3ra-1066/21 — contestarea actului administrativ

3ra-1066/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-1066/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. L. Holevițcaia)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, V. Negru, Gr. Dașchevici)

DECIZIE

15 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca - Doneva

Judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

Victor Burduh

Nicolae Craiu

examinând recursul depus de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Denis Tihii împotriva Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, cu privire la

anularea actului administrativ individual defavorabil, restabilirea în funcție, încasarea

salariului pentru absența forțată de la muncă și încasarea cheltuielilor de asistență

juridică,

împotriva deciziei din 1 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 11 noiembrie 2019, Denis Tihii, reprezentat de avocatul Alina Ursu, a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General al Poliției de

Frontieră cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil,

restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă și

încasarea cheltuielilor de asistență juridică.

În motivarea acțiunii, reclamantul a menționat că, la 17 octombrie 2019, a fost

emis Ordinul nr.1113/ps al Inspectoratului General al Poliției de Frontieră ,, cu

privire la sancționarea disciplinară a funcționarului public cu statut special, prin care

s-a dispus: sancționarea disciplinară cu „concediere din funcția publică cu statut

special” a șefului de Sector al Poliției de Frontieră ”Lipcani” a DR „Nord” - Denis

Tihii, în conformitate cu prevederile art.38 alin.(1) lit. j) și art.58 alin.(1) lit. f) al

Legii nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special din

cadrul Ministerului Afacerilor Interne și pct. 94 al Statutului disciplinar al

funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne,

pentru comiterea încălcărilor grave: încălcarea prevederilor art. 23 alin.(3) al Legii

integrității nr.82 din 25 februarie 2017, art.50 lit. a), b), c), d), e), f), i), o), p) și r) al

Legii nr.288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special din

cadrul Ministerului Afacerilor Interne, art. 12 alin. (1) al Legii nr.283 din 28 ianuarie

1

2011 cu privire la Poliția de Frontieră, a pct.7 subpct.1), 2),3), 4), 5), 6), 14), 21), 23)

și 25) al Statutului disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 409 din 07

iunie 2017, manifestate prin încălcarea măsurilor de asigurare a integrității

profesionale, în special a normelor de etică și deontologie, precum și denigrarea

imaginii și prestigiului instituției.

Reclamantul consideră că ordinul enunțat este ilegal și pasibil de a fi anulat în

totalitate din următoarele considerente.

A indicat că ancheta de serviciu a fost inițiată la 19 august 2019 și a fost

condusă de către șeful adjunct al Direcției Inspecției Efectiv, comisar principal,

Fiodor Bujag și finalizată la 16 octombrie 2019, iar la 17 octombrie 2019 a fost emis

ordinul nr.1113/ps privind concedierea lui din funcție.

A specificat că, la 11 octombrie 2019, a expediat o sesizare către șeful

Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, prin care a solicitat înlăturarea lui

Fiodor Bujag de la conducerea anchetei de serviciu, motivând că are dubii privitor la

imparțialitatea și obiectivitatea acestuia la examinarea cauzei sale, fiindcă anterior a

avut conflicte cu reclamantul. Răspuns la această cerere nu a parvenit, respectiv nici

persoana vizată în ea nu a fost înlăturată, continuînd să conducă ancheta de serviciu.

A indicat că, la 15 octombrie 2019, șeful Direcției Inspecție Efectiv, comisarul

Anatolii Țurțurica, a informat Uniunea Sindicală a DR ,,Nord” despre existența

cauzei disciplinare intentate în privința reclamantului și că în privința petentului

urmează să fie aplicată sancțiunea disciplinară sub formă de concediere. În opinia

reclamantului, notificarea Uniunii Sindicale a fost efectuată pur formal, or din

materiale rezultă că ancheta de serviciu a fost finalizată la 16 octombrie 2019, iar la

17 octombrie 2019 a fost emis și ordinul de concediere.

Revenind la încălcările pe care le-ar fi comis, a indicat că în ordinul de

sancționare nu este indicat clar pentru care abatere a fost sancționat, fiind enumerate

repetitiv mai multe prevederi legale, care sunt legate mai mult de domeniul etic și

deontologic.

A precizat că, pentru a atrage un funcționar public la răspundere disciplinară

este necesară să fie întrunite cumulativ următoarele condiții: persoana trasă la

răspundere trebuie să dețină calitatea de funcționar public, respectivul funcționar să fi

săvârșit o abatere disciplinară prescrisă de lege, fapta ilicită să producă un rezultat

periculos, să existe o legătură de cauzalitate între fapta ilicită și consecințele

prejudiciabile.

Iar potrivit ordinului nr.1113/ps din 17 octombrie 2019, inspectorul principal

Denis Tihii, șef al Sectorului poliției de frontieră ,,Lipcani”, a fost concediat pentru

încălcări ,,manifestate prin încălcarea măsurilor de asigurare a integrității

profesionale, în special a normelor de etică și deontologie, precum și denigrarea

imaginii și prestigiului instituției”. În acest sens, consideră că primele două condiții

necesare pentru atragere la răspundere disciplinară au fost întrunite.

Însă, referitor la condiția nr. 3) și 4), nu este clar stipulat care sunt consecințele

socialmente periculoase ale încălcărilor comise de către Denis Tihii, cum pot fi ele

apreciate, stabilite, calculate etc., și mai ales nu a fost demonstrată raportul de

cauzalitate între faptele imputate și survenirea consecințelor prejudiciabile, abaterea

disciplinară, în speță, trebuie să se afle într-o legătură cauzală cu rezultatul

(prejudiciabil).

2

Reclamantul a susținut că răspunderea disciplinară poate fi angajată numai dacă

sunt întrunite cumulativ toate elementele abaterii disciplinare, iar absența oricăreia

dintre ele face ca abaterea și, pe cale de consecință, răspunderea să nu poată exista.

