3ra-213/14 — Încasarea restanţelor salariale şi a prejudiciului moral

prima instanţă - A. Us dosarul nr. 3ra-213/14 instanţa de apel - D. Manole, E. Fistican, N. Traciuc DECIZIE 05 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druță Tamara Chișca-Doneva examinând recursurile declarate de către Departamentul Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi Serjant Natalia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Nataliei Serjant împotriva Departamentului Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la încasarea restanțelor la salariu și repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 05 noiembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Departamentul Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, casată hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chişinău din 30 iulie 2013, în partea încasării penalității și prejudiciului moral și emisă în această parte o nouă hotărîre prin care cerințele au fost respinse, în rest hotărîrea primei instanțe a fost menținută, c o n s t a t ă : La 14 august 2012, Serjant Natalia a depus cerere de chemare în judecată împotriva Departamentului Poliției de Frontieră cu privire la încasarea restanțelor la salariu și repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, la 01 martie 2004, a fost angajată la Serviciul de Grăniceri în funcţie de contabil-casier al Direcţiei Finanţe al Serviciului Grăniceri. La 01 ianuarie 2007 a fost semnat contractul individual de muncă pe o perioadă nedeterminată, fiind numită în funcţia de specialist contabil al Serviciului Finanţe al Direcţiei regionale Asigurare Chişinău.

Invocă că prin ordinul directorului general al Serviciului Grăniceri nr. 292/ps din 30 aprilie 2010, a fost numită în funcţie de specialist contabil al Serviciului alimentar şi Echipament al Direcţiei regionale Asigurare Chişinău, iar prin ordinul ordinului nr. 92/ps din 19 august 2011, a fost eliberată din funcţie în legătură cu împlinirea vîrstei necesară obţinerii dreptului la pensie pentru limita de vîrstă. Susține că, la eliberarea din funcție angajatorul nu i-a achitat toate sumele restante şi compensaţiile pentru concediu anual nefolosit. 1 Menționează că, în perioada 12 mai 2011-18 mai 2011, s-a aflat în concediu medical neîntrerupt, iar în ultimul certificat medical pe perioada 06 august 2011-18 august 2011, sunt indicate 13 zile, pe cînd de către contabilitatea Serviciului Grăniceri au fost calculate doar 12 zile.

Totodată, conform certificatului Serviciului de Grăniceri din 27 aprilie 2012, pentru luna august 2011 era calculată suma de 4 798.47 lei, pe cînd de facto pe contul bancar au fost transferați doar 2067,12 lei. Afirmă că s-a adresat către Serviciul Grăniceri și a solicitat eliberarea calcului pentru fiecare certificat de boală pentru a constata sumei care urma să primească, însă solicitarea sa a rămas fără răspuns. Solicită eliberarea certificatului care atestă calculele pentru fiecare concediu medical și plata sumelor corespunzătoare în urma eliberării din funcţie, repararea prejudiciului moral în mărime de 10000 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată.

La data de 25 octombrie 2012, Serjant Natalia a depus o cerere de concretizare a cerințelor în care a invocat că prin ordinul nr. 48 din 12 martie 2011, i-a fost oferit concediu anual pentru perioada de la 01 martie 2010 - 01 martie 2011, conform ordinului nr. 53 din 18 martie 2011, a fost rechemată din concediu, iar la eliberarea din funcție i-a fost reținută suma de 2789,96 lei. În susţinerea poziţie sale invocă prevederile art. 330 alin. (1) lit. f) al. (2) Codul muncii, care indică că angajatorul este obligat să compenseze persoanei salariul pe care aceasta nu l-a primit, fiind lipsită de posibilitatea de a munci. Această obligaţie survine, în particular, în caz de reţinere a tuturor plăţilor sau a unora din ele în caz de eliberare din serviciu.

