3ra-1270/21 — contestarea actului administrativ, restabilirea în functie, achitarea platilor salariale, repararea prejudiciului moral, compensarea cheltuielilor de judecată

3ra-1270/21 — contestarea actului administrativ, restabilirea în functie, achitarea platilor salariale, repararea prejudiciului moral, compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra- 1270 /21

(2-20102742-01-3ra-09122021)

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani(jud. V. Chisilița)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, I. Secrieru, V. Buhnaci)

Î N C H E I E R E

23 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca -Doneva

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Cătălin Corciu, reprezentat de

avocatul Ion Slisarenco,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Cătălin Corciu împotriva Inspectoratului General al Poliției, cu privire la anularea

actului administrativ defavorabil, restabilirea în funcție, achitarea salariului pentru

perioada absenței forțate de la lucru, repararea prejudiciului moral și încasarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 08 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 21 august 2020, Cătălin Corciu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului General al Poliției, cu privire la anularea actului

administrativ individual defavorabil, restabilirea la lucru, achitarea salariului pentru

perioada de absența forțată de la lucru, repararea prejudiciului moral și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a menționat că, la 24 iulie 2020, Inspectoratul

General al Poliției al MAI a emis ordinul nr. 319 ef cu privire la sancționarea

disciplinară a salariatului din cadrul Inspectoratului de Poliție Buiucani al Direcției

de poliție a mun. Chișinău, subofițer superior de sector-debutant al Sectorului de

poliție nr.3 agent superior Corciu Cătălin Igor, prin care ultimul a fost sancționat cu

sancțiunea disciplinară „concediere” din funcția publică cu statut special, ordin care

i-a fost adus la cunoștință la 24 iulie 2020, contra semnătură.

A indicat că, din 03 septembrie 2018 și până la data emiterii ordinului de

sancționare cu „concediere” din 24 iulie 2020, a activat în cadrul subdiviziunilor

subordonate Ministerului Afacerilor Interne. Iar din 13 martie 2019, a activat în

funcție de subofițer superior de sector-debutant al Sectorului de Poliție nr.3 al

Inspectoratului de Poliție Buiucani al Direcției de poliție a mun. Chișinău a IGP al

MAI.

1

La 24 iulie 2020, de către Inspectoratul General al Poliției al MAI a fost emis

ordinul nr.319 ef cu privire la sancționarea disciplinară a salariatului din cadrul

Inspectoratului de Poliție Buiucani al Direcției de poliție a mun. Chișinău,

indicându-se că, pentru încălcarea prevederilor art. 26 alin. (1) lit. c) din Legea

320/2012 cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului, art.50 lit. c) e), k) și

s) și art. 52 lit. a) din Legea nr. 288/2016 privind funcționarul public cu statut special

din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, pct. 7 subpct. 5), 16) 19) și 26), pct.13

subpct.1) din Statutul disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 409/2017,

pct.7 subpct.2) și 8) din Codul de etică și deontologie al funcționarului public cu

statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 629/2017, acțiuni manifestate prin utilizarea la 06 iulie 2020, în

interes personal sau altul decât cel de serviciu a automobilului de serviciu de model

„Dacia Logan” cu n/î MAI 1050, fapt prin care a fost prejudiciat bugetul instituției

din care face parte, inclusiv părăsirea teritoriului administrativ al Inspectoratului de

poliție Buiucani în lipsa acordului superiorilor, fapt ce a servit ca publicare pe rețele

de socializare, în tot spațiul public a secvențelor video și drept consecință denigrarea

în ansamblu a imaginii publice a Inspectoratului General al Poliției, cât și lipsa de

sinceritate și necontribuirea activă la stabilirea adevărului obiectiv în cadrul anchetei

de serviciu, în temeiul art.38 alin.(1) lit. j) (pentru comiterea unei încălcări grave)

din legea nr.288/2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne, subofițerul de sector al Sectorului de poliție nr. 3 al

Inspectoratului de poliție Buiucani al Direcției de poliție a mun. Chișinău, agent

superior a fost sancționat disciplinar cu concediere din funcția publică cu statut

special, cu achitarea compensațiilor bănești pentru concediile neutilizate și reținerea

costului restant al echipamentului, după caz.

A susținut că ordinul de sancționare este un act administrativ individual

defavorabil, ilegal și neîntemeiat, emis cu încălcarea procedurii și a prevederilor

legislației în vigoare, iar motivele care au stat la baza emiterii acestuia sunt pur

formale, care vin în contradicție cu legislația în vigoare, precum și contravine

normelor legale ce ține de reglementarea raporturilor de serviciu, precum și de

cariera profesională a polițistului debutant, consideră ancheta de serviciu împotriva

sa desfășurată ilegal, formal, superficial și imparțial, unilateral și cu încălcarea

procedurii și a normelor legale în acest sens.