În pararel, prezumția de nevinovăție este un drept fundamental al omului,

consfințit de către Declarația Universală a Drepturilor Omului (art. 11), Pactul

Internațional al Drepturilor Civile și Politice (art.14 pct. 2), articolele 47 și 48 din

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art.6 din Convenția europeană

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Având în vedere faptul că în privința lui Denis Tihii a fost intentată o cauză

penală (1-19159657-28-1-07102019), iar cauza a fost remisă Judecătoriei Edineț

(sediul Briceni) spre examinare, fiind fixată abia data primei ședințe, este prematur și

inadmisibil ca reclamantul să fie considerat vinovat în comiterea unei abateri

disciplinare, din moment ce nu a fost recunoscut vinovat de comiterea faptelor care

au fost puse la baza săvârșirii încălcării pentru care a fost sancționat cu concediere,

printr-o hotărîre judecătorească de condamnare definitivă.

Totodată, potrivit legislației muncii, și anume - art.76 lit. g) Codul muncii al RM,

trimiterea în instanța de judecată a dosarului penal privind comiterea de către salariat

a unei infracțiuni incompatibile cu munca prestată, pînă la rămânerea definitivă a

hotărârii judecătorești reprezintă temei de suspendare a raporturilor de muncă, și nu

de încetare a acestora.

Prin urmare, reclamantul a susținut că ordinul nr.1113/ps din 17 octombrie 2019

cu privire la concedierea funcționarului public cu statut special, Denis Tihii, este

ilegal, abuziv și care urmează a fi anulat în totalitate, or, în lipsa unei sentințe de

condamnare definitive în privința ultimului, atît timp cît operează principiul

prezumției nevinovăției, reclamantul nu putea fi concediat pentru săvârșirea

încălcărilor grave care i-au fost imputate.

Mai mult ca atât, admiterea unei persoane a cărui obiectivitate și imparțialitate

este pusă la îndoială în calitate de persoană responsabilă de efectuare a anchetei de

serviciu, înlăturarea căreia trebuia cel puțin să fie pusă în discuție, precum și lipsa

avizului Organului Sindical, membru al cărui era reclamantul, reprezintă încălcare

gravă a principiului legalității, transparenței, imparțialității și egalității.

Reclamantul a notat că speței îi sunt aplicabile și prevederile art. 90 din Codul

muncii, deoarece stabilește răspunderea angajatorului pentru transferul sau eliberarea

nelegitimă din serviciu. La acest capitol, a menționat că este căsătorit și are la

întreținere 2 copii minori (un fiu în vârstă de 4 ani și o fiică în vîrstă de 1 an), iar soția

se află în concediu de îngrijire a fiicei în vârstă de un an .

Este întreținătorul principal în familie și bunăstarea membrilor acesteia depinde

direct de activitatea și remunerarea acestuia. Fiind eliberat nelegitim din serviciu, a

fost lipsit de salariu, iar în consecință familia sa a rămas fără principala sursă de

existență, deoarece reclamantul era unicul întreținător. Astfel, a indicat că trebuie să

le asigure copiilor săi hrană suficientă și de calitate, cărți, jucării, articole

vestimentare și încălțăminte, articole de igienă, activități prin care să le asigure o

dezvoltare armonioasă și o copilărie fericită, precum și să-și întrețină și soția.

În acest context, concedierea reclamantului a avut consecințe negative în plan

psihic și afectiv, manifestate prin stări de stres și anxietate, insomnie și depresie.

În drept, și-a întemeiat acțiunea în baza prevederile art. 6 alin. (1), art. 9, art.10,

art. 11, art.12, art. 21, art. 25, art. 64, art. 206 alin.(1) lit. a), art. 207, art. 209, art.

3

211, art. 212, art.224 din Codul administrativ, art. 76, art. 87 alin. (1), art. 90 din

Codul muncii, art. 21 din Constituția, pct.39, pct.47, subpct.1, pct.48, subpct.3

pct.57), subpct. 2) pct.68, subpct.1) pct.69 din Hotărârea Guvernului RM nr. 409 din

07 iunie 2017 cu privire la aprobarea Statutului disciplinar al funcționarului public cu

statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Hotărârea Guvernului nr.

201 din 11 martie 2009 privind punerea în aplicare a prevederilor Legii nr.158 - XVI

din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, art.6

paragr.1 și 2 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, art. 8 din Codul de

procedură penală.

Reclamantul a solicitat anularea ordinului nr. 1113/ps din 17 octombrie 2019 al

Inspectoratului General al Poliției de Frontieră ,,cu privire la sancționarea disciplinară

a funcționarului public cu statut special” al IGPF al Ministerului Afacerilor Interne,

restabilirea lui Denis Tihii în funcția de șef al Sectorului Poliției de Frontieră

”Lipcani” al Direcției regionale ”Nord”, încasarea din contul pârâtului în beneficiul

lui Denis Tihii a despăgubirii pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă

în sumă totală de 67 453,07 lei, repararea prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei

și încasarea de la Inspectoratul General al Poliției de Frontieră în beneficiul lui Denis

Tihii a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 6 000 lei.

Prin hotărârea din 13 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cerere de

chemare în judecată s-a respins, ca neîntemeiată.

Invocând ilegalitatea hotărârii instanței de fond, la 21 iulie 2020, Denis Tihii a

depus apel împotriva hotărârii din 13 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani.

Prin decizia din 01iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a casat hotărârea din

13 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și s-a emis o decizie nouă

potrivit căreia: s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Denis Tihii. S-

anulat ordinul nr.1113/ps din 17 octombrie 2019 al Inspectoratului General al Poliției

de Frontieră ,,cu privire la sancționarea disciplinară a funcționarului public cu statut

special”. S-a restabilit Denis Tihii în funcția de șef al Sectorului Poliției de frontieră

”Lipcani” al Direcției regionale ”Nord”. S-a obligat Inspectoratul General al Poliției

de Frontieră să achite lui Denis Tihii salariul pentru absența forțată de la muncă

pentru perioada 18 octombrie 2019 – 01 iunie 2021. S-a încasat de la Inspectoratul

General al Poliției de Frontieră în beneficiul lui Denis Tihii cheltuielile de asistență

juridică în sumă de 6000 (șase mii) lei.

