3ra-197/20 — contestarea actului administrativ

3ra-197/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.3ra-197/2020

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (C.Guzun)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Vl.Clima, E.Palanciuc, A.Malîi)

Î N C H E I E R E

29 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Nina Vascan

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului depus de Ansarov Ramiz Magomed,

reprezentat de avocatul Tatiana Tampei,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată

depusă de Ansarov Ramiz Magomed împotriva Inspectoratului General al Poliției

de Frontieră cu privire la anularea actului administrativ, restabilirea la locul de

muncă, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă și repararea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 18 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost admisă cererea de apel declarată de Inspectoratul General al Poliției de

Frontieră,

c o n s t a t ă:

La 20 aprilie 2018 Ansarov Ramiz Magomed a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, prin care a

solicitat anularea parțială a Ordinului nr.298/ps din 21 martie 2018 „Cu privire la

sancționarea disciplinară a funcționarilor publici cu statut special” punctele 2 și 4,

încasarea salariului pe perioada absenței forțate de la serviciu începând cu perioada

21.03.2018 până la emiterea hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului moral în

mărime de 50 000 lei și încasarea cheltuielilor de judecată suportate pe parcursul

judecării cauzei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că prin ordinul nr. 298/ps din

21.03.2018 ”Cu privire la sancționarea disciplinară a funcționarilor publici cu statut

special”, la pct. 2 s-a indicat că se aplică sancțiune disciplinară concediere din

funcția publică cu statut special, inspectorului Ansarov Ramiz Magomed, ofițer

principal de investigații al Secției 1 a Direcției investigații speciale a Inspectoratului

General al Poliției de Frontieră pentru prejudicierea imaginii țării și a

Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, comportament nedemn în raport cu

considerația și încrederea impuse de profesia de polițist de frontieră.

A notat că la pct. 4 s-a dispus ordinul să fie adus la cunoștința întregului

personal al Poliției de Frontieră, iar persoanelor interesate sub semnătură.

Reclamantul nu este de acord cu dispozițiile nr. 2 și 4 ale Ordinului nr. p/s din

21.03.2018, deoarece sunt abuzive în coraport cu circumstanțele cauzei. Nu este de

acord cu rezultatele anchetei de serviciu, nici cu informația care a parvenit în adresa

Inspectoratului General al Poliției de Frontieră precum că reclamantul a sustras

produse de parfumerie dintr-un magazin din apropierea Academiei Internaționale a

Organelor de Drept din Ungaria, nici cu procedura de concediere.

Reclamantul a explicat, prin Raportul din 16.03.2018 precum că, fiind în or.

Budapesta, Ungaria împreună cu colegul Andrei Crivorot, a hotărât să facă o

plimbare prin oraș. A intrat într-un magazin, a cărei denumire nu o ține minte și a

văzut că în magazinul respectiv se vindeau parfumuri. A mirosit câteva parfumuri

și, fără să conștientizeze, a pus un parfum-mostră în buzunarul exterior al scurtei în

care era îmbrăcat. Din acel magazin a procurat un parfum pe care l-a achitat la casă.

Seara, când a ajuns la odaia hotelului în care era cazat, a observat că are un parfum

în buzunar. Analizând faptul că nu l-a achitat, a hotărât să-l întoarcă la magazin, dar

era prea târziu. A doua zi nu știa cum să procedeze, a fost la magazinul respectiv,

dar din cauza că vânzătoarea nu cunoștea limba engleză, nu știa cum să-i explice.

Anume din motivul să nu-i creeze impresia că a sustras parfumul, nu i-a zis nimic.

A hotărât că va găsi o persoană care nu este polițist și-l va restitui la magazin

înapoi.

Tot în acea zi, reclamantul a revenit în țară. Chiar atunci, imediat cum a

aterizat, a comunicat cu colegii săi despre incident și a întrebat dacă cunosc pe

cineva, vreun șofer de cursă spre Ungaria, căruia îi putea încredința parfumul dat

pentru a-1 restitui. Colegii săi i-au dat un număr de telefon, reclamantul a telefonat

și a discutat cu o persoană care era șofer de cursă și care i-a zis că în două zile îl va

anunța când pleacă. Reclamantul așa și nu a reușit să restituie parfumul dat. A fost

înștiințat precum că în privința sa este pornită anchetă de serviciu, care examinează

incidentul cu parfumul. I-a fost greu să depășească situația, când persoana care a

desfășurat ancheta de serviciu îl acuza de sustragere, iar pe colegul său - de faptul

că l-a ascuns de camerele de luat vederi. Era evident faptul că ancheta de serviciu se

desfășoară superficial și nici nu se încearcă să se intre în esența cazului. Ancheta de

serviciu a durat 3 zile.

