3ra-1288/21 — cu privire la anularea actului administrativ, restabilirea in functie, insacasarea salariului

3ra-1288/21 — cu privire la anularea actului administrativ, restabilirea in functie, insacasarea salariului (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-1288/21

2-19184030-01-3ra-14122021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – I. Secrieru-Coșleț

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – V. Clima, E. Palanciuc, A. Minciuna

Î N C H E I E R E

19 ianuarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului depus de către Dorin Osievschi,

la acțiunea în contencios administrativ depusă de către Dorin Osievschi

împotriva Inspectoratului General al Poliției de Frontieră cu privire la anularea

actului administrativ, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată

de la serviciu și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 13 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a admis apelul declarat de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, s-a

casat hotărârea din 20 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și s-a

emis o nouă hotărâre,

constată:

La data de 19 noiembrie 2019 Dorin Osievschi a depus acțiune în instanța de

judecată, concretizată ulterior la 16 ianuarie 2020 și la 29 iulie 2020, împotriva

Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, prin care a solicitat anularea

ordinului nr. 1179/ps din 25 octombrie 2019 „Cu privire la sancționarea disciplinară

a funcționarului public cu statut special inspector principal Dorin Osievschi al IGPF

al MAI”, restabilirea în funcția de ofițer superior de investigații al Serviciului

investigații speciale al Sectorului Poliției de Frontieră Aeroportul Internațional

Chișinău, încasarea despăgubirii pentru întreaga perioadă de absență forțată de la

muncă, în cuantum de 67 306, 05 lei, a sumei de 30 000 lei cu titlu de prejudiciu

moral și a cheltuielilor de judecată pentru acordarea asistenței juridice în mărime de

6 000 lei. (f.d. 66-68, 95-97, vol. I)

În motivarea acțiunii reclamantul Dorin Osievschi a indicat că prin ordinul nr.

1179/ps din 25 octombrie 2019 a fost sancționat disciplinar cu „concediere din

funcția publică cu statut special” în conformitate cu prevederile art. 38 alin. (1) lit.

j) și art. 58 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind

funcționarul public cu statut special din cadrul MAI și pct. 94 din Statutul disciplinar

al funcționarului public cu statut special din cadrul MAI, pentru comiterea

încălcărilor grave și în mod sistematic: încălcarea prevederilor art. 23 alin. (3) din

1

Legea integrității nr. 82 din 25 februarie 2017, art. 50, lit. a), b), c), d), i) și k) din

Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special

din cadrul MAI, a pct. 7 subpct. 1), 2), 3), 4), 5), 14) și 16) din Statutul disciplinar

al funcționarului public cu statut special din cadrul MAI, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 409 din 07 iunie 2017, manifestate prin folosirea mijlocului de

transport din dotare în alte scopuri decât cele de serviciu, introducerea datelor

denaturate în foile de parcurs, încălcarea măsurilor de asigurare a integrității

profesionale, în special a normelor de etică și deontologie, precum și denigrarea

imaginii și prestigiului instituției.

Reclamantul a menționat că cu ordinul respectiv nu este de acord,

considerându-l ilegal, abuziv, emis cu încălcarea gravă a legislației și în consecință,

pasibil de a fi anulat în totalitate, deoarece se bazează pe informații obținute conform

Legii privind activitatea specială de investigații nr. 59 din 29 martie 2012 și

legislației procesual penale.

Urmărirea vizuală la care a fost supus, alături de documentarea cu ajutorul

metodelor și mijloacelor tehnice, precum și localizarea sau urmărirea prin sistemul

de poziționare globală (GPS), ori prin alte mijloace tehnice, fac parte din categoria

măsurilor speciale de investigație, care necesită autorizarea procurorului potrivit

alin. (2), lit. b), art. 1322 din Codul de procedură penală, și respectiv, a judecătorului

de instrucție, conform alin. (1) lit. g) art. 1322 din Codul de procedură penală.