Menționează că odată cu eventuala indexare în condiţiile enunţate mai sus a salariului neachitat de către angajator persoanei eliberate, în caz de reţinere a salariului, a indemnizaţiei de concediu şi a altor plăţi cuvenite salariatului concediat, angajatorul achită suplimentar, pentru fiecare zi de întîrziere, 0.1 la sută din suma neplătită în termen. Compensaţia de 0.1 la sută se va calcula din mărimea salariului, indemnizaţiei, altor plăţi neachitate şi nu din suma indexată, care se efectuează separat din aceleaşi sume (salariu) în condiţiile legii. Conform calculelor efectuate reclamanta consideră că angajatorul urmează să-i achite pentru perioada 2011 – 2012, pentru 434 zile de întîrziere, suma de 1210,86 lei constituită din 2789,96 lei suma neachitată x 434 zile x 0,1%, iar în total suma de 4000,82 lei inclusiv: suma reținută din salariu de 2789,96 lei , inclusiv îndemnizația pentru fiecare zi de întîrziere de 1210,86 lei.

Afirmă că conform calculelor prezentate prin scrisoarea nr. 35/10-930 din 18 septembrie 2012, dînsa urma să primească pentru perioada aflării în concediu de boală în total suma de 7883,04 lei, însă pe cardul bancar i-a fost transferată suma de 6981,62 lei, diferența de 901,42 lei fiindu-i achitată cu întîrziere doar la data de 19 iulie 2012. Susține că conform calculului efectuat pentru anul 2011 nu i-au fost achitat concediu medical pentru 135 de zile, iar pentru anul 2012 pentru 201 zile. Prin prisma prevederilor art. 330 alin. (1) lit. f) Codul muncii, consideră că pîrîtul urmează să-i achite suplimentar pentru 336 de zile de întîrziere suma de 302, 74 lei. Solicită încasarea de la Serviciul de Grăniceri al RM în beneficiul său concediu anual nefolosit în mărime de 4000, 82 lei și concediul medical în mărime de 302,74 lei.

2 Ulterior, Serjant Natalia a mai intervenit cu o cerere în care a indicat calculele cu starea restanțelor datoriei angajatorului la data de 23 mai 2013, în care a invocat că total suma datorată pentru anii 2011-1013 constituie 2424,84 lei. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2012, cererea de chemare în judecată a fost scoasă de pe rol, fiindu-i explicat reclamantei despre necesitatea respectării procedurii prealabile, și că doar în cazul în care nu v-a fi mulțumită de răspunsul la cererea prealabilă sau nu v-a primi nici un răspuns, va fi în drept să se adreseze în termen de 30 de zile în instanța de contencios administrativ competentă. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 23 ianuarie 2013, a fost admis recursul declarat de către Serjant Natalia, casată încheierea primei instanțe, şi remisă pricina spre examinarea în fond la Judecătoria Rîșcani mun.

Chișinău. La 23 iulie 2013, Serjant Natalia a mai depus o cerere de concretizare a cerințelor, în care a invocat că 29 decembrie 2012, angajatorul i-a transferat pe cardul său bancar din suma reținută de 2789,96 lei doar suma de 2345, 32 lei, datoria neachitată fiind de 444 lei 32 bani. Susține că achitarea sumei de 2789,96 lei a fost reținuta pe un termen de 499 zile: 2 789,96 lei x 499 zile x 0,1%= 1 392,21 lei, iar suma de 444, 32 lei a fost reținută pe un termen de 705 zile: 444 lei 32 bani x 705 zile x 0.1% = 313, 24 lei. Insistă că în total angajatorul urmează să-i achite suma de 2452,51 lei ce constituie: 302,74 lei (% din suma de 901,42 (pentru concediile medicale) neachitată în termen) + 444 lei 32 bani (concedialele neachitate pîna la moment) +1392 lei 21 bani (% de la concedialele din 2789,96 lei) + 313 lei 24 bani (% de la concedialele din suma 444,32 lei).

