2ra-799/23 — constatarea faptului incalcarii dreptului la judecarea in termen rezonabil a cauzei, repararea prejudiciului moral si compensarea cheltuielilor de judecata
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constatarea faptului incalcarii dreptului la judecarea in termen rezonabil a cauzei, repararea prejudiciului moral si compensarea cheltuielilor de judecata
- Temei legal
- Recursul nu se incadreaza in temeiul prevazut la art. 432 alin. 2 din Codul de procedura civila, in vigoare pana la 1 septembrie 2023
2ra-799/23 — constatarea faptului incalcarii dreptului la judecarea in termen rezonabil a cauzei, repararea prejudiciului moral si compensarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Ministerul
Justiției al Republicii Moldova,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Panisco Alexandr către Ministerul Justiției al Republicii Moldova cu privire
la constatarea faptului încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil
a cauzei, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de
judecată,
împotriva deciziei din 8 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
Dosarul nr. 2ra-799/23
PIGD 2-21124399-01-2ra-07062023
Recursul nu se încadrează în temeiul prevăzut la art. 432 alin. (2) din Codul
de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023), or, instanța de apel
a aplicat legea care urma să fie aplicată, interpretând-o corect.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru – T. Prutean
Curtea de Apel Chișinău – V. Sîrbu, D. Dulghieru, V. Buhnaci
23 iulie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul declarat de Ministerul Justiției al
Republicii Moldova
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La data de 19 august 2021, reclamantul Panisco Alexandr a depus o cerere
de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova,
solicitând: constatarea încălcării dreptului său la examinarea cauzei într-un
termen rezonabil, repararea prejudiciului moral suferit, compensarea
cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, la data de 16 iulie 2018, a
depus în instanță o acțiune împotriva Inspectoratului General al Poliției de
Frontieră (IGPF) al Ministerului Afacerilor Interne (MAI), solicitând: încasarea
salariului restant în sumă de 4.250,00 lei pentru perioada 15 ianuarie 2015–16
februarie 2015, cât a fost suspendat din funcția de inspector al Secției echipei
mobile a Direcției regionale Sud, acordarea indemnizației pentru concediul
nefolosit aferent aceleiași perioade în mărime de 354,16 lei, plata penalităților
de întârziere în sumă de 6.953,00 lei pentru salariul restant și 345,30 lei pentru
indemnizația de concediu, repararea prejudiciului moral în mărime de 50.000,00
lei, compensarea cheltuielilor de judecată.
Reclamantul a menționat că, prin încheierea Judecătoriei Chișinău din 19
iulie 2018, în temeiul art. 167 și 171 din Codul de procedură civilă, s-a dispus a
nu se da curs cererii de chemare în judecată și s-a acordat termen pentru
înlăturarea neajunsurilor până la 28 august 2018. În acest sens, la data de 6 august
2018, prin adresarea nr. 28, reclamantul a depus înscrisuri și calcule justificative.
Totuși, prin încheierea Judecătoriei Chișinău din 3 septembrie 2018,
instanța a dispus, în temeiul art. 171 din Codul de procedură civilă, restituirea
cererii pe motiv că reclamantul nu s-a conformat indicațiilor din încheierea
anterioară.
Ulterior, reclamantul a contestat această încheiere cu recurs. Prin decizia
Curții de Apel Chișinău din 5 noiembrie 2018, recursul declarat de avocatul
Serghei Mocanu, în interesele reclamantului, a fost admis. Instanța a casat
încheierea din 3 septembrie 2018 și a remis cauza la rejudecare aceleiași instanțe
și aceluiași complet pentru examinarea în fond.
Prin încheierea Judecătoriei Chișinău din 8 decembrie 2018, instanța a
dispus din nou, în temeiul art. 167 și 171 din Codul de procedură civilă, a nu se
da curs cererii.
1
Ulterior, prin încheierea din 17 ianuarie 2019, Judecătoria Chișinău a
dispus restituirea cererii de chemare în judecată, invocând faptul că reclamantul
nu s-a conformat indicațiilor din încheierea precedentă din 8 decembrie 2018.