La 09 iunie 2021, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a depus cerere de

recurs împotriva deciziei din 01 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, care ulterior la

02 septembrie 2021 a fost completată cu motivare, solicitând casarea actului

judecătoresc inferior, cu respingerea cererii de chemare depuse de Denis Tihii.

În argumentarea cererii de recurs, recurentul a invocat că nu este de acord cu

decizia contestată, deoarece instanțele ierarhic inferioare la adoptarea acesteia nu a

constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea

cauzei, a aplicat eronat normele de drept material și procedural.

În opinia recurentului, instanța de apel a constatat eronat că în motivarea

ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare s-a făcut referire la informația din

rechizitoriu de învinuire a intimatului, deoarece Inspectoratul General al Poliției de

Frontieră a respectat cu strictețe normele imperative prevăzute la art. 118 din Codul

Administrativ.

4

Recurentul a invocat că instanța de apel nu a ținut cont de prevederile art. 205

din Codul Administrativ și nu a verificat, care este cercul de persoane ale căror

drepturi sunt afectate în speța dedusă judecății.

Conform art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se

depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 01 iunie 2021, care a

fost notificată recurentului la 04 iunie 2021, ce se confirmă prin recipisa anexată la

materialele cauzei ( vol. II, f.d. 41). Decizia motivată din 01 iunie 2021 a Curții de

Apel Chișinău a fost notificată Inspectoratului General al Poliției de Frontieră la 17

august 2021, fapt confirmat prin avizul poștal ( vol. II, f. d. 51).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a depus

recursul nemotivat la 09 iunie 2021, iar recursul motivat la 02 septembrie 2021, în

termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

La 21 octombrie 2021, prin intermediul poștei electronice, în adresa intimatului

reprezentat de avocatul Alina Ursu, a fost expediată copia recursului depus de

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, cu înștiințarea despre posibilitatea

depunerii referinței.

Prin referința din 29 octombrie 2021, Denis Tihii a menționat că decizia din 01

iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău este întemeiată și respectiv recursul urmează a fi

respins.

La 17 noiembrie 2021, examinând admisibilitatea recursului declarat de

Inspectoratul general al Poliției de Frontieră, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție l-a numit spre examinare în fond, în

complet de cinci judecători.

În conformitate cu art. 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar,

Curtea Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la proces.

În speță, Colegiul nu consideră oportun de a cita participanții la proces pentru a se

pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, deoarece criticele recurentului

Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, au fost expuse cu suficientă claritate.

Verificând argumentele invocate în recurs, pe baza materialelor din dosar,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție a ajuns la concluzia de admite recursul, de a casa decizia instanței de apel și

de a emite o decizie nouă de menținere a hotărârii primei instanțe.

Așadar, analizînd legalitatea deciziei instanței de apel în raport cu prevederile

aplicabile la caz și criticile aduse în recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că, soluția dată de către

instanța de apel este greșită, din considerentele ce urmează.

5

Potrivit art. 248 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ, examinând recursul,

Curtea Supremă de Justiție adoptă decizie prin care casează integral decizia instanței

de apel și emite o nouă decizie.

În corespundere cu art. 21 alin. (1) din Codul administrativ, autoritățile publice și

instanțele de judecată competente trebuie să acționeze în conformitate cu legea și alte

acte normative.

Conform art. 22 alin. (1) din Codul administrativ, autoritățile publice și instanțele

de judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu. Acestea stabilesc felul și

volumul cercetărilor și nu sunt legate nici de expunerile participanților, nici de

cererile lor de reclamare a probelor.

Prin prisma art. 194 alin. (2) din Codul administrativ, în procedura de examinare

a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează din oficiu în

privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului material.

La fel, aplicabile sunt și prevederile art. 244 alin. (2) coroborate cu art. 231 alin.

(2) din Codul administrativ, conform cărora pentru procedura de recurs se aplică

corespunzător prevederile cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului

capitol nu rezultă altceva. Pentru procedura în apel se aplică corespunzător

prevederile cap. II din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu

rezultă altceva.

În sensul art. 219 alin. (1) din Codul administrativ, instanța de judecată este

obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal

admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a

probelor înaintate de participanți.

Cercetând starea de fapt în baza materialelor și lucrărilor dosarului, Colegiul

constată că, la 28 iulie 2014, Denis Tihii a fost angajat în cadrul Departamentului

Poliției de Frontieră, iar la 02 mai 2017, numit în funcție de șef al Sectorului poliției

de frontieră ,,Lipcani” al Direcției regionale Nord.

Conform răspunsului din 28 august 2019 al Procuraturii pentru Combaterea

Criminalității Organizate și Cauze Speciale, oficiul ,,Nord”, la 01 august 2019, a fost

pornită urmărirea penală în privința lui Denis Tihii în baza semnelor constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art.46, 248 alin.(5) lit. b) și d) Cod penal .

La 19 august 2019, a fost inițiată ancheta de serviciu, în temeiul raportului șefului

interimar al Direcției regionale Nord, comisar Ruslan Galușca. Ancheta de serviciu a

fost inițiată pe faptul reținerii de către Serviciul Nord al Procuraturii pentru

Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, a șefului Sectorului poliției

de frontieră ,,Lipcani”, inspector principal, Tihii Denis, bănuit de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 248 Cod penal, exprimat prin implicarea în facilitarea

organizării trecerii prin contrabandă a produselor de tutungerie, inclusiv și a

încălcărilor normelor de etică și deontologie.

În cadrul investigației disciplinare inițiate s-a stabilit că prin încheierea din 08

august 2019 a Judecătoriei Bălți, s-a admis parțial demersul procurorului S. Railean și

s-a aplicat în privința reclamantului măsura preventivă-arest la domiciliu pe un

termen de 30 de zile de la data reținerii de la 07 august 2019 până la 06 septembrie

06 octombrie 2019.

La 20 august 2019, s-a suspendat ancheta de serviciu pe perioada aflării

reclamantului în stare de arest – arest la domiciliu.