A indicat reclamantul că nu i-a fost adusă la cunoștință informația despre care

se indică în ordinul contestat, nici nu i s-a adus la cunoștință faptul dacă este

intentată cauză de către organele de drept din Budapesta, Ungaria pentru elucidarea

circumstanțelor. Reclamantul nu a avut posibilitatea să se apere, iar șeful IGPF a

pus la baza ordinului respectiv o informație de ordin contravențional, nefiind

examinat cazul de vreo instanță. Atât timp, cât nu există o hotărâre judecătorească

definitivă și irevocabilă persoana nu poate fi acuzată de sustragere, cu atât mai mult,

să fie concediată pentru că se presupune că ar fi comis această sustragere.

Mai mult de atât, a susțiunut reclamantul că angajatorul i-a prejudiciat

imaginea și l-a discreditat în fața tuturor colegilor săi. Conform prevederilor pct. 4

din ordinul contestat, dispozițiile acestui ordin au fost aduse la cunoștința întregului

personal, unde s-a menționat precum că reclamantul ar fi sustras produsul de

2

parfumerie. Nu este de acord cu procedura de concediere, deoarece a fost angajat

prin dispoziția Ministrului Afacerilor Interne, dar a fost concediat de către șeful

IGPF, care nu a fost angajatorul său.

În drept, acțiunea s-a întemeiat pe prevederile art. art. 21, 43 din Constituția

RM, art. 59 din Legea cu privire la funcționarul public cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne, art. 25 din Legea contenciosului administrativ.

Ulterior, reclamantul Ansarov Ramiz a înaintat suplimentar celor solicitate în

cererea de chemare în judecată, pretenția privind restabilirea acestuia la locul de

muncă (f.d.69).

Prin hotărârea din 21 ianuarie 2019 a Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani)

acțiunea a fost admisă parțial. S-a anulat punctul 2 al Ordinului Inspectoratului

General al Poliției de Frontieră nr. 298/ps din 21.03.2018 ”Cu privire la

sancționarea disciplinară a funcționarilor publici cu statut special”. S-a restabilit

Ansarov Ramiz Magomed în funcția de ofițer principal de investigații al secției 1 a

Direcției investigații speciale a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră. A

fost încasat de la Inspectoratul General al Poliției de Frontieră în beneficiul lui

Ansarov Ramiz Magomed salariul pentru absența forțată de la muncă în perioada

22.03.2018 - 21.01.2019 inclusiv, în sumă de 69 266, 16 lei. S-a încasat de la

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră în beneficiul lui Ansarov Ramiz

Magomed prejudiciul moral în mărimea unui salariu mediu lunar în sumă de 7

094,56 de lei. S-a încasat de la Inspectoratul General al Poliției de Frontieră în

beneficiul lui Ansarov Ramiz Magomed cheltuielile de judecată pentru asistență

juridică, în sumă de 5 000 de lei. În rest, pretențiile privind anularea punctului 4 al

Ordinului Inspectoratului General al Poliției de Frontieră nr. 298/ps din 21.03.2018

”Cu privire la sancționarea disciplinară a funcționarilor publici cu statut special” și

încasarea prejudiciului moral au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

Prin decizia din 18 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a casat parțial

hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 21 ianuarie 2019 în partea

admiterii cerințelor înaintate de Ansarov Ramiz Magomed. S-a emis o nouă decizie

în această parte de respingere a cerințelor din cererea de chemare în judecată

înaintată de Ansarov Ramiz Magomed împotriva Inspectoratului General al Poliției

de Frontieră cu privire la anularea actului administrativ, restabilirea la locul de

muncă, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă și repararea

prejudiciului moral. În rest hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 21

ianuarie 2019 s-a menținut.

