 10 septembrie 2013, a fost respins apelul declarat de Cojocaru Oxana şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Soroca din 24 octombrie 2012. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

În motivarea deciziei, instanţa de apel a invocat prevederile art. 3 alin. (1) şi art. 9 al Convenţiei internaţionale cu privire la drepturile copilului şi art. 63 Codul familiei al RM, care reglementează aspecte ce ţin de interesele copilului şi determinarea domiciliului copilului minor care nu a atins vîrsta de 14 ani. Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată.

Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 01.11.2013, Cojocaru Oxana a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 10 septembrie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Soroca din 24 octombrie 2012, cu adoptarea unei noi decizii privind stabilirea domiciliului copilului minor cu mama acestuia. În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de apel. 2 Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de Cojocaru Oxana asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Cojocaru Oxana ca inadmisibil.

3 În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Cojocaru Oxana, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 10 septembrie 2013, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Cojocaru Igor împotriva lui Cojocaru Oxana privind stabilirea domiciliului copilului minor şi desfacerea căsătoriei şi cererea reconvenţională depusă de Pascal Veronica, reprezentantul lui Cojocaru Oxana împotriva lui Cojocaru Igor privind determinarea domiciliului copilului minor cu mama. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea 4