Reclamantul a consemnat că ordinul a fost emis ca urmare a unei anchete de

serviciu în a cărei desfășurare au fost admise un șir de încălcări de procedură.

Ancheta de serviciu a fost dispusă de șeful adjunct al Direcției Inspectare Efectiv

(DIE) a IGP, comisar-șef Evgheni Cracan, care nu face parte din conducătorii lui.

Astfel, a invocat că, este angajat al Poliției și anume al unei subdiviziuni

teritoriale ale Poliției subordonate Inspectoratul General de Poliție și anume al

Inspectoratului de poliție Buiucani al Direcției de poliție a mun. Chișinău, care este

o subdiviziune subordonată IGP, iar drept urmare, acesta are în calitate de

conducători pe șeful Sectorului de poliție nr. 3, și pe scară ierarhică în sus pe Șeful,

ofițer principal al Secției securitate publică, pe adjuncții șefului și pe șeful

Inspectoratului de Poliție Buiucani, pe șef SCASP a DP a mun. Chișinău, pe șeful și

adjuncții șefului Direcției de poliție a mun. Chișinău, pe Șef SIC a DAC a DGSP,

2

pe Șef al DAC a DGSP, pe Șeful DGSP, pe adjuncții Șefului și pe Șeful IGP, iar

Ministrul Afacerilor Interne fiind conducătorul organului ierarhic superior.

Reclamantul a susținut că ancheta de serviciu nu a fost dispusă de către un

conducător al subofițerului superior de sector-debutant, agent superior Cătălin

Corciu, deoarece la 10 iulie 2020, ofițerul principal al SII a DIE a IGP, inspector

principal Eugeniu Graur, nu a depus raport care a servit drept temei de a iniția

ancheta de serviciu în privința lui pe numele șefului IGP sau pe numele unuia din

șefii adjuncți ai IGP, care erau în drept de a dispune desfășurarea unei anchete de

serviciu potrivit pct. 21 al Statutului disciplinar al funcționarului public cu statut

special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr. 409 din 07 iunie 2017.

Respectiv, despre careva pretinse abateri disciplinare nu a fost sesizat unul din

conducătorii reclamantului, care, potrivit pct.21 al Statutului menționat este în drept

de a desfășura personal sau a dispune unui angajat din subordine desfășurarea

anchetei de serviciu, iar o careva rezoluție prin care s-ar dispune efectuarea anchetei

de serviciu a unuia dintre aceștia la ancheta de serviciu nu este prezentă.

În opinia reclamantului, ancheta de serviciu a fost inițiată contrar pct. 21, 51, 53

al Statutului disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 409 din 07

iunie 2017, cu încălcarea procedurii și a prevederilor legale în acest sens, iar ordinul

și decizia de sancționare cu care s-a finalizat respectiva anchetă urmează a fi anulate.

Suplimentar, a invocat că în privința acțiunilor pretinse a fi abateri disciplinare

au fost inițiate două anchete de serviciu, care au fost comasate ilegal, fiind încălcate

normele pct. 55 al Statutului disciplinar al funcționarului public cu statut special din

cadrul Ministerului Afacerilor Interne aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 409 din

07 iunie 2017 cu încălcarea procedurii și a prevederilor legale în acest sens.

Reclamantul a notat că, au fost încălcate și regulile de efectuare a anchetei de

serviciu, circumstanță ce contravine normelor pct. 69 al Statutului disciplinar al

funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne

aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 409 din 07 iunie 2017, deoarece nu i s-a

comunicat despre finalizarea anchetei de serviciu, nu i s-a oferit posibilitatea de a

face cunoștință cu materialele anchetei de serviciu ca să poată contesta decizia

adoptată, astfel fiindu-i îngrădit dreptul la apărare în cadrul anchetei de serviciu.

În opinia reclamantului, ancheta de serviciu a fost efectuată superficial și

unilateral, contrar pct. 48 și pct. 49 al Statutului disciplinar al funcționarului public

cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 409 din 07 iunie 2017. Astfel, deși la 14 iulie 2020 persoana care a

desfășurat ancheta de serviciu a solicitat de la Serviciul tehnologii informaționale al

MAI informația din sistemul de poziționare globală GPS în vederea constatării

itinerarului de mișcare/deplasare a automobilului de serviciu cu n/î MAI 1050 ce

aparține Inspectoratului de poliție Buiucani pentru data de 05 iulie 2020, ora 20.00

până la 06 iulie 2020, ora 8.00, aceasta nu a asigurat în termenul prevăzut de lege ca

să fie primit un răspuns la solicitarea oficială făcută prin scrisoarea nr.34/14-25 83

din 14 iulie 2020 și să fie anexat la ancheta de serviciu pentru confirmarea sau după

caz infirmarea susținerilor pe care le-a făcut în apărarea sa.