La adoptarea soluției instanța de apel a invocat că prin Ordinul nr. 300 p/s din

21.03.2018, a fost încetat raportul de serviciu al inspectorului superior Ansarov

Ramiz, ofițer principal de investigații al secției 1 a Direcției investigații speciale a

Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, de pe 21.03.2018 (f.d. 22).

Potrivit art. 81 Codul muncii al RM contractul individual de muncă poate

înceta: a) în circumstanțe ce nu depind de voința părților (art.82, 305 și 310); a 1 )

prin acordul scris al părților (art. 821 ); b) la inițiativa uneia dintre părți (art.85 și

86). (2) În toate cazurile menționate la alin.(1), ziua încetării contractului individual

de muncă se consideră ultima zi de muncă. (3) Contractul individual de muncă

încetează în temeiul ordinului (dispoziției, deciziei, hotărîrii) angajatorului, care se

3

aduce la cunoștința salariatului, sub semnătură, cel tîrziu la data eliberării din

serviciu, cu excepția cazului în care salariatul nu lucrează pînă în ziua eliberării din

serviciu (absență nemotivată de la serviciu, privațiune de libertate etc.). Ordinul

(dispoziția, decizia, hotărîrea) angajatorului cu privire la încetarea contractului

individual de muncă trebuie să conțină referire la articolul, alineatul, punctul și

litera corespunzătoare din lege. Așa dar, potrivit art. 12 alin. (1) lit. a), c) și o) din

Legea nr. 283 din 28 decembrie 2011 cu privire la Poliția de Frontieră Polițistul de

frontieră are următoarele obligații: a) să respecte Constituția și legile Republicii

Moldova, drepturile și libertățile fundamentale ale omului; c) să respecte jurămîntul

depus și normele deontologice; o) să se manifeste cu demnitate în raport cu

considerația și încrederea impuse de profesia de polițist de frontieră.

Potrivit art. 50 lit. i) și p) din Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind

funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne

funcționarul public cu statut special are următoarele obligații i) să aibă un

comportament integru în activitatea publică și în viața personală; p) să dea dovadă

de demnitate în calitatea sa de funcționar public cu statut special.

În corespundere cu prevederile art. 58. alin. (1) din Legea nr. 288 din 16

decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului

Afacerilor Interne, în funcție de gravitatea faptelor comise și gradul de vinovăție,

funcționarului public cu statut special i se pot aplica următoarele sancțiuni

disciplinare: a) avertisment; b) mustrare; c) mustrare aspră; d) retrogradare cu un

grad special; e) retrogradare în funcție; f) concediere din funcția publică cu statut

special. Respectiv în speța dedusă judecății. în privința reclamantului au fost

aplicate prevederile art. 58 din Legea menționată supra și anume concedierea din

funcția publică cu statut special.

A indicat instanța de apel că din normele citate rezultă cert că funcționarul

public cu statut special are obligația, să aibă un comportament integru în activitatea

publică și în viața personală și să dea dovadă de demnitate în calitatea sa de

funcționar public cu statut special. Funcționarului public cu statut special îi este

interzis să abuzeze de calitatea sa oficială și să compromită, prin activitatea sa

privată ori publică, prestigiul funcției sau al instituției din care face parte.

Prevederile pct. 7 subpct. subpct. 3), 14), 23), 30), din Statutul disciplinar al

funcționarului public cu statut special din cadrul MAI, aprobat prin Hotărârea de

Guvern nr. 409 din 07 iunie 2017, funcționarul este obligat să respecte jurământul

depus și normele deontologice, să manifeste un comportament integru în activitatea

publică și în viața personală, să dea dovadă de demnitate în calitatea sa de

funcționar public cu statut special, subpct. să reprezinte și să promoveze, în limitele

mandatului încredințat, relațiile bilaterale și multilaterale ale Republicii Moldova în

general și ale Ministerului Afacerilor Interne în particular, la misiunea

diplomatică/organizația/instituția internațională în cadrul căreia a fost detașat.

Punctul 13 subpct. subpct. 2), 7) al aceluiași act normativ, funcționarului îi este

interzis să abuzeze de calitatea oficială și să compromită, prin activitatea sa privată

ori publică, prestigiul funcției sau al instituției din care face partesă manifeste un

comportament necinstit, amoral și josnic sau alt comportament ce ar denigra

imaginea și prestigiul instituției.