6

Conform ordinului din 09 septembrie 2019 al Inspectoratului General al Poliției

de Frontieră, Denis Tihii a fost suspendat din funcția publică cu statut special

inspectorul principal, începând cu 07 august 2019, pe perioada arestului.

Prin ordinul nr.1081/ps din 07 octombrie 2019 al Inspectoratului General al

Poliției de Frontieră, s-a dispus reîncadrarea în funcție publică a inspectorului

principal, Denis Tihii de la 07 octombrie 2019.

La 07 octombrie 2019, în baza raportului șefului adjunct al Direcției Inspecție

Efectiv, comisar-principal, Fiodor Bujag, s-a reluat ancheta de serviciu nr A-145 din

29 august 2019.

Prin ordinul nr.1082/ps din 07 octombrie 2019 al Inspectoratului General al

Poliției, a fost suspendat din funcția publică cu statut special, inspectorul principal

Denis Tihii pe durata anchetei de serviciu, de pe 07 octombrie 2019.

La 07 octombrie 2019, șeful adjunct al Direcției Inspecție Efectiv al

Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, comisar principal, Fiodor Bujag, a

întocmit procesul-verbal referitor la consemnarea refuzului de a prezenta explicație

de către Denis Tihii.

De asemenea se reține că, la 15 octombrie 2019, inspectorul principal, Denis Tihii

a expediat o sesizare către șeful Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, prin

care a solicitat înlăturarea persoanei responsabile de efectuarea anchetei de serviciu -

Fiodor Bujag, pe motiv că ultimul ar avea un interes personal în cauza examinată în

privința reclamantului, care ar pune la îndoială obiectivitatea și imparțialitatea sa.

Prin notificarea nr.35/13-110 din 15 octombrie 2019 a Direcției Inspecției

Efectiv, a fost informat președintele Uniunii Sindicale a Direcției regionale ,,Nord”

despre aceia că Denis Tihii urmează a fi sancționat disciplinar cu ,,concediere din

funcția publică cu statut special”.

Iar prin Ordinul nr.1113/ps din 17 octombrie 2019 al Inspectoratului General al

Poliției de Frontieră, s-a ordonat, pentru comiterea încălcărilor grave, să fie sancționat

disciplinar cu concedierea din funcția publică cu statut special inspectorul principal,

Denis Tihii, șef al Sectorului Poliției de Frontieră „ Lipcani” al Direcției Regionale

„Nord”.

În rezultat, la 11 noiembrie 2019, Denis Tihii a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Inspectoratului General al Poliției de Frontieră cu privire la

anularea ordinelor, restabilirea în funcția anterior deținută, încasarea din contul

pârâtului în beneficiul reclamantului a despăgubirii pentru întreaga perioadă de

absență forțată de la muncă, cît și compensarea cheltuielilor de asistență juridică.

Prin răspunsul din 13 noiembrie 2019 a Inspectoratului General al Poliției de

Frontieră (deja la etapa aflării cauzei pe rol), s-a comunicat reclamantului că cererea

lui s-a considerat drept irelevantă, iar cazul raportat nu constituie temei pentru

recuzarea persoanei de la efectuarea anchetei de serviciu, deoarece la 16 octombrie

2019 a fost finalizată și aprobată ancheta de serviciu din 19 august 2019.

Prin hotărîrea din 13 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a

respins cererea de chemare depusă de Denis Tihii, ca neîntemeiată (vol. I, f.d. 148-

169).

Instanța de fond a stabilit că autoritatea publică a respectat procedura de aplicare

a sancțiunii disciplinare, or, autoritatea publică pârâtă a acționat în corespundere cu

prevederile art.59 din Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul

public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

7

Prima instanță a conchis că necătând la faptul că rezultatele anchetei de serviciu,

care s-a finalizat cu concedierea reclamantului din funcție, sunt, în mare parte, bazate

pe aceleași acțiuni ale lui Denis Tihii, care reprezintă elementele constitutive ale

infracțiunii de contrabandă, iar vinovăția lui va putea fi considerată ca fiind legal

stabilită doar după rămânerea definitivă a unei eventuale sentințe judecătorești de

condamnare – angajatorul era în drept să inițieze o anchetă de serviciu și să-l

concedieze din funcția deținută, dacă acțiunile angajatului conțin cumul ideal al

infracțiunii penale imputate (contrabanda) și ale abaterilor disciplinare (ordinul

nr.1113/ps), obiect al examinării prezentei cauze.

Instanța de fond a concluzionat că temei de încetare a raporturilor de serviciu a

funcționarului public cu statut special, Denis Tihii, a constituit admiterea de către

acesta a abaterilor disciplinare, manifestate prin nerespectarea normelor legale ce ține

de nedivulgarea informațiilor de serviciu privind amplasarea patrulei de frontieră și

alte date ce țin de monitorizarea și supravegherea frontierei de stat între Republica

Moldova și România, or, intentarea în privința unui polițist de frontieră a unui dosar

penal pe contrabandă, instituie o prezumție obiectivă că acest polițist nu va putea

servi în continuare cu bună-credință și diligență impusă de lege intereselor publice.

Iar aplicarea celei mai aspre sancțiuni disciplinare, în astfel de circumstanțe, se

consideră a fi necesară și echitabilă.

Prin decizia din 01 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul depus

de Denis Tihii. S-a casat hotărîrea din 13 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani și s-a emis o decizie nouă, potrivit căreia: S-a admis cererea de chemare

depusă de Denis Tihii. S-a anulat ordinul nr. 1113/ps din 17 octombrie 2019 al

Inspectoratului General al Poliției de Frontieră „cu privire la sancționarea disciplinară

a funcționarului public cu statut special ”. S-a restabilit Denis Tihii în funcția de șef al

Sectorului de Poliție de Frontieră „Lipcani” al Direcției Regionale „Nord”. S-a

obligat Inspectoratul General al Poliției de Frontieră să achite lui Denis Tihii salariul

pentru absența forțată de la muncă pentru perioada 18 octombrie 2019-01 iunie 2021.