A susținut că, a fost sancționat, cu sancțiunea disciplinară „concedierea”, fără

consultarea prealabilă a organului sindical din unitate. Prin certificatul nr.11 din 15

3

iulie 2020, semnat de către președintele Organizației Sindicale Primare a

Inspectoratului de Poliție Buiucani, Ion Aga, se confirmă faptul că, este membru al

Organizației Sindicale Primare a Inspectoratului de Poliție Buiucani al Direcției de

Poliție a mun. Chișinău. Prin acordul nr.11 din 15 iulie 2020 al Organizației

Sindicale Primare a Inspectoratului de Poliție Buiucani, Organizația Sindicală

Primară a Inspectoratului de Poliție Buiucani al Direcției de Poliție a mun. Chișinău

își exprimă acordul privind desfășurarea anchetei de serviciu cu aplicarea

reglementărilor Statutului disciplinar al funcționarului public cu statut special din

cadrul Ministerului Afacerilor Interne aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 409 din

07.06.2017 precum și a ordinului IGP nr. 407 din 18 septembrie 2018.

Însă, la materialele anchetei de serviciu nu este prezentă o solicitare a acordului

angajatorului adresată Organizației Sindicale Primare a Inspectoratului de Poliție

Buiucani al Direcției de Poliție a mun. Chișinău cu privire la aplicarea sancțiunii

disciplinare „concedierea” atât până la emiterea încheieri din 16 iunie 2020 prin care

s-a propus aplicarea sancțiunii disciplinare „concedierea”, cât și după emiterea

acestei încheieri până la emiterea ordinului de sancționare din 24 iulie 2020. Astfel,

ancheta de serviciu a fost desfășurată și aplicată sancțiunea disciplinară

„concedierea” contrar prevederilor art.87 din Codul muncii, contrar prevederilor

Contractului Colectiv de Muncă pe anii 2018-2023 semnat între sindicatul

„Demnitate” și Inspectoratul General al Poliției al MAI, cu încălcarea procedurii și

a prevederilor legale în acest sens.

A mai menționat reclamantul că, în calitate de subofițer superior de sector-

debutant a fost sancționat cu sancțiunea disciplinară „concedierea” fără audierea

prealabilă a mentorului acestuia. În așa fel, urmau a fi aplicate la desfășurarea

anchetei de serviciu toate regulile și prevederile legale aplicabile funcționarului

public cu statut special – debutant, însă la materialele anchetei de serviciu nu este

prezentă dovada audierii mentorului pentru stabilirea sancțiunii disciplinare, din care

să rezulte că acesta a fost audiat în calitate de mentor al funcționarului public cu

statut special-debutant, că acestuia i s-a cerut acordul (opinia consultativă) referitor

la stabilirea sancțiunii disciplinare „concedierea” ce urmează a fi aplicată angajatului

debutant, nici până la cât și nici după emiterea încheierii din 16 iulie 2020 prin care

s-a propus aplicarea sancțiunii disciplinare „concedierea” și nici până la emiterea

ordinului de sancționare la data de 24 iulie 2020, în acest fel nefiind respectate

prevederile pct. 56 al Regulamentului cu privire la perioada de probă pentru

funcționarul public cu statut special debutant din cadrul Ministerului Afacerilor

Interne aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 406 din 22 iunie 2017, cu încălcarea

procedurii și a prevederilor legale în acest sens.

Privitor la abaterile disciplinare imputate a comunicat că acestea nu sunt

fundamentate pe un substrat probator relevant, concludent și pertinent. Faptele

imputate drept încălcări disciplinare, și pentru care a fost sancționat, de fapt nu au

avut loc, iar acestea nu au fost constatate de către pârât. Nici în partea motivării nici

în partea dispozitivă a ordinului de sancționare, nu este indicat prin ce faptă nu a

păstrat și nu a administrat eficient patrimoniul ce i-a fost încredințat pentru uz în

activitatea de serviciu, de altfel pârâtul nu a anexat o careva probă precum că i-ar fi

încredințat un anumit patrimoniu pentru uz în activitatea de serviciu, și careva dovezi

că nu l-a păstrat în modul cuvenit, nu l-a administrat eficient nu a prezentat.

4

Referitor la pretinsele încălcări ale pct.7 și 13 din Statutul disciplinar al

funcționarului public cu stătut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 409/2017, a subliniat reclamantul că, nu a

încălcat principiile, normele și regulile activității profesionale, a cunoscut și a

întreținut în stare regulamentară tehnica și mijloacele din dotare, a păstrat și a

administrat eficient patrimoniul ce i-a fost încredințat pentru uz în activitatea de

serviciu, a executat întocmai și la timp atribuțiile sale conform funcției deținute, s-a

prezentat la serviciu conform programului de lucru, precum și în afara acestuia, în

situații temeinic justificate, pentru exercitarea atribuțiilor de serviciu. Nu este

specificat care anume principii, norme și reguli ale activității profesionale au fost

încălcate.