Având în vedere, că fotografiile și secvențele video, care au stat la baza stabilirii

încălcării pe care ar fi comis-o și ulterior a sancționării sale cu concediere din funcția

publică cu statut special, au fost obținute în cadrul desfășurării unor măsuri speciale

de investigații - instituție a dreptului procesual penal, consideră că primele, în

calitate de probe, reprezintă un „fruct al pomului otrăvit”, ori indiferent de puterea

probei aceasta va fi declarată inadmisibilă, dacă a fost obținută cu încălcarea

prevederilor legale.

Articolul 94 din Codul de procedură penală stabilește că, nu pot fi admise ca

probe datele care au fost obținute de o persoană care nu are dreptul să efectueze

acțiuni procesuale și cu încălcări esențiale ale legislației procesual penale. Prin

urmare, fotografiile și secvențele video, colectate în lipsa unui temei rezonabil și fără

a fi autorizate corespunzător, nu pot servi ca probe, or, ele sunt nule, din punct de

vedere procedural.

În ordinul de concediere este menționat despre caracterul probelor care au stat

la baza stabilirii încălcărilor, și anume, ca fiind „pertinente și concludente”, iar

pertinența și concludența probelor poate fi apreciată numai în coraport cu prevederile

Codului de procedură penală și care stabilește condiția de admisibilitate a acestora

în art. 95.

Astfel, sunt admisibile probele pertinente, concludente și utile care au fost

administrate în conformitate cu prezentul cod.

Mai mult, din secvențele video nu s-a reușit identificarea automobilului de

model XXXXX, cât și nu este clar nici în perimetrul căror străzi ar fi fost localizat

și care anume sunt persoanele juridice care au furnizat materialul video.

În cadrul anchetei de serviciu s-au invocat încălcările prevederilor ordinului

MAI nr. 65 din 04 martie 2019 cu privire la utilizarea conform destinației a

mijloacelor financiare, tehnico-materiale, informaționale și altor bunuri aflate în

2

gestiunea subdiviziunilor aparatului central, autorităților administrative și

instituțiilor din subordinea MAI.

Potrivit pct. 2 al ordinului, exploatarea unităților de transport de serviciu se va

efectua strict în conformitate cu programul de muncă, de la orele 8:00 până la 17:00.

Se interzice utilizarea acestora în afara orelor programului de muncă, zilelor de

odihnă și de sărbătoare, cu excepția cazurilor în interes de serviciu, în baza

dispozițiilor sau raportului cu acordul în scris al conducătorilor entităților, iar pct. 3

stipulează exploatarea unităților de transport aflate în gestiunea serviciilor operative

și celor de gardă 24/24 se efectuează în conformitate cu necesitatea de serviciu.

La data de 07 august 2019, în virtutea atribuțiilor de serviciu, a adresat un raport

către Procuratura mun. Chișinău, prin care a informat despre apariția necesității de a

autoriza o măsură specială de investigație, iar conform ordonanței procurorului în

Procuratura mun. Chișinău, Oficiul Principal, Eugenia Zubco, din data de 07 august

2019, a fost autorizată efectuarea măsurii speciale de investigație - urmărirea vizuală

a unei persoane, cu relevarea și fixarea acțiunilor acestuia, imobilelor, mijloacelor

de transport și a altor obiecte pe care le folosește și cu care acesta contactează pentru

o perioadă de 30 de zile, din momentul autorizării.

De asemenea, s-a dispus încredințarea efectuării măsurii speciale de

investigație de către ofițerii de investigație ai Sectorului Poliției de Frontieră

Aeroport Internațional Chișinău, Vasile Pleșca și Dorin Osievschi. Ulterior, a fost

întocmit un proces-verbal de consemnare a măsurii speciale de investigație, prin care

a indicat asupra rezultatelor măsurii speciale de investigație, precum și faptul că, în

contextul ultimei, a fost folosit automobilul de serviciu de model XXXXX.

Cu referire la perioada în care se presupune că ar fi utilizat autoturismul

menționat supra în alte scopuri, decât cele de serviciu, reclamantul a indicat că în

perioada lunii septembrie 2019, inclusiv și la data de 07 septembrie 2019, în cadrul

SPF al AIC era unicul ofițer de investigație, în timp ce doi alți ofițeri se aflau în

concediu, iar alții doi erau detașați în scop de serviciu.