Solicită încasarea de la Serviciul Grăniceri al RM în beneficiul său prejudiciului material în mărime de 2452,51 lei, prejudiciului moral în mărime de 10000 lei şi cheltuielilor pentru asistența juridică în mărime de 700 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 30 iulie 2013, acțiunea a fost admisă parțial şi încasat de la Departamentul Poliției de Frontieră în beneficiul Nataliei Serjant îndemnizația neachitată pentru concediu în mărime de 444,32 lei, penalitatea din suma neachitată în termen în mărime de 2008,19 lei, prejudiciul moral în mărime de 3900 lei, ce constituie salariul mediu pentru 3 luni și cheltuielile pentru asistența juridică în mărime de 700 lei. În rest cerințele Nataliei Serjant au fost respinse ca neîntemeiate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău 05 noiembrie 2013, a fost admis apelul declarat de către Departamentul Poliției de Frontieră, casată hotărîrea primei instanțe în partea încasării sumei de 2008,19 lei cu titlu de penalitate și prejudiciului moral în mărime de 6900 lei și emisă în partea dată o nouă hotărîre, prin care cerințele au fost respinse, în rest hotărîrea primei instanțe a fost menținută. La 30 decembrie 2013, Departamentul Poliției de Frontieră a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului casarea deciziei instanței de apel şi hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie respinsă integral.

În motivarea recursului recurentul a invocat că decizia instanței de apel în partea în care a fost menținută hotărîrea primei instanțe este neîntemeiată, deoarece suma de 444,32 lei încasată cu titlu de indemnizație pentru concediul nefolosit nu a fost confirmată prin careva probe pertinente și concludente. 3 Menţionează că în conformitate cu prevederile art. 148 alin. (4) Codul muncii, la eliberarea din funcție a Nataliei Serjant, acesteia i-a fost reținută îndemnizația pentru concediu în mărime de 2789,96 lei, pe cînd instanţele greşit au invocat că suma respectivă urma să-i fie achitată intimatei. Susține că, în baza Ordinului Serviciului Grăniceri nr. 48 din 12 martie 2011 Nataliei Serjant i-a fost acordat concediul de odihnă anul pentru perioada de lucru 01 martie 2010 – 01 martie 2011, 42 zile calendaristice, începînd cu data de 14 martie 2011-27 aprilie 2011, fiindu-i calculată îndemnizația pentru 42 de zile în mărime de 3083,64 lei.

Iar, prin Ordinul nr.53 din 18 martie 2011, Serjant Natalia a fost rechemată din concediul de odihnă, începînd cu data de 18 martie 2011, aflîndu-se astfel în concediu doar 4 zile, însă îndemnizația i-a fost achitată pentru concediu de 42 de zile, fără efectuarea recalculului. Conform prevederilor art. 122 Codul muncii, salariatul poate fi rechemat din concediul de odihnă anual prin ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) angajatorului, numai cu acordul scris al salariatului şi numai pentru situaţii de serviciu neprevăzute, care fac necesară prezenţa acestuia în unitate. In acest caz, salariatul nu restituie indemnizaţia pentru zilele de concediu nefolosite. În vederea respectării normelor de drept citate, afirmă că angajatorul nu a efectuat recalcularea asupra sumei achitate de 3083,64 lei.

Însă prin Ordinul Serviciului Grăniceri nr. 160 din 19 august 2011, Serjant Natalia a demisionat din cadrul Serviciului Grăniceri, începînd cu data de 19 august 2011. Cu referire la prevederile alin. (4) art. 148 al Codului muncii, care indică că în caz de eliberare a salariatului înainte de expirarea anului de muncă în contul căruia el a folosit deja concediul, angajatorul îi poate reţine din salariu suma achitată pentru zilele fără acoperire ale concediului şi ţinînd cont de faptul că Nataliei Serjant i-a fost achitată indemnizaţia de concediu pentru 42 de zile în sumă de 3083, 64 lei (73,42 lei pentru o zi), însă aceasta a lucrat doar 4 zile, pentru care urma să i se achite doar 293,68 lei, invocă că suma de 2879,96 lei reținută la concedierea intimatei constituie suma achitată pentru 38 de zile fără acoperire ale concediului.

