2ra-1623/21 — încasarea diferentei cuantumului de diurnă si a penalitătii de întârziere

2ra-1623/21 — încasarea diferentei cuantumului de diurnă si a penalitătii de întârziere (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1623/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. A. Ciubotaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, I. Secrieru, V. Cotorobai)

ÎNCHEIERE

22 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Ansarov Ramiz, reprezentat de către avocatul Serghei Voitic,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Ansarov

Ramiz împotriva Inspectoratul General al Poliției de Frontieră cu privire la încasarea

diferenței cuantumului de diurnă și a penalității de întârziere,

împotriva deciziei din 03 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de către Ansarov Ramiz, reprezentat de către avocatul Serghei

Voitic, a fost admis apelul declarat de către Inspectoratul General al Poliției de

Frontieră, a fost casată hotărârea din 26 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru și a fost emisă o nouă hotărâre cu privire la respingerea acțiunii,

constată:

La 11 februarie 2020 Ansarov Ramiz a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului General al Poliției de Frontieră cu privire la încasarea

cheltuielilor legate de deplasarea în interes de serviciu (diurnele) și a penalității de

întârziere.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, conform ordinului

Departamentului Poliției de Frontieră nr. 659/ps din 25 mai 2017, a fost angajat în

serviciu în funcția de ofițer de investigați al sectorului poliției de frontieră „Otaci”

al Direcției generale Nord, iar conform ordinului Departamentului Poliției de

Frontieră nr. 696/ps din 12 iunie 2017, a fost transferat în funcția de ofițer de

investigații al serviciului investigații speciale al secției investigații speciale și analiză

de risc a Direcției regionale Vest.

A menționat că, prin ordinul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră

nr. 298/ps din 21 martie 2018 a fost concediat din funcția publică cu statut special.

1

A susținut că, nefiind de acord cu ordinul de concediere, l-a contestat în

instanța de judecată, iar prin hotărârea din 21 ianuarie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani, a fost anulat pct. 2 din ordinul Inspectoratului General al Poliției de

Frontieră nr. 298/ps din 21 martie 2018 și fost restabilit în funcția deținută anterior,

cu încasarea de la fostul angajator a salariului și a altor plăti salariale.

A afirmat că, în luna februarie 2019 a fost demisionat de la serviciul în temeiul

art.85 din Codul muncii.

A relevat că, conform dispoziției nr. 18/2836 din 29 decembrie 2017, emisă

de către Ministerul Afacerilor Interne, pentru participarea reprezentanților MAI la

cea de-a 109-a sesiune de instruire privind „Dezvoltarea liderismului în organele de

drept”, organizat de către Academia Internațională a Organelor de Drept (ILEA),

care a avut loc în perioada 07 ianuarie – 24 februarie 2018, în or. Budapesta, Ungaria

și conform Hotărârii Guvernului RM nr. 10 din 05 ianuarie 2012 pentru aprobarea

Regulamentului cu privire la delegarea salariaților entităților din Republica

Moldova, a fost dispusă desemnarea reprezentanților MAI pentru participare la

evenimentul menționat, în interes de serviciu.

A notat că, cheltuielile legate de călătorie tur-retur, cazare, diurna au fost

acoperite de organizatori, iar cheltuielile legate de asigurarea medicală și diurna,

precum și diferența cuantumului de diurnă pentru zilele de deplasare au fost

suportate de către Inspectoratul General al Poliției prin intermediul Direcției finanțe

și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.

A specificat că, la evenimentul menționat a participat și el, iar la 04 ianuarie

2018 a primit, cu titlu de diurnă de la organizatorii evenimentului, suma în mărime

de 75 de dolari SUA, fapt confirmat prin ordinul de plată nr. 15810 din 04 ianuarie

2018.

A declarat că, în legătură cu faptul că, la data eliberării din funcție nu i-au fost

achitate cheltuielile legate de deplasare în interes de serviciu în or. Budapesta,

Ungaria, prin cererea prealabilă a solicitat de la Inspectoratul General al Poliției de

Frontieră achitarea cheltuielilor legate de deplasare în interes de serviciu (diurna), în

or. Budapesta, Ungaria, însă prin răspunsul nr. 35/2-l-A-500/19 din 26 decembrie

2019 Inspectoratul General al Politie de Frontieră i-a respins cererea prealabilă.

A solicitat încasarea din contul Inspectoratului General al Politiei de Frontieră

a diurnei neachitate de către angajator pentru 47 zile de aflare în deplasare în interes

de serviciu peste hotarele Republicii Moldova în sumă de 1815 de euro sau în lei

moldovenești la data executării hotărârii judecătoreștii, a penalității pentru fiecare zi

de întârziere, în legătură cu neachitarea diurnei, în mărime de 0,3 la sută din suma

neplătită în termen, din data eliberării din funcție și până la pronunțarea hotărârii

judecătorești și a tuturor cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 26 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost

admisă parțial acțiunea depusă de către Ansarov Ramiz și au fost încasate de la

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră în beneficiul lui Ansarov Ramiz suma

de 1815 de euro, cu titlu de diferența cuantumului de diurnă pentru zilele de 07

ianuarie - 24 februarie 2018, conform cursului BNM la momentul executării

2

hotărârii și suma de 5000 de lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică. În rest

acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La 10 iulie 2020 Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a declarat apel

nemotivat, hotărârea primei instanțe, iar la 26 noiembrie 2020 a declarat apel

motivat împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea

integrală a hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri cu privire la

respingerea acțiunii.

