2ra-1634/21 — încasarea salariului restant

2ra-1634/21 — încasarea salariului restant (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1634/2021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. C. Valah)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, L. Pruteanu, I. Țurcan)

ÎNCHEIERE

10 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Alexandr

Panisco, reprezentat de avocatul Serghei Mocanu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandr Panisco

împotriva Inspectoratului General al Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova cu privire la încasarea salariului restant, indemnizației

pentru concediu nefolosit, încasarea penalității pentru neachitarea în termen,

repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 15 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Alexandr Panisco, reprezentat de avocatul Serghei

Mocanu și a fost menținută hotărârea din 01 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, prin care acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La 16 iulie 2018 Alexandr Panisco a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului General al Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova cu privire la încasarea salariului restant, indemnizației

pentru concediu nefolosit, încasarea penalității pentru neachitarea în termen,

repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin ordinul nr. 20/ps din 15

ianuarie 2015, emis de Șeful Departamentului Poliției de Frontieră, a fost suspendat

din funcția de inspector al secției echipe mobile a Direcției regionale Sud al

Departamentului Poliției de Frontieră.

A menționat că prin ordinul nr. 127/ps din 16 februarie 2015, emis de același

Șef, a fost restabilit în funcția din care a fost suspendat.

A indicat că potrivit ordinului nr. 716/ps din 17 iulie 2015, emis de Șeful

Departamentului Poliției de Frontieră, a fost eliberat din funcția indicată supra.

A susținut că la eliberarea din funcție pârâtul nu i-a achitat salariul restant în

sumă de 4230 de lei și indemnizația pentru concediul nefolosit 354,16 lei, pentru

1

perioada în care a fost suspendat din funcția respectivă (15 ianuarie 2015-16

februarie 2013), contrar art. 143 alin. (1) lit.a) Codul muncii.

A indicat, că prin neachitarea ilegală a plăților obligatorii la încetarea

contractului de muncă, pârâtul i-a cauzat un prejudiciu moral de 50.000 de lei, cauzat

prin suferințe psihice (rușine, incomoditate, umilință) urmare a acțiunilor ilegale ale

pârâtului.

A invocat drept temei art. 330 alin. (2) Codul muncii, din care rezultă că în

caz de reținere a salariului din vina angajatorului, a indemnizației de concediu, a

plăților în caz de eliberare sau altor plăți cuvenite salariatului, acestuia i se plătesc

suplimentar pentru fiecare zi de întârziere 0,3 % din suma neplătită în termen.

Respectiv, reclamantul a considerat că pârâtul urmează să-i achite următoarele

plăți de întârziere pentru perioada 17 iulie 2015- 17 iulie 2018: suma de 6953 de lei,

aferentă sumei de 4250 de lei; suma de 345,30 de lei, aferentă sumei de 354,16 lei.

A menționat că prin cererea prealabilă nr.AMS-1374 din 27 iunie 2018, a

solicitat pârâtului să-i achite în termen de 10 zile datoria la plata salariului restant,

indemnizația de concediu, plățile de întârziere și prejudiciul moral cauzat salariatului

prin acțiunile ilegale ale angajatorului, însă cererea prealabilă a fost respinsă de pârât

prin scrisoarea nr.35/2-М-214/18 din 06 iulie 2018.

A invocat, că urmează a se reține criteriul orientativ general de apreciere a

prejudiciului moral și anume criteriul echității, potrivit căruia indemnizația trebuie

să prezinte o justă și integrală despăgubire. În temeiul Convenției Europene acest

criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească satisfacție

echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel

stabilit, încât să aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie sume excesive

pentru autorii daunelor, nici venituri nejustificative pentru victima daunei.

A indicat, că ținând cont de criteriul echității, care presupune că despăgubirile

pentru prejudiciul moral trebuie să fie juste, raționale și echitabile, adică trebuie

stabilite în așa fel încât să asigure o compensare suficientă și nicidecum exagerată a

prejudiciului moral cauzat, cu menținerea echilibrului între daunele pricinuite și

suma acordată, bazat pe probe pertinente și concludente, reclamantul consideră că

pretenția privind încasarea prejudiciului moral urmează a fi admisă integral.