Mai invocă că conform ordinului Directorului Serviciului Grăniceri, la concedierea Nataliei Serjant, pentru perioada de 01 martie 2011-19 august 2011, i-a fost calculată şi transferată pe cont compensaţia pentru concediul nefolosit (pentru 18 zile) în mărime de 1372, 14 lei. Mai invocă cp prin Ordinul Directorului Serviciului Grăniceri nr. 245 ps din 06 decembrie 2012 Ordinul Directorului General al Serviciului Grăniceri nr. 160 din 19 august 2011 a fost modificat, şi anume cuvintele perioada 01 martie 2011-19 august 2011, a fost modificată pe perioada 01 martie 2010- 19 august 2011, pe un termen de 56 zile, respectiv, 56 zile concediul nefolosit din care 18 zile achitate la concediere iar 38 zile neachitate.

Susţine că calculul compensaţiei pentru concediul nefolosit de 38 zile a fost efectuat în baza Hotărîrii Guvernului nr. 426 din 26 aprilie 2004 privind aprobarea Modului de calculare a salariului mediu (reieșind din salariul unei zile calendaristice de 75.3795 calculate în baza coeficientul 0.70 x 107.685 pentru o zi lucrătoare) și constituie 2 849,11 lei, care și este compensaţia băneasca în loc de concediu nefolosit. Totodată, cu referire la prevederile art. 14 Cod fiscal, art.4 alin. (1) al Legii fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2012 nr.55 din 31 martie 4 2011 şi art.4 al Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2012, invocă că din suma de 2849, 11 lei au fost reţinute impozite în sumă de 503,79 lei, iar suma rămasă de 2345, 32 a fost transferată intimatei pe cardul bancar.

Insistă că Departamentul Poliţiei de Frontieră i-a achitat Nataliei Serjant toate sumele băneşti cuvenite și nu are careva restanţe faţă de intimată. La data de 12 decembrie 2014, Serjant Natalia la fel a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărîrii primei instanțe. În motivarea recursului invocă dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerînd- o ilegală, neîntemeiată şi emisă cu încălcarea normelor de drept material și procedural. Menționează că la emiterea deciziei, instanța de apel a încălcat prevederile art. art. 20 alin. (1), 43 alin. (2), 119 din Constituţia RM, art.15 CPC, art. art.6 art. 6 &1 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. art. 2 alin. (2), 4, 143 și 330 Codul muncii.

Susține că, Departamentul Poliției de Frontieră nu a respectat modalitatea de achitare a salariului și intenționat a reținut achitarea tuturor plăților la eliberarea sa din funcție, pe cînd instanța de apel a ignorat prevederile art.330 alin. (2) 142. 117 și 143 Codul muncii, care prevede expres obligaţia angajatorului de a repara prejudiciul cauzat persoanei, în caz de reţinere, din vina angajatorului, a salariului, a indemnizaţiei de concediu, a plăţilor în caz de eliberare, cuvenite salariatului, care se plătesc suplimentar, pentru fiecare zi de întîrziere, 0,1 la sută din suma neplătită în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge recursul declarat de către Serjant Natalia ca depus tardiv şi a admite recursul declarat de către Departamentul Poliției de Frontieră, a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acţiunii din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre.

Fiind investită cu examinarea acţiunii înaintate de către Serjant Natalia împotriva Departamentului Poliției de Frontieră cu privire încasarea restanțelor la salariu și repararea prejudiciului moral, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei parțiale a acţiunii, dispunînd încasarea de la Departamentului Poliției de Frontieră în beneficiul Nataliei Serjant a îndemnizației neachitate pentru concediu în mărime de 444,32 lei, penalitatea acumulată din suma neachitată în mărime de 2008,19 lei prejudiciul moral în mărime de 3 salarii medii lunare în mărime de 6 900 lei și cheltuielile pentru asistență juridică în mărime de 700 lei. Judecând apelul declarat de către Departamentul Poliției de Frontieră, instanţa de apel a ajuns la concluzia admiterii acestuia şi casării hotărîrii primei instanțe, în partea încasării penalității și prejudiciului moral, pronunțînd în această parte o nouă hotărîre de respingere a acțiunii.