În consecință, reclamantul Panisco Alexandr a formulat din nou recurs
împotriva încheierii din 3 septembrie 2018.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 7 martie 2019, s-a admis recursul
formulat de Panisco Alexandr, fiind casată încheierea Judecătoriei Chișinău,
sediul Centru, din 17 ianuarie 2019. Cauza a fost restituită aceleiași instanțe și
aceluiași complet de judecată, pentru a fi repusă pe rol la faza inițială de
examinare a cererii de chemare în judecată.
În continuare, prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 25
martie 2019, instanța a dispus a nu se da curs cererii de chemare în judecată,
acordând reclamantului un nou termen pentru înlăturarea neajunsurilor,
solicitându-i să prezinte:
– înscrisurile anexate la cererea de chemare în judecată, destinate instanței,
care au fost anterior restituite;
– un exemplar al cererii de chemare în judecată împreună cu anexele,
destinat pârâtului.
Întrucât reclamantul nu s-a conformat cerințelor instanței, prin încheierea
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 20 mai 2019, cererea de chemare în
judecată a fost restituită, în temeiul art. 171 alin. (2) din Codul de procedură
civilă al Republicii Moldova.
Reclamantul a declarat recurs la data de 30 mai 2019 împotriva celor două
încheieri – din 25 martie 2019 și 20 mai 2019 – solicitând casarea acestora și
trimiterea cauzei la rejudecare în prima instanță.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 8 iulie 2019, a fost admis recursul
declarat de avocatul Serghei Mocanu, în interesele lui Panisco Alexandr, fiind
casate ambele încheieri atacate, iar cauza a fost restituită spre rejudecare pentru
soluționarea problemei procesuale vizate.
Totodată, prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 25 iulie
2019, s-a dispus declinarea competenței judecătorului specializat în materie
civilă de drept comun de la examinarea acțiunii înaintate de reclamantul Panisco
Alexandr împotriva Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, având ca
obiect revendicarea salariului restant pentru perioada de suspendare din funcție,
plata indemnizației pentru concediul nefolosit, penalități de întârziere și
repararea prejudiciului moral. Cauza a fost remisă președintelui Judecătoriei
Chișinău în vederea redistribuirii aleatorii către un judecător specializat în
materie de contencios administrativ din cadrul sediului Rîșcani al Judecătoriei
Chișinău.
Reclamantul a menționat că, la data de 13 decembrie 2019, reprezentantul
pârâtului – Inspectoratul General al Poliției de Frontieră din cadrul MAI – jurista
Baranovscaia Tatiana, a invocat excepția de tardivitate, solicitând respingerea
acțiunii ca fiind tardiv introdusă.
2
Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din aceeași dată – 13
decembrie 2019 – excepția de tardivitate a fost admisă. În consecință, acțiunea
formulată de Panisco Alexandr împotriva Inspectoratului General al Poliției de
Frontieră, având ca obiect: încasarea salariului restant în sumă de 4.250,00 lei
pentru perioada 15.01.2015–16.02.2015, plata indemnizației de concediu în
mărime de 354,16 lei aferentă aceleiași perioade, penalități de întârziere în sumă
de 6.953,00 lei (pentru salariul restant) și 345,30 lei (pentru indemnizație),
aferente perioadei 17.07.2015–17.07.2018, repararea prejudiciului moral în
cuantum de 50.000,00 lei, compensarea cheltuielilor de judecată, a fost respinsă
ca fiind tardiv introdusă.
Ulterior, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 iulie 2020, încheierea
pronunțată de prima instanță a fost casată, pe motiv că a fost emisă cu încălcarea
cadrului legal, fiind adoptată după încheierea fazei de pregătire a cauzei pentru
dezbateri judiciare.
Reclamantul a precizat că, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 iulie
2020, instanța a reținut următoarele aspecte relevante: „Obiectul litigiului, așa
cum rezultă din cererea introductivă, vizează un litigiu de muncă. În temeiul art.
355 din Codul muncii, instanța de judecată are obligația de a soluționa cererea
privind litigiul individual de muncă în termen de cel mult 30 de zile lucrătoare
de la data înregistrării. Instanța de recurs observă că acțiunea a fost depusă la
16.07.2018, însă, din cauza unor împrejurări create artificial de instanță, contrar
prevederilor legale, aceasta nu a fost numită spre judecare în fond timp de 1 an,
4 luni și 24 de zile.”