A solicitat Alexandr Panisco încasarea din contul pârâtului salariul restant în

sumă de 4250 de lei, pentru perioada15 ianuarie 2015 -16 februarie 2013, în care a

fost suspendat din funcția de inspector al secției echipe mobile a Direcției regionale

Sud; a indemnizației de 354,16 lei, pentru concediul nefolosit în această perioadă;

prejudiciul moral în mărime de 50.000 de lei; plăți de întârziere în sumă de 6953 de

lei, aferentă sumei de 4250 de lei, inclusiv în sumă de 345,30 de lei, aferentă sumei

354,16 lei, pentru perioada de întârziere 17 iulie 2015 – 17 iulie 2018, precum și

încasarea cheltuielilor de judecată suportate.

Prin hotărârea din 01 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru,

acțiunea depusă de Alexandr Panisco a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la data de 04 martie 2021,

Alexandr Panisco, reprezentat de avocatul Serghei Mocanu a declarat apel împotriva

hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei

instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

2

Prin decizia din 15 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Alexandr Panisco, reprezentat de avocatul Serghei Mocanu și a fost

menținută hotărârea primei instanțe.

În susținerea soluției sale, instanța de apel s-a bazat pe prevederile art. 75, 78

alin. (2) lit. a), 114 alin. (2), 329 alin. (1), 330 alin. (1), art. 143 Codul muncii și a

conchis că soluția primei instanțe de respingere a acțiunii este legală și întemeiată.

Astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță just a respins pretenția

privind încasarea de la pârât în beneficiul reclamantului a salariului restant în

mărime de 4250 de lei, pentru perioada în care a fost suspendat din funcție (15

ianuarie 2015-16 februarie 2013) și a indemnizației pentru concediul nefolosit în

mărime de 354,16 lei.

La acest compartiment, Colegiul instanței de apel a reținut că reieșind din

ordinul nr. 20/ps din 15 ianuarie 2015, reclamantul a fost suspendat din funcție pe

durata anchetei de serviciu și această perioadă a încetat prin ordinul nr. 127/ps din

16 februarie 2015.

Astfel, în perioada 15 ianuarie 2015 – 16 ianuarie 2015, raporturile dintre

angajator și salariat au fost guvernate de prevederile art. 75 Codul muncii, care

prevăd că în perioada suspendării contractului individual de muncă salariatul nu

prestează munca indicată în contract, iar angajatorul nu achită drepturile salariale

(inclusiv sporuri și alte plăți).

Mai mult, instanța de apel a atestat că Alexandr Panisco nu și-a manifestat

dreptul de a contesta acțiunile angajatorului cu privire la suspendarea raporturilor

juridice de muncă, or careva probe contrare nu au fost prezentate. Astfel, nu s-a

stabilit ilegalitatea acestui ordin.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că prima instanță corect a stabilit că

apelantul nu este îndreptățit să pretindă plata salariului pentru perioada în care a fost

suspendat și nu a prestat munca prevăzută funcției deținute, ordinul de suspendare

producând efecte juridice nefiind anulat.

Totodată, Colegiul civil al instanței a remarcat că prima instanță corect a

constatat că circumstanțele speței nu se încadrează în nici una din cazurile

reglementate de legiuitor conform prevederilor art. 329-330 Codul muncii, deoarece

la caz apelantul nu a fost privat ilegal de dreptul de munci, dar din motivul anchetei

de serviciu au fost suspendate raporturile de muncă.

La fel, instanța de apel a apreciat drept întemeiată trimiterea instanței de fond

la prevederile art. 114 al Codului muncii, conform căruia în vechimea în muncă nu

se include perioada suspendării contractului individual de muncă, ce ar da dreptul la

concediul de odihnă anual, respectiv apelantul/reclamant nu este în drept în speță să

pretindă nici plata indemnizației pentru concediul nefolosit, solicitat în mărime de

354,16 lei.

Or, după cum s-a menționat anterior salariatul nu prestează munca indicată în

contract, în perioada suspendării raporturilor juridice de muncă, astfel, nu poate

beneficia de una dintre formele principale ale timpului de odihnă în cadrul raportului

juridic de muncă.

Pe cale de consecință și având în vedere circumstanțele speței Alexandr

Panisco nu este îndreptățit să solicite de la Inspectoratul General al Poliției de

Frontieră careva plăți, deoarece la caz instanța de apel nu a stabilit caracterul ilicit

3

al suspendării din funcție a apelantului pe perioada 15 ianuarie 2015 -16 februarie

2015.