Instanţa de recurs constată, însă, că deşi, la soluţionarea pricinii au fost stabilite pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru judecarea cauzei în fond, concluziile instanţelor de judecată şi soluţia dată în sensul admiterii acțiunii sunt incorecte, rezultate 5 din aplicarea greşită şi interpretarea eronată de către instanţele de judecată ierarhic inferioare a normelor de drept material aplicabile la caz, precum şi aprecierea incorectă a probelor prezentate de părţi. Astfel, actele cauzei denotă că la 01 martie 2004, Serjant Natalia, a fost angajată la Serviciul Grăniceri al RM în funcția de contabil-casier al Direcției Finanțe al Serviciului Grăniceri.

În temeiul contractului individual de muncă din 01 ianuarie 2007, Serjant Natalia a fost numită în funcție de specialist contabil al Serviciului Finanțe al Direcției Regionale Asigurare Chișinău, iar prin ordinul 292/ps din 30 aprilie 2010, a fost numită în funcție de specialist contabil al Serviciului Alimentar și Echipament al Direcției Regionale Asigurare Chișinău. Tot actele cauzei atestă că, în baza ordinului Serviciului de Grăniceri nr. 48 din 12 martie 2011, Nataliei Serjant i-a fost acordat concediul anual de odihnă pentru perioada 01 martie 2010-01 martie 2011 pe o perioadă de 42 zile calendaristice, începînd cu data de 14 martie 2011, fiindu-i calculată și achitată îndemnizația pentru concediu în mărime de 3083,64 lei (f.d.

25). Prin ordinul nr. 35 din 18 martie 2011, Serjant Natalia a fost rechemată din concediul de odihnă începînd cu data de 18 martie 2011 (f.d. 26). Conform art. 122 Codul muncii, salariatul poate fi rechemat din concediul de odihnă anual prin ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) angajatorului, numai cu acordul scris al salariatului şi numai pentru situaţii de serviciu neprevăzute, care fac necesară prezenţa acestuia în unitate. În acest caz, salariatul nu restituie indemnizaţia pentru zilele de concediu nefolosite. Aici se va remarca că deși intimata s-a aflat în concediu anual de odihnă doar 4 zile din cele 42 acordate, angajatorul nu a efectuat, prin prisma normei citate, recalculul indemnizație de concediu achitate intimatei în sumă de 3083,64.

Ulterior, prin ordinul Serviciului de Grăniceri nr. 92/ps, Serjant Natalia a fost eliberată, din funcția deținută, începînd cu data de 19 august 2011, în legătură cu împlinirea vîrstei necesare obținerii dreptului la pensie pentru limita de vîrstă (f.d. 5). Conform art. 148 alin. (4) Codul muncii, în caz de eliberare a salariatului înainte de expirarea anului de muncă în contul căruia el a folosit deja concediul, angajatorul îi poate reţine din salariu suma achitată pentru zilele fără acoperire ale concediului. Reţinerea pentru aceste zile nu se face dacă salariatul şi-a încetat sau suspendat activitatea în temeiurile indicate la art.76 lit. e), art.78 alin. (1) lit. d), art.82 lit. a) şi i), art. 86 alin. (1) lit. b), e) şi u), în caz de pensionare sau înmatriculare la o instituţie de învăţămînt conform art.85 alin. (2), precum şi în alte cazuri prevăzute de contractul colectiv sau cel individual de muncă ori prin acordul scris al părţilor.

Cu referire la prevederile normei enunţate şi ţinînd cont de faptul că intimatei i-a fost achitată îndemnizația de concediu pentru 42 de zile în sumă de 3038,64 lei, în timp ce dînsa s-a aflat în concediu doar 4 zile, pentru care urma să i fie achită doar suma de 293,68 lei, la concediere acesteia, reieșind din prevederile art. 148 alin. (4) Codul muncii, angajatorul i-a reținut îndemnizația concediului pentru cele 38 zile achitate în avans în mărime de 2 789,96 lei. Este cert şi faptul că în temeiul Ordinului Serviciului de Grăniceri nr. 160 din 19 august 2011, la concedierea Nataliei Serjant, pentru perioada de 01 martie 2011-19 august 2011, celei din urmă i-a fost calculată și transferată pe cont compensația pentru 18 zile de concediu nefolosit în mărime de 1372,14 lei (f.d.