S-a încasat de la Inspectoratul General al poliției de Frontieră în beneficiu lui Denis

Tihii cheltuielile de asistență juridică în sumă de 6000 lei.

Curtea de Apel Chișinău a notat că ordinul nr. 1113/ps din 17 octombrie 2019 al

Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, cu privire la concedierea

funcționarului public cu statut special a fost emis în cadrul unei proceduri viciate, în

care nu a fost examinată cererea lui Denis Tihii cu privire la înlăturarea persoanei

responsabile de efectuarea anchetei de serviciu - Fiodor Bujag, or reclamantul, prin

cerere, a invocat temeiuri care ar pune la îndoială obiectivitatea și imparțialitatea

persoanei responsabile de efectuare a anchetei de serviciu în privința lui. Mai mult,

lui Tihii Denis i-au fost imputate în calitate de abatere disciplinară fapte preluate din

rechizitoriul cauzei penale intentate în privința acestuia, în lipsa unei sentințe de

condamnare definitive.

La rândul său, Colegiul reține că instanța de apel prin soluția pronunțată a

interpretat eronat normele de drept material, reținând ilegalitatea și netemeinicia

ordinului șefului Inspectoratului General al Poliției de Frontieră nr. 1113/ps din 17

octombrie 2019, prin care Denis Tihii a fost sancționat disciplinar cu sancțiunea

disciplinară sub formă de „concediere”.

8

Or, această concluzie vine în contradicție directă cu prevederile legale, care

nemijlocit stabilesc sancțiunile disciplinare ce pot fi aplicate funcționarilor publici cu

statut special, la caz inspectorul principal.

În temeiul art. 57 din Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul

public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, se consideră

abateri disciplinare acțiunile sau inacțiunile funcționarului public cu statut special,

săvîrșite cu vinovăție, care încalcă prevederile legilor, ale altor acte normative,

restrîngerile, regimul de interdicții și incompatibilități din prezenta lege, cerințele din

fișa postului.

Conform art. 58 alin. (1) din Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind

funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, în

funcție de gravitatea faptelor comise și gradul de vinovăție, funcționarului public cu

statut special i se pot aplica următoarele sancțiuni disciplinare: a) avertisment; b)

mustrare; c) mustrare aspră; d) retrogradare cu un grad special; e) retrogradare în

funcție; f) concediere din funcția publică cu statut special.

Normele de drept enunțate statuează că angajatorul, este în drept să sancționeze

disciplinar salariații, optând pentru una dintre sancțiunile disciplinare, în condițiile

legii, în cazul comiterii unei abateri disciplinare. Iar, la aplicarea sancțiunii

disciplinare, angajatorul trebuie să țină cont de gravitatea abaterii disciplinare comise

și de alte circumstanțe obiective.

În acest context, instanța de recurs indică că din conținutul ordinului nr. 1113/ ps

din 17 octombrie 2019 al Inspectoratului General al Poliției de Frontieră „ cu privire

la sancționarea disciplinară a funcționarului public cu statut special”, rezultă că prin

admiterea unui management defectuos în funcția de șef al Sectorului poliției de

frontieră „ Lipcani” al Direcției Regionale „Nord”, inspectorul principal, Denis Tihii,

a generat riscuri la securitatea frontalieră prin organizarea incorectă a controlului

frontierei de stat pe sectorul de responsabilitate.

În situația dată, angajatorul a concluzionat că Denis Tihii a încălcat prevederile

art. 23 alin. (3) al Legii integrității nr. 82 din 25 februarie 2017, art. 38 alin. (1) lit.

j), art. 50 lit. a) b), c),d), e), f),i), o),p) și r) și art. 58 alin. (1) lit. f) al Legii nr. 288 din

16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne, art. 12 alin. (1) al Legii cu privire la Poliția de

Frontieră nr. 283 din 28 decembrie 2011 și pct. 7 subpct. 1), 2), 3),4),5), 6) 14), 21),

23), 25) și pct. 94 al Statutului disciplinar al funcționarului public cu statut special

din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin hotărîrea Guvernului nr. 409

din 07 iunie 2017.

Incidente speței sunt normele art. 12 alin. (1) lit. a), b), c), d), e) și f) al Legii cu

privire la Poliția de Frontieră nr. 283 din 28 decembrie 2011 potrivit căreia, polițistul

de frontieră are următoarele obligații: a) să respecte Constituția și legile Republicii

Moldova, drepturile și libertățile fundamentale ale omului, b) să acționeze cu

competență, responsabilitate și devotament pentru asigurarea ordinii și liniștii

publice, protejarea și promovarea valorilor și intereselor naționale ale Republicii

Moldova, inclusiv în condițiile unei amenințări pentru viața, sănătatea și proprietatea

sa, c) să respecte jurământul depus și normele deontologice, d) să fie disciplinat și

vigilent, să manifeste inițiativă și perseverență, să-și consacre activitatea profesională

îndeplinirii competente, integre, corecte și conștiincioase a îndatoririlor de serviciu

prevăzute de lege, e) să respecte principiile, normele și regulile specifice activității, f)

9

să asigure protecția secretului de stat și a altor informații cu accesibilitate limitată, a

secretului surselor de obținere a acestora, să păstreze secretul activității desfășurate.