În continuare, reieșind din prevederile art.330 alin.(2) Codul muncii, instanța

de apel a conchis că prima instanță just a respins capătul acțiunii privind încasarea

prejudiciului material sub forma plăților de întârziere în sumă de 6953 de lei,

aferentă sumei de 4250 de lei, inclusiv în sumă de 345,30 de lei, aferentă sumei

354,16 lei, pentru perioada de întârziere 17 iulie 2015- 17 iulie 2018, din motivul că

sunt pretenții secundare în raport cu pretențiile principale privind încasarea salariului

restant de 4250 de lei și a indemnizației pentru concediul nefolosit de 354,16 lei,

pretenții principale în privința cărora s-a ajuns la concluzia că nu sunt întemeiate.

De asemenea, instanța de apel a reținut că din prevederile art. 329 Codul

muncii rezultă caracterul ilicit al acțiunilor angajatorului, iar celelalte elemente ale

răspunderii juridice, cum ar fi vinovăția angajatorului, existența prejudiciului,

legătura cauzală între faptă și prejudiciul etc., urmează a fi stabilite în fiecare caz în

parte.

Însă, în speță nu se atestă asemenea circumstanțe ce ar impune necesitatea

reparării prejudiciului moral de către intimat în beneficiul apelantului, deoarece nu

rezultă că ultimul a fost discriminat la locul de muncă sau privat ilegal de dreptul de

a munci. Astfel, prima instanță corect a dispus respingerea ca neîntemeiată și a

pretenției apelantului/reclamant privind repararea prejudiciului moral în mărime de

50000 de lei.

La 13 septembrie 2021, Alexandr Panisco, reprezentat de avocatul Serghei

Mocanu a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe și de a

emite o nouă hotărâre de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel a judecat superficial

apelul, deoarece prezintă relevanță și folosirea criteriului pentru determinarea

corectă a naturii juridice a litigiului dat, rezultând din specificul acestui litigiu și

care presupune în sine lămurirea completă și pe bază de dovezi certe, pertinente și

concludente a situației de fapt.

Sub aspectul relatat se constată că, soluția instanței de apel nu conține o

argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării și adoptării soluției la care

s-a ajuns.

A remarcat că instanța de apel la emiterea soluției urma să concluzioneze sub

aspectul temeiniciei acțiunii, rezultând din circumstanțele pricinii constatate de

instanța de judecată, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste

circumstanțe, argumentele invocate de instanță la respingerea unor probe, legile de

care s-a călăuzit instanța.

A menționat că examinarea cauzei în ordine de apel a avut loc în mod arbitrar,

incomplet, evaziv, deoarece soluția instanței de apel nu întrunește condițiile unui

proces echitabil în sensul art. 6 CEDO, având în vedere faptul că această soluție nu

este motivată, în condițiile in care nu este analizat însăși ordinul contestat prin

prisma susținerilor, apărărilor și probelor din dosar, de astfel fiind încălcat și

principiul nemijlocirii.

În final, a susținut că instanțele ierarhic inferioare ilegal au respins acțiunea

depusă de Alexandr Panisco, iar instanța de apel urmează să admită recursul, să

4

caseze actele judecătorești contestate și să emită o nouă hotărâre de admitere a

acțiunii.

La 28 septembrie 2021, în adresa Inspectoratului General al Poliției de

Frontieră a fost expediată copia cererii de recurs depusă de Alexandr Panisco cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 38, vol. II).

La 28 octombrie 2021 Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a depus

referință, prin care a solicitat de a considera inadmisibil recursul declarat de

Alexandr Panisco, reprezentat de avocatul Serghei Mocanu.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei din 15 iunie 2021 a Curții

de Apel Chișinău a fost comunicată părților, inclusiv avocatului Serghei Mocanu,

prin intermediul adresei electronice la 21 august 2021 (f. d.27, vol. II).

Astfel, recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul la 13

septembrie 2021, adică în termenul prevăzut de lege.

Examinând temeiurile recursului declarat de Alexandr Panisco, reprezentat de

avocatul Serghei Mocanu completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Alexandr Panisco, reprezentat

de avocatul Serghei Mocanu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

5

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Alexandr Panisco, reprezentat de avocatul Serghei Mocanu urmează a fi

considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Alexandr Panisco, reprezentat de avocatul Serghei

Mocanu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

6