Prin urmare, sarcinile ce rezultă din funcția pe care o deținea până a fi concediat

îi reveneau reclamantului. Având în vedere că, aceste sarcini au un areal vast de

întindere (conform Fișei postului din 20 noiembrie 2017) și considerând volumul

mare al activităților pe care trebuia să le îndeplinească, a indicat că, a fost nevoit să

se dedice realizării acestora în regim non-stop, inclusiv și în timpul liber, zile de

odihnă și zile de sărbătoare, precum este indicat și la compartimentul „Condițiile de

muncă” din Fișa postului, despre posibilitatea implicării colaboratorului în

activitatea de serviciu peste programul de muncă normal.

Mai mult, Sectorul Poliției de Frontieră al Aeroportului Internațional Chișinău,

fiind un sector specific, ale cărui sarcini pot și trebuie îndeplinite în regim 24/24,

pune la dispoziția ofițerilor de investigație mijloacele de transport, tehnice și alte

echipamente din dotarea serviciului, fără careva restricții legate de oră, anume,

pentru îndeplinirea la cel mai înalt nivel a atribuțiilor de serviciu.

Referitor la parcarea autoturismului de serviciu în unghiul cuprins de camera

video (așa cum rezultă din secvența video din 31 august 2019), descrie un obicei pe

care l-a deprins pe parcursul activității în scopul asigurării supravegherii non-stop a

bunului, or, în virtutea obligațiilor ce-i revin, este responsabil de utilizarea corectă,

cu bună-știință și efectivă a mijlocului de transport, precum și de securitatea acestuia,

or, potrivit pct. 1, lit. a) din Contractul privind răspunderea materială individuală

3

deplină nr. 35 din 13 aprilie 2018, încheiat între IGPF al MAI și reclamant,

„angajatul își asumă răspunderea materială individuală deplină pentru neasigurarea

integrității valorilor transmise lui de către angajator și se obligă să manifeste o

atitudine grijulie față de valorile materiale și/sau resursele bănești transmise

angajatului pentru păstrarea sau în alte scopuri, și să efectueze acțiunile necesare în

vederea prevenirii deteriorării, dezintegrării sau înrăutățirii parametrilor cantitativi

ori calitativi ai valorilor materiale și/sau a resurselor bănești încredințate.

Prin concluzia anchetei de serviciu inițiată în privința ofițerului de investigații

al SPF AIC, inspector principal Dorin Osievschi din 18 octombrie 2019, s-a stabilit

că pe parcursul activității de serviciu, inspectorul principal Dorin Osievschi nu a

fost sancționat disciplinar, fiind menționat cu opt stimulări (printre care pentru:

serviciu impecabil, măiestrie profesională etc.), iar conform caracteristicii de

serviciu din data de 10 octombrie 2019, eliberată de către șeful adjunct interimar al

DR „VEST”, comisar Vasile Pleșca se indică că pe parcursul activității, Dorin

Osievschi s-a manifestat din punct de vedere pozitiv, ca o persoană responsabilă,

disciplinată și sârguincioasă, bine pregătită în aspect profesional, cunoaște legislația

ce reglementează activitatea de serviciu, prezentând rezultate remarcabile. Față de

atribuțiile de serviciu manifestă responsabilitate, obligațiunile funcționale le

îndeplinește conștiincios, întocmai și în termenii stabiliți, prezentând rezultate

asupra măsurilor speciale de investigații, execută la timp și întocmai ordinele

superiorilor, este responsabil.

Reclamantul a specificat că caracteristica a fost eliberată la data de 10

octombrie 2019, adică în cadrul și în rezultatul inițierii anchetei de serviciu. Scopul

eliberării și includerii caracteristicii în cadrul desfășurării anchetei de serviciu, este

de a aprecia angajatul din punct de vedere al calităților (și defectelor) personale, care

se reflectă asupra muncii prestate, colegilor, subalternilor, superiorilor etc.,

aptitudinilor și reușitelor profesionale, modul în care acesta își îndeplinește sarcinile

impuse de funcția ocupată, relațiile sale în colectivul de muncă, precum și aspectele

negative, dacă ele au fost sesizate, care luate în ansamblu să ofere o imagine clară

despre angajat. Din moment ce i-a fost eliberată o caracteristică pozitivă în totalitate,

este dubios și premeditat faptul că a fost sancționat disciplinar cu cea mai severă

sancțiune, la prima abatere care i se impută, după ce a fost stimulat de 8 ori pe

parcursul activității sale.