43). 6 Iar, prin Ordinul Serviciului de Grăniceri nr. 245/ps din 06 decembrie 2012, a fost modificat ordinul Serviciului de Grăniceri nr. 160 din 19 august 2011 și anume perioada 01 martie 2011-19 august 2011, fost modificată cu perioada 01 martie 2010- 19 august 2011, concediu nefolosit pe termen de 56 de zile (f.d. 107), dintre care 18 zile au fost achitate la concediere, iar 38 de zile nu au fost achitate. La acest capitol se mai reţine şi faptul că compensația pentru concediul nefolosit de 38 zile a fost calculat în baza Hotărîrii Guvernului privind aprobarea Modului de calculare a salariului mediu nr. 426 din 26 aprilie 2005, pentru lunile mai-iulie 2011 în care au fost 6 luni lucrătoare, 63 zile efectiv lucrate 90 zile calendaristice și salariul de 646,11 lei.

Astfel, reieșind din salariul pentru o zi lucrătoare de 107,685 (646,11:6), coeficientul - 0,70 (63:90) și salariul pentru o zi calendaristică - 75, 3795 (107,685 x 0,70), intimatei a fost calculată compensația pentru concediul nefolosit care constituie 4 221,25 lei (56 x 75.3795). În această ordine de idei, având în vedere că la concedierea Nataliei Serjant, acesteia i-a fost transferată pe cont compensația pentru 18 zile de concediu nefolosit în mărime de 1372,14 lei, compensația bănească în loc de concediu nefolosit este de 2849,11 lei (4 221,25 -1 372,17).

La acest segment se vor reţine şi dispoziţiile art. 14 Cod fiscal, care indică că obiect al impunerii îl constituie, venitul din orice surse aflate în Republica Moldova, precum şi din orice surse aflate în afara Republicii Moldova, cu excepţia deducerilor şi scutirilor la care au dreptul, obţinut de persoanele juridice şi fizice rezidente ale Republicii Moldova care desfăşoară activitate de întreprinzător, precum şi de persoanele care practică activitate profesională; venitul din orice surse aflate în Republica Moldova, inclusiv facilităţile acordate de patron, precum şi din orice surse aflate în afara Republicii Moldova pentru activitatea în Republica Moldova, cu excepţia deducerilor şi scutirilor la care au dreptul, obţinut de persoanele fizice rezidente cetăţeni ai Republicii Moldova care nu desfăşoară activitate de întreprinzător; venitul din investiţii şi financiar din orice surse aflate în afara Republicii Moldova, obţinut de persoanele fizice rezidente cetăţeni ai Republicii Moldova care nu desfăşoară activitate de întreprinzător; venitul din orice surse aflate în Republica Moldova şi din orice surse aflate în afara Republicii Moldova pentru activitatea în Republica Moldova, cu excepţia venitului din investiţii şi financiar din orice surse aflate în afara Republicii Moldova,

obţinut de persoanele fizice rezidente cetăţeni străini şi apatrizi care desfăşoară activitate pe teritoriul Republicii Moldova; venitul obţinut în Republica Moldova de persoanele fizice nerezidente care nu desfăşoară activitate de întreprinzător pe teritoriul Republicii Moldova. În conformitate cu art. 4 alin. (1) al Legii fondurilor asigurării obligatorii de asistență medicală pe anul 2012, nr. 55 din 31 martie 2011, prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală calculată în formă procentuală în raport cu salariul şi cu alte recompense pentru categoriile de plătitori prevăzuţi în anexa nr.1 la Legea nr.1593-XV din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală se stabileşte la 7,0% (cîte 3,5% pentru fiecare categorie, respectiv angajat şi angajator).

Iar, conform art. 4 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011 nr. 54 din 31 martie 2011, din tariful contribuţiei de asigurări sociale de stat obligatorii, prevăzut pentru angajatorii din agricultură specificaţi la pct.1.4 din anexa nr.3, cota de 7 6% la fondul de salarizare şi la alte recompense se virează la bugetul asigurărilor sociale de stat prin transferuri de la bugetul de stat. La caz, aceste prevederi legale au fost respectate de către recurent, or, la achitarea sumei de 2 849,11 lei, au fost efectuate rețineri în sumă totală de 503 lei, iar diferența de 2345,32 lei a fost transferată pe cardul bancar a Nataliei Serjant, respectiv aceasta constituind compensația bănească în loc de concediu nefolosit și nu doar o parte din suma restantă neachitată la concediere, după cum susţine intimata.

