2ra-2093/15 — Încasarea plăţilor salariale, a penalităţii, repararea prjudiciului moral şi compensarea cheltuielilor de judecată

dosarul nr. 2ra-2093/15 prima instanță: Șt. Starciuc instanța de apel: G. Vavrin, I. Dănăilă, T. Dimitriadi ÎNCHEIERE 09 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea municipală „Prim-Can”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Panea împotriva Primăriei comunei Cania, raionul Cantemir și Întreprinderii municipale „Prim-Can” cu privire la încasarea plăților pentru concediile nefolosite, a penalității, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 19 martie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Primăria comunei Cania, raionul Cantemir, casată parțial hotărârea Judecătoriei Cantemir din 22 septembrie 2014 și emisă în această parte o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă: La 21 noiembrie 2013, Nicolae Panea a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei com.

Cania, r-nul Cantemir și ÎM „Prim-Can” cu privire la încasarea plăților pentru concediile nefolosite, a penalității, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că la 23 iulie 2008 a fost angajat de primarul comunei Cania în calitate de șef al serviciului comunal. La 01 noiembrie 2012, din inițiativă proprie, a fost eliberat din funcție, fiind emisă dispoziția primarului nr. 65 din 01 noiembrie 2012. Menționează că restanțele pentru concediile anuale neachitate (indemnizația de concediu) constituie pentru anul 2009 suma de 1825,04 lei, anul 2010 - 1825,04 lei, anul 2011 - 1827,28 lei, anul 2012 - 1500,52 lei, iar în total suma de 6977,88 lei.

Susține că s-a adresat cu cereri privind achitarea plăților restante către Consiliul și Primăria com. Cania, r-nul Cantemir și ÎM „Prim-Can”, însă pretențiile au fost respinse. 1 Astfel, afirmă că prin neachitarea la timp a plăților salariale i-a fost cauzat un prejudiciu moral determinat de starea de stres și înrăutățirea sănătății, pe care îl estimează la suma de 50000 lei. Prin urmare, solicită încasarea din contul pârâților a restanțelor la plățile pentru concediile nefolosite în mărime de 6977,88 lei, a plății pentru întârzierea achitării restanțelor salariale în mărime de 0,1 % din suma neplătită în termen, a sumei de 50000 lei cu titlu de prejudiciu moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Cantemir din 22 septembrie 2014 acțiunea a fost admisă parțial. S-a încasat din contul Primăriei com. Cania, r-nul Cantemir în beneficiul lui Nicolae Panea, plata salarială restantă neachitată la data eliberării din funcție în sumă de 6977,88 lei şi penalitatea pentru neachitarea la timp a plăților salariale pentru fiecare zi de întârziere, pentru perioada 01 noiembrie 2012 - 22 septembrie 2014, în mărime de 0,1 %, calculată din suma salariului neachitat în mărime totală de 4397,40 lei. În rest pretențiile au fost respinse ca nefondate. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 19 martie 2015 a fost admis apelul declarat de Primăria com. Cania, r-nul Cantemir, casată parțial hotărârea primei instanțe, în partea încasării despăgubirii de la Primăria com.

Cania, r-nul Cantemir și emisă în această parte o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial și s-a încasat de la ÎM „Prim-Can” în beneficiul lui Nicolae Panea restanța la plata concediilor nefolosite în mărime de 6977,88 lei și cheltuielile de asistență juridică în mărime de 1500 lei. În rest, capătul de cerere privind încasarea a 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere, prevăzută de art. 330 alin. (2) Codul muncii, a fost respins ca neîntemeiat. La 26 iunie 2015, în termenul prevăzut de lege, ÎM „Prim-Can” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătorești și încetarea procesului. În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de apel deoarece aceasta a fost emisă în rezultatul unor concluzii pripite și nefondate.

Totodată, consideră că din motivul nerespectării de către intimat a procedurii prealabile de soluționare a litigiului pe cale extrajudiciară, cererea urma să fie scoasă de pe rol. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

2 Alineatele (2) şi (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de ÎM „Prim-Can” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție menționează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului, invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că instanța de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicând corespunzător normele de drept material şi respectând normele de drept procedural, iar argumentele invocate în cererea de recurs poartă un caracter declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ÎM „Prim- Can” ca inadmisibil. 3 În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de Întreprinderea municipală „Prim-Can” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală Ion Corolevschi 4