4

Potrivit art. 4) a Codului de etică și deontologie al funcționarului public cu

statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 629 din 08.08.2017, Conduita profesională a funcționarului public

cu statut special se bazează pe următoarele principii: profesionalismul - îndeplinirea

atribuțiilor de serviciu cu responsabilitate, competență, eficiență, promptitudine și

corectitudine; integritatea profesională - capacitatea funcționarului public cu statut

special de a-și exercita obligațiile și atribuțiile legale și profesionale în mod onest,

ireproșabil, dând dovadă de o înaltă ținută morală și corectitudine, precum și

abilitatea de a-și realiza activitatea în mod imparțial și independent, fără a comite

vreun abuz, respectând interesul public, supremația Constituției Republicii Moldova

și a legii; loialitatea - obligația de a servi cu bunăcredință instituția în care activează,

precum și interesele legitime ale cetățenilor, de a se abține de la orice act sau faptă

care poate prejudicia imaginea, prestigiul sau interesele legale ale instituției;

integritatea morală - adoptarea unui comportament conform normelor etice

acceptate și respectate în societate.

Conform art. 5 normei sus menționate funcționarul public cu statut special

ocrotește și promovează onoarea și demnitatea - calități ce se manifestă prin

reputația, autoritatea personală și devotamentul față de datoria civică și de serviciu.

A concluzionat instanța de apel că tăinuirea incidentului de furt de către

Ansarov Ramiz Magomed prezumă o atitudine totalmente contrar valorilor morale

și profesionale, principiilor și normelor de conduită, or, un funcționar de nivelul

celui al intimatului, ba mai mult ca atât delegat pentru efectuarea unui stagiu în

Ungaria, fiind desemnat ca fiind reprezentant al Republicii Moldova, nu poate

admite manifestarea unui comportament necuviincios.

La 27 noiembrie 2019 Ansarov Ramiz Magomed, reprezentat de avocatul

Tatiana Tampei, a depus recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii

primei instanțe.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel nu a constatat și elucidat

toate circumstanțele necesare pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate

eronat normele de drept material și procedural și nu a fost aplicată legea care trebuia

să fie aplicată.

Prin referința depusă la 17 ianuarie 2020, Inspectoratul General al Poliției de

Frontieră a solicitat declararea recursului depus de Ansarov Ramiz Magomed ca

inadmisibil.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

reține că prezentul litigiu a fost soluționat în baza Legii contenciosului administrativ

nr. 793-XIV din 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova, care în conformitate cu art. 257 alin. (1) Cod administrativ a

intrat în vigoare la 1 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a

prezentului cod, Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie

2000 a fost abrogată.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

5

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni de

acțiuni în contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare

până la intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor

aplica corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs

a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărîrile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Iar, conform art. 245 din același cod, recursul se depune la instanța de apel în

termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că recursul depus la 5 decembrie 2019 de Ansarov Ramiz Magomed,

reprezentat de avocatul Tatiana Tampei, este în termen, or, decizia instanței de apel

a fost adoptată la 30 octombrie 2019 și recepționată de către recurent la 5 decembrie

2019 (f.d.37, vol. II).

Având în vedere că prezenta procedură de contencios administrativ a fost

inițiată până la intrarea în vigoare a Codului administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ va aprecia condițiile de

admisibilitate a recursului conform reglementărilor anterioare intrării în vigoare a

Codului administrativ.

Examinând temeiurile recursului depus de Ansarov Ramiz Magomed,

reprezentat de avocatul Tatiana Tampei, în raport cu materialele cauzei civile,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

6

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul depus de Ansarov Ramiz Magomed, reprezentat de

avocatul Tatiana Tampei, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) Codul de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului precizează că, în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă,

instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de

fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

Având în vedere cele expuse, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contenciosul administrativ al Colegiului consideră că recursul depus de

Ansarov Ramiz Magomed, reprezentat de avocatul Tatiana Tampei, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2,3,4) al Codului de procedură

civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

7

În conformitate cu art.193, 195, 230 și 258 alin. (3) ale Codului administrativ

și art. 270, 433 lit. a) și 440 alin. (1) ale Codului de procedură civilă, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Ansarov Ramiz Magomed, reprezentat de avocatul Tatiana

Tampei, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător Maria Ghervas

Judecătorii Nina Vascan

Iurie Bejenaru

8