2ra-700/14 — Obligarea eliberării bonului de repartiţie

prima instanţă: T.Berdilă dosarul nr.2ra-700/14 instanţa de apel: N.Bondarenco, V.Movilă, I.Dănăilă ÎNCHEIERE 05 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Lupanciuc Vasile, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Lupanciuc Vasile împotriva Primăriei comunei Cania, raionul Cantemir cu privire la recunoaşterea ilegală a refuzului Primăriei comunei Cania, raionul Cantemir, privind eliberarea ordinului de repartiţie a spaţiului locativ şi obligarea eliberării ordinului de repartiţie asupra spaţiului locativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 08 octombrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Lupanciuc Vasile, şi menţinută hotărîria Judecătoriei Cantemir din 14 iunie 2013, c o n s t a t ă La 10 decembrie 2008 reclamantul Lupanciuc Vasile a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei comunei Cania, raionul Cantemir cu privire la recunoaşterea ilegală a refuzului Primăriei comunei Cania, raionul Cantemir, privind eliberarea ordinului de repartiţie a spaţiului locativ şi obligarea eliberării ordinului de repartiţie asupra spaţiului locativ – casa de locuit situată în satul Cania, str. M. Eminescu 5, raionul Cantemir cu suprafaţa de 102,94 m2.

În motivarea acţiunii reclamantul Lupanciuc Vasile a indicat că, la 20 iunie 1994, prin ordinul nr. 15-c a fost angajat la lucru în calitate de montor la Centrul de Telecomunicaţii Cantemir al SA „Moldtelecom” şi din acel an prin decizia Centrului de Telecomunicaţii Cantemir, i-a fost atribuit împreună cu membrii familiei sale o casă de locuit situată pe str. M. Eminescu 5, sat. Cania, raionul Cantemir. Deoarece din anul 1994 locuieşte în această casă şi toate cheltuielile referitoare la reparaţia casei de locuit erau din contul său, a decis să privatizeze această casă de locuit. Adresîndu-se la Agenţia de privatizare Cantemir, pentru a privatiza acest imobil i s-a cerut să prezinte un certificat privitor la costul casei de locuit la data de 01 ianuarie 1992 şi acordul SA „Moldtelecom”, la privatizare.

La fel i s-a solicitat prezentarea ordinului de repartiţie a spaţiului locativ. Pe data de 02 octombrie 2008, s-a adresat cu o cerere în scris pîrîtului, şi anume Primăriei s.Cania, raionul Cantemir, cu privire la eliberarea ordinului de repartiţie a spaţiului locativ, anexînd actele necesare ce confirmă atribuirea spaţiului locativ: certificatul din 12 decembrie 1994 că locuieşte în această casă; certificatul din 11 iulie 2007, că a achitat chiria pe anii 1996-2006; extrasul din contul personal toate eliberate de Centrul de Telecomunicaţii Cantemir, preîntîmpinînd pîrîtul că în caz contrar va cere recuperarea prejudiciilor materiale şi morale. La 09 decembrie 2008, a primit răspuns că nu i se eliberează ordin de repartiţie deoarece casa de locuit nu este la balanţa Primăriei sat.

Cania, raionul Cantemir. Prin urmare, consideră reclamantul că pîrîtul intenţionat încalcă prevederile art. 50 al Codului cu privire la locuinţe, prin aceste acţiuni i-a fost pricinuită o pagubă morală în sumă de 5000 lei, reieşind din suferinţele psihice care i le-a provocat. Solicită să fie recunoscut drept ilegal refuzul Primăriei sat. Cania, raionul Cantemir, cu privire la eliberarea ordinului de repartiţie a spaţiului locativ şi obligarea eliberării ordinului de repartiţie asupra spaţiului locativ – casa de locuit situată în satul Cania, str. M. Eminescu 5, raionul Cantemir cu suprafaţa de 102,94 m2, încasarea pagubei morale în sumă de 5000 lei şi cheltuielile judiciare. Litigiul în cauză a fost obiect de examinare în mai multe instanţe judecătoreşti.

Prin hotărîrea Judecătoriei Cantemir din 14 iunie 2013 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Lupanciuc Vasile a declarat apel, solicitînd, admiterea apelului şi casarea hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 08 octombrie 2013, a fost respins apelul declarat de către Lupanciuc Vasile, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Cantemir din 14 iunie 2013. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a ajuns la concluzia că prima instanţă a respectat normele materiale şi procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele în mod obiectiv circumstanţele cauzei şi a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenţei, concludentei, utilităţii şi veridicităţii lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungînd la concluzia de respingere a acţiunii ca neîntemeiate.

Astfel, instanţa de apel a concluzionat că, în conformitate cu art. 42 alin. (1) şi (2) Cod cu privire la locuinţe, norma spaţiului locativ se stabileşte în mărime de nouă metri pătraţi pentru fiecare persoană. Reieşind din componenţa membrilor familiei apelantului, Lupanciuc Vasile a menţionat că, casa de locuit nu a putut fi repartizată acestuia şi respectiv a fost o acţiune arbitrară a fostului director al SA „Moldtelecom” prin care i s-a permis apelantului Lupanciuc Vasile şi membrilor familiei sale, temporar să locuiască într-un apartament din această casă de locuit.

Totodată, instanţa de apel a invocat că, apelantul nu a prezentat nici un act confirmatoriu al administraţiei sau a comitetului sindical al Centrului de Telecomunicaţii Cantemir al SA „Moldtelecom” prin care i s-a acordat spaţiul de locuit, or conform art. 46 Cod cu privire la locuinţe, încăperile de locuit în casele fondului departamental de locuinţe li se acordă cetăţenilor pe baza hotărîrii comune a administraţiei şi a comitetului sindical al întreprinderii, instituţiei, organizaţiei, aprobate de comitetul executiv al Sovietului raional, orăşenesc, raional din oraş, de orăşel, sătesc de deputaţi ai norodului. Prin urmare, casa locativă în litigiu se află în gestiunea economică a SA „Moldtelecom” (f.d.11), iar gestiunea economică presupune soluţionarea problemei referitor la statutul locatarilor.

Cu atît mai mult, instanţa de apel a invocat că, conform materialelor din dosar s-a constatat cu certitudine că sunt juste concluziile primei instanţe privind faptul că apelantul Lupanciuc Vasile şi membrii familiei sale, nu locuiesc în casa respectivă. La 26 decembrie 2013 Lupanciuc Vasile a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului Lupanciuc Vasile a indicat că instanţele judecătoreşti au emis soluţii cu încălcarea normelor de drept material şi procesual, nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, nu au elucidat toate circumstanţele cauzei.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Lupanciuc Vasile nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurenţilor se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei. Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Lupanciuc Vasile, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Lupanciuc Vasile ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Lupanciuc Vasile, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru