3ra-616/21 — anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ favorabil de restabilire în functie, achitarea salariului pentru absenta fortata de la serviciu, incasarea cheltuielilor de judecata

3ra-616/21 — anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ favorabil de restabilire în functie, achitarea salariului pentru absenta fortata de la serviciu, incasarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.3ra-616/2021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (M. Gandrabur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Bostan, I. Muruianu, Gr. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

16 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecători Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Ruslan Darie, reprezentat de

avocatul Maxim Chișca,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată înaintată

de Ruslan Darie împotriva Inspectoratului General al Poliției de Frontieră cu privire la

anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului

administrativ individual favorabil de restabilire în funcție, achitarea salariului pentru

absența forțată de la serviciu, încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 23 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 11 noiembrie 2019, Ruslan Darie a depus o cerere de chemare în judecată,

concretizată la 09 decembrie 2019, împotriva Inspectoratului General al Poliției de

Frontieră, solicitând anularea ordinului emis de Inspectoratul General al Poliției de

Frontieră nr. 931/ps din 12 septembrie 2019 cu privire la încetarea raportului de

serviciu, obligarea emiterii ordinului privind restabilirea lui Ruslan Darie în funcția

deținută anterior încetării raportului de serviciu, cu achitarea salariului pentru perioada

de absență forțată de la serviciu din 12 septembrie 2019 până la data restabilirii,

încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, la 12 septembrie 2019,

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a emis ordinul nr. 931/ps cu privire la

încetarea raportului de serviciu a comisarului principal, Ruslan Darie, ofițer de

investigații din contul funcției de ofițer superior de investigații al Sectorului de poliției

de frontieră „Leușeni-1” a Direcției regionale Vest, fiindu-i adus la cunoștință la 16

septembrie 2019.

1

Nefiind de acord cu ordinul respectiv, la 11 octombrie 2019, Ruslan Darie a depus

cerere prealabilă, unde prin răspunsul nr. 35/2-1-D-423/19 din 28 octombrie 2019,

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a fost lăsată fără examinare.

Reclamantul a indicat că pârâtul în ordinul emis a făcut trimitere la prevederile art.

38 alin. (1) lit. m) și alin. (3) din Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind

funcționarul public cu statut special din cadrul MAI, art. 466 alin. (3) din Codul de

procedură penală și pct. 5, 18, 19 din Regulamentul cu privire la organizarea și

funcționarea Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 1145 din 21 noiembrie 2018, prevederi care în opinia sa au fost

interpretate eronat.

Totodată, a precizat că prin sentința din 27 decembrie 2018 a Judecătoriei Hîncești,

sediul Central, Ruslan Darie, învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 41, art.

42 alin. (2), (3), (5) art. 327 alin. (2) lit. b1) din Codul penal, a fost achitat, pe motiv că

faptele incriminate nu întrunesc elementele infracțiunii.

Prin decizia din 18 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, Ruslan Darie a fost

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 41, art. 42 alin. (2), (3),

(5) art. 327 alin. (2) lit. b1) din Codul penal, și în baza acestei legi i-a fost stabilită

pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 2 300 unități convenționale în contul

statului, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de cinci ani.

A menționat că decizia de condamnare pronunțată de Curtea de Apel Chișinău la

18 aprilie 2019 nu este definitivă, iar normele se referă la considerarea sentinței

definitive în situațiile în care încetarea procedurii de apel are loc în temeiul retragerii

apelului, fapt ce nu s-a întâmplat.

La caz, nu a depus cerere de retragere a apelului, ci dimpotrivă, la 26 iunie 2019 a

declarat recurs asupra deciziei din 18 aprilie 2019 a Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea acesteia, prin urmare soluția apelului nu este definitivă

având în vedere că a fost atacată cu recurs.

Prin încheierea din 10 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a

fost declarată inadmisibilă acțiunea înaintată de Ruslan Darie împotriva Inspectoratului

General al Poliției de Frontieră cu privire la contestarea ordinului și restabilirea în

funcția anterior deținută (f.d.28-31).

Prin hotărârea din 31 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a fost

respinsă ca neîntemeiată acțiunea înaintată de Ruslan Darie împotriva Inspectoratului

General al Poliției de Frontieră cu privire la anularea ordinului nr. 931/ps din 12

septembrie 2019, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil privind

restabilirea în funcția deținută anterior și achitarea salariului pentru perioada de absență

forțată de la muncă începând cu 12 septembrie 2019 și până la data restabilirii, precum

și compensarea cheltuielilor de judecată (f.d.126-137).