La 17 iulie 2020 Ansarov Ramiz, reprezentat de către avocatul Serghei Voitic,

a declarat apel nemotivat, iar la 18 februarie 2021 a declarat apel motivat împotriva

hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii

primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri cu privire la admiterea integrală a

acțiunii.

Prin decizia din 03 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de către Ansarov Ramiz, reprezentat de către avocatul Serghei Voitic, a fost

admis apelul declarat de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, a fost

casată hotărârea primei instanțe și a fost emisă o nouă hotărâre, prin care a fost

respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Instanța de apel, făcând trimitere la pct. 1, 9, 38, 39 și 41 din Regulamentul

cu privire la delegarea salariaților entităților din Republica Moldova, aprobat prin

Hotărârea Guvernului RM nr. 10 din 05 ianuarie 2012, a reținut că, Ansarov Ramiz

nu a prezentat Inspectoratului General al Politiei de Frontieră, în termen de 5 zile

lucrătoare de la revenire, nici informația amplă privind scopul și rezultatele

deplasării (chestiunile abordate și soluționate, deciziile luate, concluziile și

propunerile respective) și nici raportul privind cheltuielile efectuate.

Subsecvent, instanța de apel, făcând trimitere la pct. 58 și 69 subpct. 6) din

Regulamentul privind delegarea angajaților Poliției de Frontieră la evenimente

internaționale, aprobat prin ordinul nr. 411 din 13 septembrie 2013, a considerat că,

prima instanță urma să se expună asupra faptului precum că, Ansarov Ramiz, în

termen de 5 zile lucrătoare, nu a prezentat conducerii Inspectoratului General al

Poliției de Frontieră o informație amplă privind scopul și rezultatele deplasării

(chestiunile nefiind abordate și soluționate, deciziile luate, concluziile și propunerile

respective), cît și asupra faptului că, Ansarov Ramiz, în termen de 5 zile lucrătoare

era obligat să prezinte DEF (SEF) decontul de avans cu anexarea documentelor

justificative privind cheltuielile efectuate (tichet de îmbarcare, alt document care

confirmă călătoria, factura de la hotel, copiile filelor din pașaport cu data trecerii

frontierelor, alte documente conform Hotărârii Guvernului RM nr. 10 din 05 ianuarie

2012).

Pe cale de consecință, instanța de apel a conchis că, prima instanță eronat și

neîntemeiat a dispus încasarea din contul Inspectoratului General al Poliției de

Frontieră în beneficiul lui Ansarov Ramiz a sumei de 1815 euro, cu titlu de diferență

a cuantumului diurnei pentru zilele de 07 ianuarie - 24 februarie 2018. Or, Ansarov

Ramiz nu poate să solicite la această etapă achitarea cărorva drepturi pecuniare în

condițiile în care ultimul nu a respectat dispozițiile imperative enunțate supra.

3

Totodată, având la bază prevederile pct. 25 din Regulamentul cu privire la

delegarea salariaților entităților din Republica Moldova, aprobat prin Hotărârea

Guvernului RM nr. 10 din 05 ianuarie 2012, instanța de apel a relevat că, este cert și

fără echivoc că solicitarea privind achitarea unor drepturi pecuniare excedă

prevederilor cadrului legal. Or, Ansarov Ramiz a fost asigurat în totalitate de

organizatori cu transport, hrană, cazare și alte facilități, precum și cheltuieli de

diurnă. Mai mult, pe perioada delegării, apelantului-reclamant i s-a menținut

salariul, beneficiind și de alte drepturi salariale. Iar cerința de achitare a unor pretinse

drepturi pecuniare nu poate fi percepută altfel decât îmbogățire fără justă cauză prin

prejudicierea bugetului statului.

Afară de aceasta, instanța de apel a constatat că, legiuitorul nu a prevăzut

aplicabilitatea art. 330 din Codul muncii și pentru situația reglementată de art. 176

din Codul muncii cu privire la achitarea diurnei pentru situațiile de deplasare în

interese de serviciu. Or, enumerarea în ordinea exactă folosită de legiuitor a art.123,

124, 127, 139, 186 și 225 alin. (8) nu include nicidecum prevederea art. 176, pe care

își întemeiază pretenția cu referire la achitarea penalității pentru fiecare zi de

întârziere, în legătură cu neachitarea diurnelor, în mărime de 0,3 la sută din suma

neplătită în termen, din data eliberării din funcție până la pronunțarea hotărârii

judecătorești în acțiunea înaintată.