Instanța de recurs a reținut că excepția de tardivitate, formulată în temeiul
art. 186¹ CPC de către reprezentantul pârâtului, a fost soluționată și admisă în
mod nelegal, respectiv după consumarea fazei pregătitoare și în afara cadrului
procedural corespunzător, ceea ce atrage nulitatea actului judecătoresc. În
consecință, Curtea a dispus casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare
în fond, în același complet de judecată, cu respectarea dispozițiilor legale.
Reclamantul a indicat că, în pofida celor expuse în mod clar în decizia din
28 iulie 2020, prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 12
octombrie 2020, instanța a admis din nou excepția de tardivitate invocată de
pârât, respingând acțiunea ca fiind tardiv introdusă.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 decembrie 2021, recursul
declarat de avocatul Serghei Mocanu, în interesele reclamantului Alexandr
Panisco, a fost admis. S-a casat încheierea din 12 octombrie 2020, cu trimiterea
cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe și aceluiași complet, pentru examinare
în fond.
În această ultimă decizie, instanța de recurs a reiterat că: „Cererea de
chemare în judecată a fost depusă la data de 16.07.2018, iar până în prezent, după
mai bine de 2 ani, nu a fost pronunțată o hotărâre pe fondul cauzei. În schimb,
instanțele inferioare au emis 3 încheieri de restituire care au fost casate succesiv
de instanța de recurs. În pofida celor reținute anterior, inclusiv prin decizia din
28 iulie 2020, privind tergiversarea nejustificată a procedurii, prima instanță a
3
repetat admiterea excepției de tardivitate, deși această chestiune era deja
tranșată.”
Astfel, reclamantul a subliniat caracterul repetitiv și nelegal al respingerii
acțiunii ca tardive, în contradicție cu cele statuate anterior de instanța de recurs,
și întârzierea nejustificată a soluționării fondului cauzei.
În continuare, reclamantul a arătat că, prin hotărârea Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru, din 1 martie 2021, cererea sa de chemare în judecată a
fost respinsă. Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat apel.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2021, apelul declarat de
Panisco Alexandr a fost respins, fiind menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău,
sediul Centru, din 1 martie 2021. Reclamantul a menționat că, până la momentul
formulării acțiunii, decizia Curții de Apel nu a fost motivată, ceea ce îl împiedică
să o conteste prin recurs la Curtea Supremă de Justiție.
Totodată, reclamantul a susținut că, din cauza comportamentului
neconform al judecătorului Ciprian Valah, cauza nu a fost soluționată în
termenul prevăzut de art. 355 alin. (4) din Codul muncii, care impune
examinarea litigiului individual de muncă în termen de cel mult 30 de zile
lucrătoare de la înregistrare. În acest context, reclamantul a subliniat că dreptul
său subiectiv la judecarea cauzei într-un termen rezonabil a fost încălcat,
procesul prelungindu-se în mod nejustificat pe o durată de peste trei ani.
În concluzie, reclamantul Panisco Alexandr a solicitat:
a) Constatarea încălcării dreptului său subiectiv la examinarea în termen
rezonabil a litigiului de muncă intentat împotriva Inspectoratului
General al Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne, cu
obiectul: încasarea salariului restant în sumă de 4.250,00 lei pentru
perioada 15.01.2015–16.02.2015; achitarea indemnizației de 354,16
lei pentru concediul nefolosit aferent aceleiași perioade; penalități de
întârziere în sumă de 6.953,00 lei aferente salariului restant și 345,30
lei aferente indemnizației, calculate pentru perioada 17.07.2015–
17.07.2018; repararea prejudiciului moral în cuantum de 50.000,00 lei;
compensarea cheltuielilor de judecată.
b) Încasarea din contul bugetului de stat, cu titlu de prejudiciu moral, a
sumei de 10.000,00 euro în beneficiul reclamantului Panisco Alexandr.
c) Compensarea integrală a cheltuielilor de judecată.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Central, din 19 noiembrie
2021, cererea de chemare în judecată depusă de Panisco Alexandr către
Ministerul Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea faptului
încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, repararea
prejudiciului moral cu încasarea cheltuielilor de judecată, s-a admis parțial. S-a
constatat încălcarea dreptului lui Panisco Alexandr, la judecarea în termen
rezonabil a cauzei Panisco Alexandr împotriva Inspectoratului General al
Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la încasarea
4
salariului restant și repararea prejudiciului moral. S-a încasat din contul statului
Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii
Moldova, în beneficiul lui Panisco Alexandr suma de 5 000,00 (cinci mii) lei cu
titlu de satisfacție echitabilă în contul reparării prejudiciului moral. S-a încasat
din contul statului Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Justiției al
Republicii Moldova, în beneficiul lui Panisco Alexandr cheltuielile de asistență
juridică în mărime de 2 500,00 (două mii cinci sute) lei. În rest acțiunea
reclamantului s-a respins ca fiind neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La data de 26 noiembrie 2021, Ministerul Justiției al Republicii Moldova,
a depus apel nemotivat împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii primei instanțe și
pronunțarea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie
respinsă în totalitate.