Potrivit scrisorii de expediere a actului judecătoresc nr. 13373, 13374, se constată

că Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani la 07 septembrie 2020 a expediat părților copia

hotărârii din 31 iulie 2020 (f.d.138). La fel, din actele cauzei rezultă că în aceiași zi

copia hotărârii a fost expediată și prin intermediul poștei electronice (f.d.139).

La 01 septembrie 2020, Darie Ruslan, reprezentat de avocatul Maxim Chișca a

depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii din 31 iulie 2020 a Judecătoriei

2

Chișinău, sediul Rîșcani (f.d.140), iar la 30 septembrie 2020, a prezentat motivarea

apelului, solicitând casarea hotărârii primei instanțe, cu adoptarea unei decizii prin care

acțiunea să fie admisă integral (f.d.148-152).

Prin decizia din 23 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă cererea

de apel depusă de Ruslan Darie, reprezentat de avocatul Maxim Chișca împotriva

hotărârii din 31 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (f.d.202, 203-208).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că Inspectoratul General al

Poliției de Frontieră a emis ordinul nr. 931/ps din 12 septembrie 2019, în temeiul

deciziei din 18 aprilie 2019 a Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău, conform

căreia Darie Ruslan a fost recunoscut culpabil în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. art. 41, 42 alin. (2), (3), (5), 327 alin. (2) lit. b1) din Codul penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa penală sub formă de amendă în contul statului în mărime de 2300 u.c. sau 115

000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice în termen de 5 ani.

Prin urmare, instanța de apel nu a stabilit careva încălcări comise de autoritatea

publică pârâtă la emiterea actului administrativ individual defavorabil contestat, care ar

duce la anularea acestuia, deoarece angajatorul în persoana Inspectoratului General al

Poliției de Frontieră, a dispus încetarea raportului de serviciu cu Darie Ruslan

călăuzindu-se de prevederile art. 38 alin. (1) lit. m) și alin. (3) din Legea nr. 288 din 16

decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului

Afacerilor Interne, care statuează că raportul de serviciu al funcționarului public cu

statut special poate să înceteze în cazul condamnării în baza unei sentințe judecătorești

definitive pentru fapte ce discreditează calitatea de funcționar public cu statut special,

precum și de art. 466 alin. (3) din Codul de procedură penală care prevede că hotărârile

instanței de apel rămân definitive la data pronunțării deciziei în apel.

Colegiul judiciar a menționat că, reclamantul nu a ținut cont de faptul că anularea

de către instanța de recurs a deciziei din 18 aprilie 2019 a Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău, cu trimiterea cauzei la rejudecare în ordine de apel, nu poate genera

efecte retroactive și nu poate afecta legalitatea actului administrativ individual, emis în

temeiul acestei decizii judecătorești.

În asemenea circumstanțe, au fost reținute ca fiind corecte argumentele instanței

de fond, că din perspectiva Codului administrativ, salariatul are dreptul de a pretinde

retragerea/revocarea actului administrativ individual, reluarea procedurii

administrative, fie angajatorul în lumina soluției judiciare ulterioare să-și

abroge/anuleze propriul act, însă instanța de judecată nu poate anula un act

administrativ care la data adoptării nu conținea vicii de natură materială și juridică.

De asemenea, instanța de apel a concluzionat în privința temeiniciei concluziei

privind respingerea pretențiilor reclamantului de obligare a emiterii ordinului de

restabilire în funcția deținută anterior emiterii actului contestat, cu achitarea salariului

pentru perioada de absență forțată de la muncă, având vedere că pretențiile respective

sunt pretenții subsecvente pretenției reclamantului ce ține de anularea Ordinului IGPF

nr. 931/ps din 12 septembrie 2019 „Cu privire la încetarea raportului de serviciu” care

a fost respinsă de instanța de fond, iar respingerea pretenției principale de anulare a

actului administrativ individual defavorabil, duce și la respingerea pretențiilor

subsecvente.

3

Corespunzător, instanța de apel a apreciat ca fiind corectă concluzia primei

instanțe de respingere a cerințelor reclamantului de compensare a cheltuielilor de

judecată suportate în prezentul proces, pe motiv că nu sunt întrunite temeiuri legale de

admitere a cerințelor respective.

La 25 martie 2021, Curtea de Apel Chișinău a notificat părților, prin intermediul

poștei electronice, dispozitivul deciziei pronunțat la 23 martie 2021 (f.d.209), iar la 14

aprilie 2021, a fost expediată decizia motivată (f.d.210).