Unul dintre argumentele de drept puse la baza sancționării sale a fost pct. 94

din Statutul disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne, care stabilește că, concedierea este o măsură

disciplinară extremă și se aplică pentru încălcări sistematice ale disciplinei de

serviciu sau pentru comiterea unei abateri disciplinare grave. Astfel, în ierarhia

sancțiunilor disciplinare, fiind ultima, respectiv cea mai severă, concedierea se

aplică doar în cazuri extreme.

Conform pct. 93 din Hotărârea Guvernului nr. 409 din 07 iunie 2017,

sancțiunile disciplinare mai aspre se aplică pentru abaterile disciplinare grave sau

repetate comise în exercițiul funcției sau în grup.

Reclamantul a menționat că din textul ordinului nr. 1179/ps din 25 octombrie

2019 rezultă că a fost sancționat atât pentru comiterea încălcărilor grave cât și a

caracterului sistematic al acestora.

4

Consideră că, din moment ce pe parcursul activității sale nu a fost sancționat

niciodată, iar faptele ce-i sunt imputate se referă la o perioadă de o lună de zile, mai

mult, considerând esența faptei sale și prevederile pct. 94 din Hotărârea Guvernului

nr. 409 din 07 iunie 2017, care stabilește concedierea ca o măsura disciplinara

extrema și se aplică pentru încălcări sistematice ale disciplinei de serviciu sau pentru

comiterea unei abateri disciplinare grave, reclamantul a pus la îndoială decizia

angajatorului de aplicare a celei mai severe dintre sancțiuni.

În altă ordine de idei, pentru a atrage un funcționar public la răspundere

disciplinară este necesară întrunirea unor condiții, cumulativ: 1) persoana trasă la

răspundere trebuie să dețină calitatea de funcționar public; 2) respectivul funcționar

să fi săvârșit o abatere disciplinară prescrisă de lege; 3) fapta ilicită să producă un

rezultat periculos; 4) să existe o legătură de cauzalitate între fapta ilicită și

consecințele prejudiciabile.

Reclamantul a indicat faptul că a fost concediat pentru încălcări manifestate

prin folosirea mijlocului de transport din dotare în alte scopuri decât cele de serviciu,

introducerea datelor denaturate în foile de parcurs, încălcarea măsurilor de asigurare

a integrității profesionale, în special a normelor de etică și deontologie precum și

denigrarea imaginii și prestigiului instituției.

Însă, angajatorul a omis să stipuleze clar, care sunt consecințele socialmente

periculoase ale încălcărilor comise de către reclamant, cum pot fi ele apreciate,

stabilite, calculate etc. Consideră că nu a fost demonstrat raportul de cauzalitate între

faptele imputate și survenirea consecințelor prejudiciabile, abaterea disciplinară, în

speță, trebuie să se afle într-o legătură cauzală cu rezultatul (prejudiciabil).

A mai indicat că la angajare, reclamantul a semnat un contract de răspundere

materială, potrivit căruia stabilirea mărimii și repararea prejudiciului cauzat

angajatorului de către angajat se efectuează în modul prevăzut de legislația în

vigoare (conform prevederilor alin. (l) art. 338 din Codul muncii).

În acest sens, față de mijlocul de transport s-a comportat cu diligență,

demonstrând atitudine grijulie și nu a permis deteriorarea acestuia, prin urmare, nu

a cauzat nici un prejudiciu material angajatorului.

Astfel, răspunderea disciplinară poate fi angajată numai dacă sunt întrunite

toate elementele constitutive ale abaterii, iar absența oricăreia dintre ele face ca

abaterea și, pe cale de consecință, răspunderea să nu poată exista.

Reclamantul consideră că ordinul nr. 1179/ps din 25 octombrie 2019 „Cu

privire la concedierea funcționarului public cu statut special Dorin Osievschi” este

ilegal, abuziv și urmează a fi anulat în totalitate, cu restabilirea în funcția anterior

deținută.