Ulterior, la data de 30 noiembrie 2021, Panisco Alexandr, reprezentat de
avocatul Serghei Mocanu a depus, de asemenea, apel nemotivat împotriva
aceleiași hotărâri, solicitând admiterea apelului, casarea parțială a hotărârii în
partea în care acțiunea a fost respinsă, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care
cererea de chemare în judecată să fie admisă în întregime.
Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2022, instanța a
constatat că cererile de apel depuse de reprezentantul apelantului/reclamant
Panisco Alexandr, avocatul Serghei Mocanu, și de reprezentantul
apelantului/pârât Ministerul Justiției, juristul Bejan Vadim, împotriva hotărârii
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 19 noiembrie 2021, nu întrunesc
cerințele legale de formă. În consecință, nu s-a dat curs acestor apeluri. Instanța
a dispus comunicarea încheierii părților apelante și le-a acordat un termen de 10
zile de la data primirii copiei de pe încheiere pentru a înlătura neajunsurile, prin
prezentarea cererilor de apel motivate.
În termenul acordat, la data de 22 februarie 2022, reprezentantul
apelantului/reclamant Panisco Alexandr, avocatul Serghei Mocanu, a depus
apelul motivat. În susținerea apelului, acesta a invocat încălcarea și aplicarea
greșită de către instanța de fond a normelor de drept material, situație care se
încadrează în temeiul prevăzut de art. 386 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură
civilă.
Ulterior, la data de 28 februarie 2022, reprezentantul apelantului/pârât –
Ministerul Justiției, juristul Vadim Bejan, a depus, la rândul său, apelul motivat,
calificând hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 19.11.2021, ca
fiind neîntemeiată și susceptibilă de casare.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 8 februarie 2023, Curtea de Apel Chișinău a respins
apelurile declarate atât de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, cât și de
5
avocatul Serghei Mocanu, în calitate de reprezentant al apelantului Panisco
Alexandr. Instanța de apel a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, din 19 noiembrie 2021, pronunțată în cauza civilă înaintată de Panisco
Alexandr împotriva Ministerului Justiției, prin care s-a solicitat constatarea
încălcării dreptului la judecarea cauzei într-un termen rezonabil, repararea
prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată. În consecință,
hotărârea instanței de fond a rămas definitivă la nivelul instanței de apel.
Având în vedere particularitățile și circumstanțele cauzei, instanța de apel
a reținut că, la evaluarea respectării termenului rezonabil de judecare a unui
litigiu, este necesară aprecierea unui ansamblu de criterii relevante. Printre
acestea se numără complexitatea cauzei, comportamentul părților implicate,
inclusiv al reclamantului și al autorităților publice, precum și miza cauzei pentru
reclamant, reflectând importanța acesteia din perspectiva interesului său legitim.
Instanța de apel a reiterat aplicabilitatea art. 6 §1 din Convenția pentru
Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, potrivit căruia orice
persoană are dreptul ca litigiul său să fie soluționat în mod echitabil, public și
într-un termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, instituită
de lege.
Deși legislația națională nu definește în mod expres noțiunea de „termen
rezonabil”, prin reglementarea sa și prin trimitere la standardele internaționale,
se consacră principiul potrivit căruia justiția trebuie să fie administrată fără
întârzieri de natură să compromită eficiența și credibilitatea sa. Statul este
răspunzător pentru activitatea tuturor structurilor sale, inclusiv pentru
funcționarea instanțelor judecătorești.
Instanța de apel a precizat că evaluarea caracterului rezonabil al duratei
unui proces se face în raport cu circumstanțele concrete ale cauzei, în special în
baza criteriilor dezvoltate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului,
cum ar fi în cauzele Frydlender v. France și Cravcenco v. Moldova. Astfel,
complexitatea cauzei se apreciază atât sub aspect factologic, cât și juridic.