La 23 august 2021, prin intermediul oficiului poștal, Ansarov Ramiz,

reprezentat de către avocatul Serghei Voitic, a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea integrală

a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel, deoarece instanța de apel eronat a respins acțiunea.

A considerat că, la momentul de față, fostul angajator datorează lui Ansarov

Ramiz diferența diurnilor achitate de organizatorii evenimentului și diurnele

stabilitate în Regulamentul cu privire la delegarea salariaților entităților din

Republica Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 10 din 05 ianuarie

2012.

A menționat că, conform art. 143 din Codul muncii, în cazul încetării

contractului individual de muncă, angajatorul este obligat în aceeași zi să achite toate

sumele ce se cuvin salariatului de la unitate.

A susținut că, pct. 9 din Regulamentul cu privire la delegarea salariaților

entităților din Republica Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 10 din

05 ianuarie 2012 nu este aplicabilă speței, or, Ansarov Ramiz a înaintat pretenții ce

țin de neachitarea în termen a diurnelor, iar scopul și rezultatele deplasării nu au

nimic comun cu diurnele neachitate.

A afirmat că, instanța de apel a interpretat eronat pct. 38 din Regulamentul

enunțat.

A relevat că, cheltuielile de transport și cheltuielile pentru locațiune sunt

reglementate în capitolele VII și VIII, iar diurnele sunt reglementate în capitolul IX

4

din Regulamentul cu privire la delegarea salariaților entităților din Republica

Moldova.

A notat că, atât reprezentanții Inspectoratului General al Poliției de Frontieră,

cît și instanța de apel eronat au considerat că, organizatorul evenimentului a achitat

lui Ansarov Ramiz diurnele convenite, or, la materialele dosarului nu a fost

prezentată de către reprezentanții Inspectoratului dovada că, organizatorii

evenimentului a achitat lui Ansarov Ramiz diurnele stabilite conform anexei nr. 2 la

Regulamentul cu privire la delegarea salariaților entităților din Republica Moldova,

diurna pentru or. Budapest, Ungaria fiind de 40 de euro pe zi.

A declarat că, conform dispoziției nr. 18/2836 din 29 decembrie 2017, emisă

de către Ministerul Afacerilor Interne, anume Inspectoratul General al Poliției de

Frontieră și-a asumat obligația de a achita lui Ansarov Ramiz diurnele stabilite în

anexa nr. 2 la Regulamentul enunțat.

A invocat că, cerința cu privire la încasarea din contul intimatului,

suplimentar, pentru fiecare zi de întârziere, în legătură cu neachitarea diurnelor,

0,3% la sută din suma neplătită în termen, din data eliberării din funcție până la

pronunțarea hotărârii judecătorești urmează să fie admisă, deoarece diurnele se

referă la plăți salariale obligatorii, care trebuiau să fie achitate salariatului la

eliberarea din serviciu.

Prin referința depusă la 28 octombrie 2021 Inspectoratul General al Poliției de

Frontieră a solicitat declararea recursului ca inadmisibil.

La 07 decembrie 2021 Ansarov Ramiz, reprezentat de către avocatul Serghei

Voitic, a declarat recurs suplimentar, invocând că, din pct. 9 din Regulamentul cu

privire la delegarea salariaților entităților din Republica Moldova, aprobat prin

Hotărârea Guvernului RM nr. 10 din 05 ianuarie 2012 rezultă că, numai persoanele

menționate la alineatele unu și trei prezintă, în termen de 5 zile lucrătoare,

conducătorului entității, care i-a delegat, rezultatele deplasării (chestiunile abordate

și soluționate, deciziile luate, concluziile și propunerile respective).

A menționat că, personalul Poliției de Frontieră a IGP este inclus în alineatul

doi și nu este obligat să prezinte în termen de 5 zile lucrătoare conducătorului

entității rezultatele deplasării.

A considerat că, instanța de apel eronat a interpretat pct. 58 din Regulamentul

privind delegarea angajaților Poliției de Frontieră la evenimentele internaționale,

aprobat prin ordinul nr. 411 din 13 septembrie 2013.

Prin referința suplimentară depusă la 20 decembrie 2021 Inspectoratul

General al Poliției de Frontieră a solicitat respingerea recursului suplimentar ca

inadmisibil și neîntemeiat.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Chișinău a expediat în

adresa părților copia deciziei contestate la 03 august 2021 (f. d. 180).

Astfel, recursul declarat la 23 august 2021 este în termen.

5

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Ansarov Ramiz,

reprezentat de către avocatul Serghei Voitic, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

6

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat asupra deciziilor instanței de apel are caracter

nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul

declarat de către Ansarov Ramiz, reprezentat de către avocatul Serghei Voitic,

asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Ansarov Ramiz, reprezentat de către avocatul

Serghei Voitic, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Ansarov Ramiz, reprezentat de către avocatul

Serghei Voitic, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

7