În conformitate cu prevederile art. 50 lit. a) b),c) d), e), f), i),o), p) și r) al Legii

nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne, funcționarul public cu statut special are următoarele

obligații: a) să respecte Constituția și legile Republicii Moldova, drepturile și

libertățile fundamentale ale omului, să fie loial instituției din care face parte; b) să

acționeze cu competență, responsabilitate și devotament pentru îndeplinirea

atribuțiilor de serviciu, pentru protejarea și promovarea valorilor și intereselor

naționale ale Republicii Moldova, inclusiv în condițiile în care viața, sănătatea și

bunurile sale sânt amenințate, c) să respecte jurământul depus și normele

deontologice, d) să fie disciplinat și vigilent, să manifeste inițiativă și perseverență,

să-și consacre activitatea profesională îndeplinirii competente, integre, corecte și

conștiincioase a atribuțiilor de serviciu, e) să respecte principiile, normele și regulile

activității profesionale, f) să asigure protecția secretului de stat, a informațiilor

privind datele cu caracter personal de care ia cunoștință în exercitarea atribuțiilor de

serviciu și a altor informații cu acces limitat, a secretului surselor de obținere a

acestora, să păstreze secretul activității desfășurate, i) să aibă un comportament

integru în activitatea publică și în viața personală, o) să informeze șeful ierarhic

superior și autoritățile competente cu privire la faptele de corupție ori de influență

necorespunzătoare săvârșite personal sau cele săvârșite de către alți funcționari

publici cu statut special despre care a luat cunoștință, p) să dea dovadă de demnitate

în calitatea sa de funcționar public cu statut special și r) să informeze neîntârziat

structura de resurse umane a entității din care face parte și autoritatea specializată a

Ministerului Afacerilor Interne despre dobândirea calității procesuale de bănuit,

învinuit sau inculpat, precum și despre măsurile procesuale penale dispuse ori

hotărârile penale pronunțate împotriva sa.

Conform pct. 7 subpct. 1), 2), 3),4),5), 6) 14), 21), 23), 25) și pct. 94 al

Statutului disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului

Afacerilor Interne, aprobat prin hotărîrea Guvernului nr. 409 din 07 iunie 2017,

potrivit căruia Funcționarul este obligat:1) să respecte Constituția și legile Republicii

Moldova, drepturile și libertățile fundamentale ale omului, să fie loial instituției din

care face parte,2) să acționeze cu responsabilitate, competență și devotament pentru

îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, pentru protejarea și promovarea valorilor și

intereselor naționale ale Republicii Moldova, inclusiv în condițiile în care viața,

sănătatea și bunurile îi sunt amenințate, 3) să respecte jurământul depus și normele

deontologice; 4) să fie disciplinat și vigilent, să-și consacre activitatea profesională

îndeplinirii competente, integre, corecte și conștiincioase a atribuțiilor de serviciu, 5)

să respecte principiile, normele și regulile activității profesionale, 6) să asigure

protecția secretului de stat, a informațiilor privind datele cu caracter personal de care

ia cunoștință în exercitarea atribuțiilor de serviciu și a altor informații cu acces

limitat, să nu divulge sursele de obținere a acestora, să păstreze secretul activității

desfășurate.

Codul de etică și deontologie al funcționarului public cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 629 din 08

august 2017, statuează la pct. 4 că, conduita profesională a funcționarului public cu

statut special se bazează pe următoarele principii: subpct. 7) profesionalismul –

10

îndeplinirea atribuțiilor de serviciu cu responsabilitate, competență, eficiență,

promptitudine și corectitudine; 11) loialitatea, obligația de a servi cu bună credință

instituția în care activează, precum și interesele legitime ale cetățenilor, a se abține de

la orice act sau faptă care poate prejudicia imaginea, prestigiul sau interesele legale

ale instituției; subpct. 16) integritatea morală, adoptarea unui comportament conform

normelor etice acceptate și respectate în societate.

La punctul 5 din Codul de etică și deontologie al funcționarului public cu statut

special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, este indicat că funcționarul public

cu statut special ocrotește și promovează următoarele valori morale și profesionale:

subpct. 3) onoarea și demnitatea, calități ce se manifestă prin reputația, autoritatea

personală și devotamentul față de datoria civică și de serviciu.

Analizând ordinul contestat în raport cu circumstanțele de fapt ale cauzei și

normele legale citate mai sus, instanța de recurs constată, că instanța de fond corect a

ajuns la concluzia că ordinul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră nr.

1113/ps din 16 februarie 2018 „cu privire la sancționarea disciplinară a funcționarului

public cu statut special”, a fost emis în strictă conformitate cu legislația în vigoare.

Iar, concluziile Curții de Apel Chișinău se bazează pe o intepretare greșită a

circumstanțelor cauzei și cadrului normativ, aferent emiterii ordinului de aplicare a

sancțiunii disciplinare funcționarului public cu statut special, Denis Tihii.

Totodată, Colegiul reține că instanța de apel în susținerea ilegalității ordinului de

sancționare disciplinară emis în privința lui Denis Tihii a ținut cont în mod prioritar

de următoarele argumente: motivarea ordinului redă de fapt învinuirea adusă

intimatului în cauza penală intentată în privința acestuia și faptul că la momentul

emiterii ordinului contestat și nici pînă în present în privința lui Denis Tihii nu

există o hotărîre judecătorească de condamnare definitivă, din care să rezulte

confirmarea vinovăției acestuia.

Colegiul menționează că în conformitate cu art. 38 alin. (1) lit. j) al Legii nr. 288

din 16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne, raportul de serviciu al funcționarului public cu statut

special poate să înceteze pentru comiterea unei încălcări grave.

Astfel, dreptul la muncă nu este un drept absolut, acesta poate fi îngrădit în

limitele stabilite de lege.

În acest context, este de menționat faptul că, pentru o singură abatere

disciplinară gravă inspectorului principal îi poate fi aplicată chiar și sancțiunea

disciplinară „eliberare din serviciu”.

Iar, în cadrul anchetei de serviciu, inițiate la data de 19 august 2019 în privința

lui Denis Tihii s-a stabilit cu certitudine că intimatul, fiind persoană cu funcție de

conducere în cadrul Sectorului încredințat, a admis un management defectuos în

funcția de șef al sectorului poliției de frontieră, ”Lipcani” al Direcției regionale Nord

ce s-a manifestat prin nerespectarea normelor legale de nedivulgare a informațiilor

de serviciu privind amplasarea patrulei de frontieră și alte date ce țin de

monitorizarea și supravegherea frontierei de stat între Republica Moldova și

România, astfel generând riscuri la securitatea frontalieră.