Cât priveşte pretenţia cu privire la încasarea sumei de 302,74 lei, care în opinia intimatei conform at. 330 alin. (1) li. f) Codul muncii, constituie 0,1 % pentru fiecare zi de întîrziere a sumei de 901,42 lei pentru concediile medicale, neachitată în termen instanţa de recurs o consideră la fel neîntemeiată Or, în sensul art. 330 alin. (1) lit. f) Codul muncii, angajatorul este obligat să compenseze persoanei salariul pe care aceasta nu l-a primit, în toate cazurile privării ilegale de posibilitatea de a munci. Această obligaţie survine, în particular, în caz de reţinere a tuturor plăţilor sau a unora din ele în caz de eliberare din serviciu. Respectiv prevederile legale enunțate sunt aplicabile doar în cazul privării ilegale de posibilitatea de a munci, pe cînd la caz Serjant Natalia a demisionat în legătură cu împlinirea vîrstei necesare obținerii dreptului la pensie pentru limită de vîrstă.

Cu atît mai mult că materialele cauzei atestă incontestabil că în perioada 12 mai 2011- 18 august 2011, Serjant Natalia s-a aflat în concediu medical, și pentru această perioadă i-a fost calculată și achitată integral îndemnizația conform legislației în vigoare pentru incapacitatea temporară de muncă în sumă de 7883,04 lei. Totodată, instanţa de recurs conchide că recursul declarant de către Serjant Natalia a fost depus cu omiterea termenului de prescriptive. În susţinerea concluziei date, instanţa de recurs reţine şi dispoziţiile art. 434 CPC, care statuează că recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.

La caz, însă se constată că copia deciziei redactate a instanţei de apel din 05 noiembrie 2013 a fost recepţionată de către recurenta Serjant Natalia, contra semnătură, la 09 decembrie 2013, fapt ce se atestă prin recipisa anexată la materialele dosarului (f. d. 160). Cu toate acestea, cererea de recurs a fost depusă de către recurenta Serjant Natalia doar la 12 februarie 2014, respectiv, în afara termenului legal prevăzut de art. 434 CPC. În această ordine de idei este cert că depunând cererea de recurs împotriva deciziei instanţei de apel peste termenul legal, Serjant Natalia a demonstrat o neglijenţă a drepturilor sale procedurale stipulate în legislaţia naţională.

Reieşind din faptul că art. 409 CPC, care prevedea restituirea recursului depus în afara termenului legal, a fost exclus prin Legea pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 155 din 05 iulie 2012, Completul, în sensul art. II pct. (6) a Legii menţionate, consideră că recursul Nataliei Serjant, în conformitate cu dispoziţiile art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, urmează a fi respins ca tardiv.

Faţă de cele ce preced şi fiind cert că circumstanţele pricinii au fost constatate de către instanţele de judecată ierarhic inferioare, nefiind necesară verificarea suplimentară a căror-va dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia, de a respinge recursul declarat de către Serjant 8 Natalia ca tardiv și a admite recursul declarat de Departamentul Poliției de Frontieră, a casa decizia instanței de apel și hotărîrii primei instanțe și a emite o hotărîre nouă prin care a respinge acțiunea Nataliei Serjant împotriva Departamentului Poliției de Frontieră cu privire la încasarea restanțelor la salariu și repararea prejudiciului moral.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) şi b) CPC, Colegiul civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se respinge recursul declarat de către Serjant Natalia ca tardiv. Se admite recursul declarat de către Departamentul Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2013, și hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 30 iulie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Nataliei Serjant împotriva Departamentului Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la încasarea restanțelor la salariu și repararea prejudiciului moral şi se emite o nouă hotărâre prin care: Se respinge acţiunea Nataliei Serjant împotriva Departamentului Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la încasarea restanțelor la salariu și repararea prejudiciului moral. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druță Tamara Chișca-Doneva 9