De asemenea, luând în considerație prevederile art. 90 din Codul muncii este

necesar de a obliga Inspectoratul General al Poliției de Frontieră de a-i achita o

compensație bănească în sumă de 30 000 lei, ori concedierea sa a avut consecințe

negative în plan psihic și afectiv, manifestate prin stări de stres și anxietate, insomnie

și depresie.

Reclamantul a solicitat încasarea sumei de 6000 lei achitate avocatului, care-

l reprezintă în instanța de judecată, confirmată prin bonul de plată pentru serviciile

de avocat cu seria PL nr.192913.

De asemenea, potrivit răspunsului Inspectoratului General al Poliției de

Frontieră nr. 35/10-8/20 din 12 februarie 2020 s-a calculat salariul mediu al

5

angajatului Dorin Osievschi, în cuantum de 7478,45 lei. Respectiv, în temeiul art.

114 alin. (1) lit. c) din Codul muncii pentru perioada 25 octombrie 2019 - 29 iulie

2020, urmează a fi încasată despăgubirea pentru absență forțată de la muncă în sumă

de 67 306,05 lei.

Prin încheierea din 20 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

s-a declarat inadmisibilă acțiunea depusă de către Dorin Osievschi împotriva

Inspectoratului General al Poliției de Frontieră în partea încasării prejudiciului moral

în sumă de 30 000 lei. (f.d. 211-213, vol. I)

Prin hotărârea din 20 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

s-a admis acțiunea depusă de către Dorin Osievschi.

S-a anulat ordinul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră nr. 1179/ps

din 25 octomvrie 2019 „Cu privire la sancționarea disciplinară a funcționarului

public cu statut special, inspector principal Dorin Osievschi”.

S-a obligat Inspectoratul General al Poliției de Frontieră să emită act

administrativ privind restabilirea lui Dorin Osievschi în funcția anterior deținută și

de calculare cu achitarea salariului pentru perioada de lipsă forțată de la serviciu.

S-a încasat de la Inspectoratul General al Poliției de Frontieră în beneficiul lui

Dorin Osievschi cheltuieli pentru acordarea asistenței juridice în sumă de 6000 lei.

(f.d. 214, 217-225, vol. I)

Instanța de fond a concluzionat că Inspectoratul General al Poliției de Frontieră,

în procesul examinării cauzei, n-a prezentat probe certe, care ar confirma comiterea

abaterii disciplinare imputate lui Dorin Osievschi, ori invocarea faptului denigrării

imaginii și prestigiului instituției are la bază pretinsele acțiuni de folosirea mijlocului

de transport din dotare în alte scopuri decât cele de serviciu, introducerea datelor

denaturate în foile de parcurs, încălcarea măsurilor de asigurare a integrității

profesionale, în special, a normelor de etică și deontologie, acțiuni, care nu au fost

confirmate pe deplin prin careva probe certe pe parcursul cercetării judecătorești, iar

concedierea reclamantului este una arbitrară și abuzivă.

În opinia instanței de fond ordinul nr. 1179/ps din 25 octombrie 2019 s-a bazat

pe ancheta de serviciu și prevederile art. 38 alin. (1) lit. j) din Legea privind

funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nr.

288 din 16 decembrie 2016, însă, abaterea disciplinară invocată de către angajator

trebuia să întrunească condiția existenței unor consecințe grave, care nu au fost

demonstrate de către pârât.

La data de 09 decembrie 2020, cu respectarea termenului prevăzut la articolul

232 din Codul administrativ, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a depus

cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii din 20 noiembrie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani, iar la data de 30 martie 2021 a depus motivarea apelului.

Prin decizia din 13 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a admis cererea

de apel înaintată de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.