Or, aceste încălcări constituie abateri disciplinare pentru comiterea cărora poate

fi aplicată sancțiunea disciplinară - concediere din funcție.

Prin urmare, Colegiul subliniază că abaterea disciplinară comisă de Denis Tihii

se probează în baza raportului din 19 august 2019 al șefului interimar al Direcției

11

regionale Nord, comisar Ruslan Galușca, concluziile anchetei de serviciu din 16

octombrie 2019, rapoartelor și scrisorilor, toate acestea fiind în coraborare și anexate

la materialele cauzei. Mai mult ca atît din concluzia anchetei de serviciu, la aplicarea

sancțiunii disciplinare lui Denis Tihii au fost luate în considerare toate circumstanțele

reale, împrejurările obiective în care au fost comise acțiunile/inacțiunile ilegale, cât și

cele personale (împrejurări subiective), care au legătură cu angajatul. Cele

nominalizate supra, denotă faptul că Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a

respectat întru totul principiul comprehensibilității și transparenței acțiunilor,

asigurând participarea neîngrădită la procedura administrativă a lui Denis Tihii, prin

asigurarea posibilității de a se apăra în privința faptei imputate, oferindu-i

posibilitatea de a depune explicații în procedura disciplinară, precum și de a prezenta

probe.

Astfel, raportând circumstanțele expuse mai sus la cadrul legal invocat, se

constată că Denis Tihii a admis încălcarea normelor citate și a acționat în contradicție

cu dispozițiile cadrului legal pertinent. Or, s-a stabilit cu certitudine că Denis Tihii a

admis în activitatea sa abateri disciplinare prin încălcarea disciplinei muncii, a

prevederilor fișei postului, Codului de etică și deontologie al funcționarului public cu

statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne și Statutului disciplinar al

funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, ceea

ce este inadmisibil, încălcînd astfel imaginea publică a instituției unde a activat.

În continuare, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție apreciază ca fiind greșită poziția instanței de apel precum

că odată ce Denis Tihii nu a fost sancționat penal pentru acțiunile imputate, acesta nu

poate fi sancționat disciplinar.

La acest capitol se rețin prevederile art. 56 alin. (1) din Legea nr. 288 din 16

decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului

Afacerilor Interne, care reglementează că, funcționarul public cu statut special care

încalcă cu vinovăție competențele legale și atribuțiile de serviciu ce îi revin este tras

la răspundere disciplinară, civilă, contravențională sau penală, în funcție de gravitatea

situației.

Subsecvent, respectarea disciplinei muncii în activitatea de serviciu nu se

limitează numai la neadmiterea unor infracțiuni sau contravenții prin

acțiunile/inacțiunile lui Denis Tihii, dar și prin respectarea prevederilor actelor

normative în vigoare care reglementează nemijlocit disciplina muncii.

Faptul că în privința intimatului nu a fost adoptată o sentință, nu denotă că

angajatorul nu era în drept să inițieze în privința acestuia o anchetă de serviciu și să-l

atragă la răspundere disciplinară, în situația în care în acțiunile angajatului s-au

depistat abateri disciplinare.

La acest segment, instanța de recurs notează că în pct. 80 și 81 al hotărârii nr. 24

din 14 septembrie 2016, Curtea Constituțională a reținut că în jurisprudența sa, Curtea

Europeană și-a expus poziția asupra domeniului de aplicare a articolului 4 din

Protocolul 7 la Convenția Europeană. Astfel, dispozițiile art. 4 din Protocolul 7 nu se

aplică în situația concursului ideal de infracțiuni, adică atunci când una și aceeași

faptă constituie două infracțiuni distincte (cauza Oliveira vs. Elveția, hotărârea din 30

iulie 1998, §27; cauza Goktan vs. Franța, hotărârea din 2 iulie 2002, §50), după cum

textul nu împiedică faptul ca aceeași persoană să facă obiectul, pentru același act, atât

12

al urmăririi penale, cât și al unei alte acțiuni cu caracter diferit, spre exemplu, al unei

proceduri disciplinare. Această opinie a fost reținută și în Raportul explicativ la

Protocolul nr.7. Cumulul răspunderii disciplinare cu răspunderea penală este posibil

numai dacă fapta săvârșită cu vinovăție de către salariat constituie atât abatere

disciplinară, cât și infracțiune. Totodată, această formă de cumul este posibilă fără a

se încălca prin aceasta principiul non bis in idem, dat fiind faptul că fiecare dintre

normele juridice avute în vedere ocrotesc relații sociale diferite, iar principiul

interzice numai aplicarea pentru aceeași faptă ilicită a două sau mai multe sancțiuni

de aceeași natură.

Totodată, Curtea Constituțională la pct. 21 din decizia nr. 104 din 07 octombrie

2019 de inadmisibilitate a sesizării nr. 69g/2019 privind excepția de

neconstituționalitate a unor prevederi din art. 38 alin. (1) lit. j) din Legea privind

funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, a

statuat că în conformitate cu art. 4 din Legea privind funcționarul public cu statut

special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, funcționarul public cu statut

special aflat în/sau în legătură cu exercitarea funcției este reprezentant al statului și

exercită puterea publică în condițiile legii. Natura profesională distinctă a funcției

publice cu statut special este determinată de tipul, sarcinile și condițiile de exercitare

a atribuțiilor de serviciu, fapt ce impune asumarea unei conduite speciale și restricții

individuale, restrângerea exercițiului unor drepturi fundamentale și instituirea de

incompatibilități. Iar potrivit articolului 15 alin. (9) al Legii menționate, la angajare,

funcționarul public cu statut special ia cunoștință, contra semnătură, de normele

deontologice aplicabile, de restricțiile și interdicțiile stabilite prin lege.

Prin urmare, în virtutea statutului lor, persoanelor în cauză le este interzis să

abuzeze de calitatea lor oficială și să compromită, prin activitatea lor privată ori

publică, prestigiul funcției sau al instituției din care fac parte.

Astfel, funcționarul public cu statut special are obligația să aibă un comportament

integru în activitatea publică și în viața personală și să dea dovadă de demnitate în

calitatea sa de funcționar public cu statut special.