La 19 aprilie 2021, prin intermediul poștei electronice (f.d.211), Ruslan Darie,

reprezentat de avocatul Maxim Chișca, împreună cu cererea de recurs a depus

motivarea recursului împotriva deciziei din 23 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea integrală a deciziei contestate, cu adoptarea unei decizii noi de

admitere integrală a acțiunii (f.d.212-216).

În motivarea cererii de recurs, suplimentar celor invocate în cererea de chemare în

judecată și în cererea de apel, recurentul Ruslan Darie a indicat că la baza emiterii

actului judecătoresc contestat statuează o apreciere arbitrară de către instanța de apel, a

probelor și circumstanțelor relevante cauzei, ori concluziile enunțate de către acestea

întru argumentarea raționamentului în partea admiterii apelului s-a rezultat cu

examinarea superficială.

A menționat recurentul că, contrar prevederilor legale menționate, actul

judecătoresc contestat este nemotivat, având la bază o argumentare incertă, neavând

putere de convingere, or instanța de apel și-a însușit argumentarea expusă de partea

apelantă, fără a fi dată apreciere cuvenită pretențiilor formulate în prezenta acțiune în

raport cu materialul probator reținut de prima instanță, precum și cu normele de drept

ce reglementează acest aspect.

Recurentul a remarcat că la caz pertinente sunt prevederile art. 12 alin. (1) lit. a),

c) și o) din Legea nr. 283 din 28 decembrie 2011 cu privire la Poliția de Frontieră, art.

50 lit. i) și p), art. 58 alin. (i) din Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind

funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne,

prevederile pct. 7 subpct. 3), 14), 23), 30), pct. 13, subpct. 2), 7) din Statutul disciplinar

al funcționarului public cu statut special din cadrul MAI, aprobat prin Hotărârea de

Guvern nr. 409 din 07 iunie 2017, art. 4 din Codul de etică și deontologie al

funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 629 din 08 august 2017.

Prin notificarea expediată electronic în data de 27 mai 2021 la adresa de e-mail

avocat.chiscamaxim@gmail.com , de pe care a fost expediat recursul, Curtea Supremă

de Justiție a comunicat reprezentatului recurentului necesitatea de a prezenta recursul

semnat olograf sau după caz, semnat cu semnătura electronică avansată calificată, până

la 31 mai 2021, ora 15.00, în sediul Curții Supreme de Justiție din str. Petru Rareș, 18,

mun. Chișinău (f.d.232).

La 31 mai 2021, Ruslan Darie, reprezentat de avocatul Maxim Chișca a înlăturat

neajunsurile, prezentând recursul semnat cu semnătura olografă (f.d.233-235).

Conform art. 244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța

4

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de

Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile

de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 23 martie 2021.

La 25 martie 2021, Ruslan Darie și reprezentatul acestuia, avocatul Maxim Chișca

au recepționat dispozitivul deciziei contestate, urmare a notificării Curții de Apel

Chișinău prin intermediul poștei electronice (f.d.209).

La 19 aprilie 2021, avocatul Maxim Chișca a recepționat decizia motivată, iar

Darie Ruslan a recepționat actul judecătoresc contestat la 26 aprilie 2021, fapt ce se

confirmă prin avizele de recepție, anexate la materialele dosarului (f.d.217, 218).

La 19 aprilie 2021, prin intermediul poștei electronice (f.d.211), Ruslan Darie,

reprezentat de avocatul Maxim Chișca, împreună cu cererea de recurs a depus

motivarea recursului împotriva deciziei din 23 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău

(f.d.212-216), astfel se atestă că recursul a fost depus în termenul prevăzut de art. 245

din Codul administrativ.

La 29 aprilie 2021, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Inspectoratului

General al Poliției de Frontieră copia cererii de recurs depusă de Ruslan Darie, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea

de însoțire anexată la materialele dosarului (f.d.221).

La 25 mai 2021, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a depus referință

prin care a solicitat respingerea recursului depus de Darie Ruslan ca neîntemeiat,

întrucât instanțele ierarhic inferioare corect au aplicat normele de drept material,

adoptând o hotărârea legală și întemeiată, cu respectarea normelor de procedură

(f.d.224-230).

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se

declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul administrativ,

recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

5

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural

și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai

sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului

în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ.

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul

rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în

asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de Ruslan Darie, reprezentat de avocatul Maxim

Chișca, este inadmisibilă.

În conformitate cu prevederile art. art. 230, 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

6

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Ruslan Darie, reprezentat de avocatul Maxim Chișca, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecători Nina Vascan

Victor Burduh

7