În acest sens, în baza pct. 4 din Regulamentul privind stabilirea gradelor
de complexitate a cauzelor judiciare, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 149/11 din
29.03.2011, se reține că gradul de complexitate reflectă nivelul efortului
intelectual și durata estimată a procedurilor. Raportat la cauza pendinte, instanța
de apel a constatat că litigiul nu este de o dificultate ridicată nici factologic, nici
juridic, fiind o cauză cu un grad mediu de complexitate, date fiind obiectul
litigiului, subiecții implicați, materialul probator și cadrul normativ aplicabil.
Cu toate că responsabilitatea principală pentru desfășurarea procesului
într-un termen rezonabil revine instanței de judecată, în speță aceasta nu a
demonstrat diligență în gestionarea dosarului. Emiterea succesivă a trei încheieri
de restituire și admiterea a două excepții de tardivitate, toate casate ulterior de
instanța de recurs, demonstrează lipsa unei conduite corespunzătoare din partea
instanțelor inferioare și susțin concluzia privind încălcarea dreptului
reclamantului la judecarea cauzei într-un termen rezonabil.
6
Instanța de apel a făcut trimitere și la jurisprudența Curții Europene a
Drepturilor Omului, conform căreia durata excesivă a procedurilor judiciare este
apreciată și în funcție de numărul nivelurilor de jurisdicție implicate. Astfel,
durata de peste trei ani la o singură instanță, cinci ani la două instanțe și șase ani
la trei niveluri poate indica o încălcare a termenului rezonabil, conform criteriilor
stabilite în cauza Guincho c. Portugaliei.
În ceea ce privește conduita autorităților naționale, instanța de apel a
reținut că, deși procesul s-a derulat în instanțele de fond și de apel timp de 2 ani
și 11 luni, această durată nu poate fi imputată exclusiv instanțelor, întrucât și
părțile au exercitat drepturile lor procesuale. Totuși, durata excesivă este, în
esență, consecința aplicării eronate a normelor de drept procedural de către
instanțele judecătorești, ceea ce relevă un eșec instituțional în asigurarea
dreptului la o judecată într-un termen rezonabil.
Instanța de apel a subliniat că, potrivit art. 355 alin. (4) din Codul muncii,
cererea referitoare la soluționarea unui litigiu individual de muncă trebuie
examinată în termen de cel mult 30 de zile lucrătoare de la înregistrare, iar art.
192 alin. (1) CPC prevede că instanța este responsabilă pentru asigurarea
respectării termenului rezonabil, fără a putea transfera această obligație asupra
participanților la proces. Astfel, durata procesului de aproape trei ani în
instanțele naționale, într-un litigiu privind drepturi salariale, constituie o
încălcare a dreptului reclamantului Panisco Alexandr la judecarea cauzei într-un
termen rezonabil.
În sensul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a
prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a
cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești,
instanța de apel constată că miza pentru reclamantul Panisco Alexandr este una
evidentă, având în vedere că litigiul principal vizează drepturile sale salariale. În
acest context, contrar susținerilor Ministerului Justiției, durata de aproximativ 2
ani și 11 luni în care s-a desfășurat procesul, comportamentul părților,
complexitatea redusă a cauzei și importanța subiectului pentru reclamant conduc
la concluzia că dreptul acestuia la examinarea cauzei într-un termen rezonabil,
garantat de articolul 6 §1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, a
fost încălcat.
Instanța de apel a reținut că nu pot fi acceptate argumentele Ministerului
Justiției privind lipsa dreptului reclamantului de a solicita despăgubiri, în
condițiile în care, până la momentul adresării cu cererea de chemare în judecată,
cauza privind apărarea drepturilor salariale nu fusese soluționată printr-o
hotărâre irevocabilă. Prejudiciul cauzat prin nerespectarea termenului rezonabil
trebuie reparat, indiferent de existența sau lipsa vinovăției instanței de judecată,
aspect ce atrage aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011.
De asemenea, instanța de apel a subliniat că, indiferent de circumstanțele
care au dus la prelungirea examinării litigiului – fie ele obiective sau subiective,
fie cauzate de conduita părților sau de disfuncționalități ale instanțelor –
reclamantul este îndreptățit să solicite constatarea încălcării dreptului la un
7
termen rezonabil și repararea prejudiciului moral suferit. Caracterul și cauzele
acestei prelungiri urmează a fi avute în vedere la stabilirea cuantumului
despăgubirii, însă ele nu afectează dreptul subiectiv la repararea prejudiciului.