Mai mult, funcționarii publici cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor

Interne posedă o pregătire și o cultură juridică specială. În virtutea acestei pregătiri,

Denis Tihii urma să estimeze care acțiuni trebuiau a fi calificate drept factori de risc,

care prejudiciază organele de drept, precum și valorile sociale și morale ale profesiei.

Or, obligația de a avea un comportament demn reiese din statutul pe care îl deține și

funcția de conducere, care din start nu îi permite intimatului de a face abuz de

aceasta, de admiterea cărorva acțiuni sau inacțiuni din partea funcționarului public cu

statut special.

Așadar, decizia de a înceta raporturile de serviciu prin concediere nu implică o

presupunere asupra vinovăției funcționarului cu statut special și nici nu exprimă o

îndoială asupra nevinovăției intimatului în cauza penală, ci reprezintă o măsură de

precauție ce ține de apărarea interesului public.

La fel este eronată și concluzia instanței de apel privitor la faptul că motivarea

ordinului redă de fapt învinuirea adusă intimatului în cauza penală intentată în

privința acestuia.

Conform art. 31 din Codul administrativ, actele administrative individuale și

operațiunile administrative scrise trebuie să fie motivate.

13

Potrivit art. 118 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, motivarea este

operațiunea administrativă prin care se expun considerentele care justifică emiterea

unui act administrativ individual. În motivare se indică temeiurile esențiale de drept și

de fapt pe care le-a luat în considerare autoritatea publică pentru decizia sa. Din

motivarea deciziilor discreționare trebuie să poată fi recunoscute și punctele de

vedere din care autoritatea publică a reieșit la exercitarea dreptului discreționar.

Motivarea trebuie să se refere și la argumentele expuse în cadrul audierii. Motivarea

completă a unui act administrativ individual cuprinde: a) motivarea în drept – temeiul

legal pentru emiterea actului administrativ, inclusiv formele procedurale obligatorii

pe care se bazează actul; b) motivarea în fapt – oportunitatea emiterii actului

administrativ, inclusiv modul de exercitare a dreptului discreționar, dacă este cazul;

c) în cazul actelor administrative defavorabile – o descriere succintă a procedurii

administrative care a stat la baza emiterii actului: investigații, probe, audieri, opinii

ale participanților contrare conținutului final al actului etc.

Astfel, din normele citate supra, Colegiul constată că ordinul de aplicare a

sancțiunii disciplinare emis în privința lui Denis Tihii este motivat și detaliat, fiind

indicate toate temeiurile ce au justificat emiterea acestuia. Motivarea ordinului

contestat conține temeiurile de fapt și de drept, de care a ținut cont angajatorul la

aplicarea sancțiunii disciplinare în privința lui Denis Tihii.

Totodată, instanța de recurs notează că decizia de a trage la răspundere

disciplinară pe Denis Tihii a fost ghidată de următoarele încălcări comise de către

ultimul: a organizat incorect controlul frontierei de stat pe sectorul de

responsabilitate, contrar pct. 17 al Codului de etică și deontologie al funcționarului

public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin

Hotărîrea Guvernului nr. 629 din 08 august 2017 și art. 12 alin. (1) lit. f) al Legii cu

privire la Poliția de Frontieră nr. 283 din 28 decembrie 2011, a furnizat unor terțe

persoane informația cu caracter secret privind dislocarea și amplasarea patrulei

poliției de Frontieră, art. 50 lit. r) al Legii nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind

funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nu a

informat structura de resurse umane a Inspectoratului și autoritatea specializată a

Ministerului Afacerilor Interne despre dobândirea calității procesuale de bănuit,

învinuit sau inculpat și despre măsurile procesuale penale dispuse ori hotărârile

penale pronunțate împotriva sa, nu a organizat în mod corect amplasarea patrulei

Poliției de Frontieră, pct. 13 subpct a denigrat imaginea poliției de Frontieră.

Prin urmare, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră la emiterea actului

administrativ individual – ordinul nr. 1113/ps din 08 august 2019, a respectat

întocmai prevederile legale, fiind indicate amănunțit toate circumstanțele de fapt și de

drept, abaterea disciplinară comisă de Denis Tihii, precum și legătura de cauzalitate

între faptele imputate și consecințele acesteia.

Așadar, instanța de recurs reține că la caz, actul administrativ privind aplicarea

sancțiunii disciplinare intimatului a fost emis în strictă conformitate cu cerințele

legale.

În concluzie completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție acceptă criticile formulate de către autoritatea recurentă în

susținerea netemeinicii cererii de chemare în judecată.

14

Mai mult, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a menționat că persoanele care

exercită o activitate profesională trebuie să dea dovadă de o prudență mai mare în

cadrul activității lor și este de așteptat ca acestea să-și asume riscurile inerente

activității lor (Sekmadienis Ltd. v. Lituania, 30 ianuarie 2018, § 65; Satakunnan

Markkinapörssi Oy și Satamedia Oy v. Finlanda [MC], 27 iunie 2017, § 145) (DCC

nr. 143 din 16 decembrie 2019, §§ 26-27).

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că hotărârea instanței de

fond este legală și întemeiată, iar decizia instanței de apel a fost emisă cu

interpretarea eronată a circumstanțelor faptice și a normelor de drept material,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul depus de Inspectoratul General al

Poliției de Frontieră, de a casa decizia din 01iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău și

a emite o nouă decizie, prin care se menține hotărârea din 13 iulie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

În conformitate cu art.248 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul depus de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.

Se casează integral decizia din 01iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău și se

emite o nouă decizie, prin care se menține hotărârea din 13 iulie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani, în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de

chemare în judecată depusă de Denis Tihii împotriva Inspectoratului General al

Poliției de Frontieră, cu privire la anularea actului administrativ individual

defavorabil, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la

muncă și încasarea cheltuielilor de asistență juridică.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca - Doneva

Judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

Victor Burduh

Nicolae Craiu

15