Cu referire la încălcarea prevederilor pct. 7 subpct.2) și 8) din Codul de etică și

deontologie al funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului

Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 629/2017, a precizat că,

nu a încălcat disciplina de serviciu precum și principiile, normele și regulile

activității profesionale. Pârâtul nu a specificat care anume principii, norme și reguli

ale activității profesionale au fost încălcate.

În drept, a indicat prevederile art. 5 din Legea nr. 288 privind funcționarul

public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne din 16 decembrie

2016, art.17, art. 206, art.137, art. 224, art. 195 din Codul administrativ, art. 89

alin.(1), art. 90, art. 330 alin.(1) lit. b) din Codul muncii, art. 227, art. 94 alin.(1), art.

96 alin.(1) din Codul de procedură civilă.

Reclamantul a solicitat anularea ordinului nr.319 ef. din 24 iulie 2020, cu

privire la sancționarea disciplinară a salariatului din cadrul Inspectoratului de Poliție

Buiucani al Direcției de poliție a mun. Chișinău, subofițer superior de sector-

debutant al Sectorului de poliție nr.3, agent superior, prin care i-a fost aplicată

sancțiunea disciplinară „concediere” din funcția publică cu statut special, obligarea

restabilirii în funcția anterior deținută, încasarea salariului și altor drepturi salariale

pentru absență forțată de la muncă din data eliberării ilegale din funcție și până la

data restabilirii în funcție, cu dispunerea achitării plății unui salariu mediu imediat

în temeiul art. 256 alin. (l) lit. d) din Codul de procedură civilă, repararea

prejudiciului moral cauzat în suma mărimii unui salariu mediu și încasarea

cheltuielilor de judecată pentru asistența juridică acordată de avocat.

Prin hotărârea din 03 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-

a respins cererea de chemare în judecată.

La 18 februarie 2021, Cătălin Corciu a depus apel împotriva hotărârii instanței

de fond, solicitând admiterea apelului declarat, casarea hotărârii instanței de fond și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care cerințele reclamantului să fie admise ( vol.

I, f.d. 166).

Prin decizia din 08 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

cererea de apel depusă de Cătălin Corciu și s-a menținut hotărârea din 03 februarie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani ( vol. II, f. d. 7-35).

La 20 septembrie 2021, Cătălin Corciu, reprezentat de avocatul Ion Slisarenco,

a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 08 septembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, care ulterior la 08 decembrie 2021 a fost completată cu motivare,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii

5

instanței de fond cu emiterea unei hotărâri noi privind admiterea cererii de chemare

în judecată ( vol. II, f. d. 36-37, 41-57).

În argumentarea cererii de recurs, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept

anterior expuse, recurentul a invocat că nu este de acord cu hotărîrea contestată,

deoarece instanța ierarhic inferioară la adoptarea acestora nu au constatat și elucidat

pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei, au aplicat

eronat normele de drept material și procedural.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se

depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 08 septembrie 2021,

însă date privind notificarea dispozitivului deciziei nu există. Decizia motivată din

08 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost notificată reprezentantului

recurentului, avocatului Ion Slisarenco, la 09 noiembrie 2021, fapt confirmat prin

avizul poștal ( vol. II, f.d. 39).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că Cătălin Corciu, reprezentat de avocatul Ion Slisarenco,

s-a conformat prevederilor legale și a depus recursul nemotivat la 20 septembrie

2021, iar recursul motivat la 08 decembrie 2021, prin intermediul poștei electronice,

în termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

La 13 decembrie 2021, prin intermediul oficiului poștal, în adresa intimatului

Inspectoratul General al Poliției al MAI a fost expediată copia recursului depus de

Cătălin Corciu, reprezentat de avocatul Ion Slisarenco, cu înștiințarea despre

posibilitatea depunerii referinței.

La 06 ianuarie 2022, Inspectoratul General al Poliției al MAI a depus, prin

intermediul poștei electronice, referință, prin care a solicitat ca recursul să fie

declarat inadmisibil sau respins, ca neîntemeiat.

Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi

declarat inadmisibil din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din

art. 246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

6

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept. Instanța

de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să

conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ.

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare

în acest sistem (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers

c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat în examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

7

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul

depus de Cătălin Corciu, reprezentat de avocatul Ion Slisarenco.

În conformitate cu prevederile art. art. 230, 246 din Codul administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Cătălin Corciu, reprezentat de avocatul Ion Slisarenco, se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Tamara Chișca -Doneva

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

8