Instanța de apel a confirmat că instanța de fond a apreciat corect existența
încălcării dreptului la judecarea cauzei într-un termen rezonabil în privința lui
Panisco Alexandr și a constatat pe bună dreptate necesitatea acordării unei
despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.
Un criteriu fundamental de evaluare a prejudiciului moral este cel al
echității, conform căruia indemnizația trebuie să reprezinte o despăgubire justă
și integrală. Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului consacră acest
principiu, stabilind că partea vătămată trebuie să beneficieze de o satisfacție
echitabilă. Despăgubirea trebuie să aibă un caracter compensatoriu, fără a
reprezenta o sarcină disproporționată pentru stat și fără a deveni un avantaj
nejustificat pentru victimă.
Reieșind din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind
durata excesivă a procedurilor judiciare, instanța de apel a reținut că sumele
acordate cu titlu de prejudiciu moral în cauzele împotriva Republicii Moldova
variază, în mod obișnuit, între 1000 și 2500 de euro pentru perioade de 5 până la
10 ani. Astfel, cea mai mică despăgubire a fost acordată în cauza „Deservire SRL
vs. Moldova”, unde reclamantului i s-au recunoscut 600 de euro pentru o durată
de 6 ani, iar cea mai mare sumă, în cuantum de 3000 de euro, a fost stabilită în
cauza „Cravcenco vs. Moldova” pentru un litigiu de muncă soluționat în termen
de 10 ani.
Instanța de apel, ținând cont de principiul compensației echitabile și
rezonabile a prejudiciului moral, precum și de practica CtEDO în cauze similare
privind încălcarea dreptului la judecarea cauzei într-un termen rezonabil, a
constatat că suma de 5000 de lei acordată de instanța de fond reprezintă o
satisfacție echitabilă și proporțională cu circumstanțele cauzei. Această sumă
reflectă în mod adecvat prejudiciul moral suferit de reclamantul Panisco
Alexandr, raportat la durata procesului și suferințele suportate, în timp ce suma
de 10.000 de euro solicitată de reclamant apare ca fiind vădit disproporționată și
excesivă, contrar principiilor de echitate și proporționalitate consacrate în
jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 13 aprilie 2023, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat
recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea
recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, emiterea
unei noi decizii privind respingerea integrală a acțiunii depuse de Panisco
Alexandr.
8
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, recurentul susține că instanța de apel a interpretat
și aplicat greșit normele de drept material incidente în cauză, contrar prevederilor
art. 432 alin. (1) și alin. (2) lit. c) din Codul de procedură civilă, și că a reținut în
mod nejustificat existența unei încălcări a dreptului la judecarea cauzei într-un
termen rezonabil, în absența unei analize juridice riguroase privind condițiile de
aplicare a Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011.
Recurentul invocă faptul că probele administrate la dosar au fost apreciate
arbitrar de către instanța de apel, cu încălcarea art. 432 alin. (4) CPC, ceea ce a
condus la o soluție neîntemeiată și nelegală, respectiv la menținerea unei hotărâri
pronunțate cu depășirea cadrului probator.
Recurentul susține că litigiul analizat nu a întrunit criteriile necesare
pentru a se considera că dreptul la judecarea în termen rezonabil a fost efectiv
încălcat, întrucât reclamantul nu a formulat niciodată o cerere de urgentare a
examinării cauzei, așa cum prevede art. 192 din Codul de procedură civilă. Lipsa
acestui demers procesual denotă acceptarea tacită a duratei procedurii de către
Panisco Alexandr.
Recurentul invocă practica națională în materia Legii nr. 87, în special
cauza Podșivalov Ghenadie vs. Ministerul Finanțelor, în care Curtea Supremă
de Justiție a respins acțiunea în lipsa unei cereri de accelerare, reținând că
acceptarea pasivă a duratei procesului exclude caracterul nejustificat al acesteia.
În speță, aceeași logică se aplică, reclamantul necontestând în nicio etapă durata
procesului decât ulterior, când a urmărit un interes pecuniar.