S-a casat hotărârea din 20 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani și s-a emis o nouă hotărâre, prin care s-a respins acțiunea depusă de către

Dorin Osievschi împotriva Inspectoratului General al Poliției de Frontieră cu privire

la anularea actului administrativ, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru

lipsa forțată de la serviciu și compensarea cheltuielilor de judecată. (f.d. 111, 112-

132, vol. II)

6

Instanța de apel a reținut că conform ordinului nr. 1179/ps din 25 octombrie

2019 Dorin Osievschi a fost sancționat pentru utilizarea pe parcursul lunii august,

începutul lunii septembrie 2019, a mijlocului de transport din dotarea sectorului, de

modelul XXXXX, în alte scopuri decât cele de serviciu, completând foile de parcurs

a autoturismului cu nr./î XXXX, cu date eronate privitor la ziua, ora, direcția de

deplasare, precum și a distanței parcurse, inclusiv și în zilele de odihnă și de sărbători

naționale, cu înlocuirea numărului de înmatriculare a automobilului cu altul

codificat, admițând totodată comiterea unui șir de contravenții în domeniul

circulației rutiere, iar până la data de 12 august 2019, a condus mijlocul de transport,

fără a-i fi acordat acest drept de a conduce conform procedurii, în lipsa ordinului.

În cadrul anchetei de serviciu, inițiată în privința lui Dorin Osievschi, s-a

stabilit cu certitudine că pe parcursul lunii august, începutul lunii septembrie 2019,

ofițerul superior de investigații al Serviciului investigații speciale al SPF Aeroportul

Internațional Chișinău, inspectorul principal Dorin Osievschi, a folosit mijlocul de

transport de modelul XXXX din dotarea sectorului, în alte scopuri decât cele de

serviciu, completând foile de parcurs a autoturismului cu nr./î XXXX, cu date

eronate privitor la ziua, ora, direcția de deplasare, precum și a distanței parcurse.

Astfel, instanța de apel a constatat că atât în cadrul anchetei disciplinare, cât și în

cadrul examinării cauzei, nu au fost prezentate argumente și probe întemeiate, care

ar demonstra utilizarea automobilului în scop de serviciu, pentru zilele și orele

enunțate, iar abaterea disciplinară corect a fost calificată ca gravă.

La data de 18 octombrie 2021 și la data de 20 decembrie 2021 Dorin Osievschi

a depus cerere de recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei din 13

octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, cu menținerea hotărârii din 20 noiembrie

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

În motivarea recursului recurentul a indicat că instanța de apel la emiterea

deciziei a interpretat eronat normele de drept material.

Recurentul consideră că motivarea oferită de către instanță este formală,

generală, lipsită de o cercetare obiectivă și eficientă a tuturor probelor deferite

instanței, care reprezintă o încălcare a procesului de apreciere a probelor.

De asemenea, recurentul în cererea sa a reiterat argumentele expuse în acțiune

în susținerea poziției sale, invocând că nu au fost analizate de către instanța de apel,

prin prisma probelor din dosar, care demonstrează că a fost sancționat ilegal, cu

eliberarea din funcție.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța constată că se

încadrează în prevederile articolului 245 din Codul administrativ.

În conformitate cu articolul 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ,

recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului

se prezintă Curții Supreme de Justiția în termen de 30 de zile de la notificarea

deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 13 octombrie

2021.

La data de 18 octombrie 2021 Dorin Osievschi a depus recur nemotivat. (f.d.

137-138, vol. II)

7

Decizia motivată a fost notificată avocatului Alina Ursu, care reprezintă

interesele lui Dorin Osievschi, la data de 30 noiembrie 2021, fapt ce se confirmă prin

extrasul din poșta electronică „valeria.grigoraș@justice.md”. (f.d. 139-142, vol. II)

Dorin Osievschi a depus recurs motivat la data de 20 decembrie 2021, fiind

respectat termenul instituit de legiuitor în art. 245 din Codul administrativ. (f.d. 146-

168, vol. II)

La data de 15 decembrie 2021 și 21 decembrie 2021 Curtea Supremă de Justiție

a expediat în adresa Inspectoratului General al Poliției de Frontieră copia recursului

declarat de către Dorin Osievschi. (f.d. 145, 169-170, vol. II)

La data de 14 ianuarie 2022 Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a

depus referință, solicitând respingerea recursului declarat de către Dorin Osievschi

împotriva deciziei din 13 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău ca fiind

inadmisibil și neîntemeiat.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de către Dorin Osievschi în

raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ, și anume, din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245

alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

8

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de către Dorin Osievschi.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de către Dorin Osievschi se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

9