Recurentul menționează că respectarea riguroasă a normelor procedurale
și asigurarea dreptului la apărare nu pot fi considerate drept tergiversare a
procedurii, iar durata cauzei a fost rezultatul fireștii desfășurări a unui proces
echitabil.
Ministerul Justiției al Republicii Moldova susține că, în speță, nu pot fi
identificate abateri din partea instanțelor care să fi condus la încălcarea dreptului
la un proces echitabil, iar invocarea termenului rezonabil ca unic motiv pentru
repararea prejudiciului nu poate prevala asupra cerințelor unui proces complet și
contradictoriu.
Recurentul menționează că despăgubirea de 5000 lei este nejustificată, iar
în măsura în care Curtea Supremă de Justiție va considera că a existat o încălcare
a termenului rezonabil, ar trebui să se limiteze la o simplă constatare a acesteia,
ceea ce ar fi suficient pentru realizarea unei satisfacții echitabile.
Recurentul indică în final că întreaga argumentație a instanței de apel și a
instanței de fond este superficială, iar soluțiile pronunțate nu se bazează pe o
apreciere completă a circumstanțelor de fapt și de drept, fiind astfel pasibile de
casare.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
9
„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel.”
Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea
unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții
Supreme de Justiție):
„Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a
prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursurilor”.
Art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă:
„Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează
în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).”
Art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1
septembrie 2023):
„Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se
invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor
de drept procesual.”
Art. 432 alin. (2) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1
septembrie 2023):
„Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul
în care instanța judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege
care nu trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; a
interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.”
Art. 432 alin. (3) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1
septembrie 2023):
„Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate
regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema
drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-
verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței
jurisdicționale.”
Art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1
septembrie 2023):
„Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a
recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea
greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către
instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la termenul de declarare a recursului, prevăzut la art. 434
alin.(1) din Codul de procedură civilă sus-citat, instanța de recurs reține că
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 8 februarie
10
2023 și a expediat-o participanților la proces prin intermediul poștei electronice
la 6 aprilie 2023 prin intermediul poștei electronice. Prin urmare, recursul
declarat la data de 13 aprilie 2023 a fost depus în termen.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că prin
Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative
(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au
fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la
1 septembrie 2023.
Astfel, că procedura admisibilității recursului va consta în verificarea
existenței unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433 din Codul de procedură
civilă, în vigoare la momentul depunerii recursului, la caz, 13 aprilie 2023.
Din analiza recursului declarat de Ministerul Justiției al Republicii
Moldova rezultă că recurentul, în esență, a invocat dezacordul cu soluția adoptată
de către instanța de apel, însă nu a menționat ce norme de drept material sau
procedural au fost încălcate sau aplicate eronat de către instanța de apel.
Totodată, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, verificând
din oficiu, existența circumstanțelor expuse în art. 432 alin. (3) din Codul de
procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023), nu a stabilit încălcarea
de către instanța de apel a acestor circumstanțe. Cu atât mai mult cu cât
recurentul nu indică în mod concret încălcări de ordin procedural care ar putea
influența soluția instanței de apel.
La fel, Completul de judecată menționează că conținutul deciziei,
motivarea și soluția adoptată sunt clare, instanța de apel efectuând o analiză
detaliată a argumentelor părților, a probatoriului administrat și a dispozițiilor
legale incidente.
Mai mult, potrivit exigențelor legale și practicii judiciare, o hotărâre
judecătorească trebuie să fie motivată suficient pentru a permite părților să
înțeleagă raționamentul instanței. În speță, decizia instanței de apel îndeplinește
această cerință, iar recurentul nu a demonstrat în ce mod fraza invocată ar
conduce la o lipsă de claritate sau coerență în soluția dispusă.
În acest context, completul de judecată reține că recursul exercitat
conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de
drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și
temeinicia ei în fapt.
Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile
Omului, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea
situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea
de lucruri.
În speță, completul de judecată menționează că recursul în cauză conține
obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța
de apel, primind o apreciere corespunzătoare.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la
soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul
în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
11
Drept urmare, completul de judecată reține că argumentele invocate de
Ministerul Justiției al Republicii Moldova, nu pot constitui temei de
admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea
eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, și, respectiv,
nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), 433 lit. a)
din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art. 440
alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii
Moldova împotriva deciziei din 8 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Diana Stănilă
12