2ra-235/23 — repararea prejudiciului material
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului material
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-235/23 — repararea prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2023)
Dosarul nr. 2ra-235/23
2-20036671-01-2ra-08022023
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud.S. Vîșcu)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.A. Pahopol, V. Mihaila, R. Pulbere)
Î N C H E I E R E
12 iulie 2023 mun. Chișinău
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
Completul de judecată, în componența:
Președinte, judecător Viorica Puica
judecători Oxana Parfeni
Aliona Donos
examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ramiz Ansarov,
reprezentat de avocatul Serghei Voitic,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Inspectoratul
General al Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii
Moldova împotriva lui Ramiz Ansarov cu privire la repararea prejudiciului material,
împotriva deciziei din 01 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care
s-a respins apelul declarat de avocatul Serghei Voitic în interesele lui Ramiz Ansarov
și s-a menținut hotărârea din 15 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
c o n s t a t ă:
La 13 martie 2020, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră al
Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova a depus cerere de chemare în
judecată împotriva lui Ramiz Ansarov cu privire la repararea prejudiciului material.
În motivarea acțiunii, a indicat că prin ordinul șefului Departamentului Poliției
de Frontieră nr. 659/ps din 25 mai 2017 Ramiz Ansarov a fost angajat în serviciu în
baza contractului individual de muncă din 29 mai 2017, pe durată nedeterminată, în
funcția de ofițer de investigații al sectorului poliției de frontieră „Otaci” al Direcției
regionale Nord, cu conferirea gradului special „inspector superior”, echivalent
gradului special de poliție.
A subliniat că, la 21 martie 2018, în conformitate cu prevederile art. 38 alin.(1)
lit. j) din Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016 cu privire la funcționarul public cu
statut special, prin ordinul șefului Inspectoratului General al Poliției de Frontieră
nr.300/ps, s-a încetat raportul de muncă cu inspectorul superior Ramiz Ansarov,
pentru încălcări repetate ale disciplinei de serviciu pe parcursul unui an pentru
comiterea unei încălcări grave.
A mai invocat că, nefiind de acord cu ordinul enunțat, Ramiz Ansarov s-a
adresat cu acțiune în instanța de judecată și prin hotărârea din 21 ianuarie 2018 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani s-a admis parțial cererea de chemare în
1
judecată cu privire la anularea actului administrativ, restabilirea la locul de muncă,
încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă, încasarea prejudiciului moral
și a cheltuielilor de asistență juridică, fiind dispusă executarea imediată a hotărârii
în partea restabilirii în funcția deținută, precum și achitarea prejudiciului moral sub
forma unui salariu mediu lunar.
Astfel, prin ordinul șefului Inspectoratului General al Poliției de Frontieră
nr.62/ps din 22 ianuarie 2019 Ramiz Ansarov a fost reîncadrat în funcția de ofițer
principal de investigații al secției 1 a Direcției investigații speciale a Inspectoratului
General al Poliției de Frontieră, însă, la 24 ianuarie 2019, prin ordinul șefului
Inspectoratului General al Poliției de Frontieră nr. 78/ps Ramiz Ansarov prin
demisie a încetat raporturile de muncă, în conformitate cu prevederile art. 38 alin.(1)
lit. a) din Legea nr.288 din 16 decembrie 2016 cu privire la funcționarul public cu
statut special.
A evidențiat că, echipamentul eliberat polițistului de frontieră trece în
folosință după expirarea termenului de exploatare, iar, reieșind din faptul că
echipamentul transmis în folosința pârâtului Ramiz Ansarov nu i-a expirat termenul
de exploatare, ultimul urmează să compenseze valoarea restantă a acestuia, care
constituie suma de 3 785,19 lei.
A susținut că, în scopul soluționării litigiului pe cale amiabilă, la 3 decembrie
2019, în adresa pârâtului a fost expediată o somație, prin care i-a fost solicitată
restituirea benevolă a cheltuielilor suportate din bugetul de stat, fiind informat că în
caz contrar se va înainta o acțiune în instanța de judecată pentru încasarea
prejudiciului material, însă până în prezent suma datorată nu a fost achitată.
Inspectoratul General al Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor
Interne al Republicii Moldova a solicitat încasarea din contul lui Ramiz Ansarov a
sumei valorii restante a uniformei în mărime de 3 785,19 lei, precum și compensarea
cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea din 15 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a
admis acțiunea. S-a încasat de la Ramiz Ansarov în beneficiul Inspectoratului
General al Poliției de Frontieră al MAI suma de 3 785,19 lei cu titlu de prejudiciu
material și în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 150 lei.
Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 20 iulie 2021, în termenul
legal, Ramiz Ansarov a contestat-o cu apel.
Prin decizia din 01 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins
apelul declarat de către avocatul Serghei Voitic în interesele lui Ramiz Ansarov și s-
a menținut hotărârea din 15 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
În susținerea soluției, instanța de apel a indicat că Ramiz Ansarov, în calitate
de funcționar public cu statut special, a fost asigurat cu echipament de folosință
personală, calcularea termenului de exploatare (purtare) a căruia a început de la
încadrarea acestuia în serviciu. La încetarea raporturilor de muncă ale lui Ramiz
Ansarov, termenul de exploatare (purtare) a echipamentului de folosință personală
eliberat acestuia nu a expirat, considerent din care a fost întocmit calculul costului
echipamentului la rețineri, potrivit căruia constituie suma de 3 785,19 lei.
Instanța de apel a concluzionat că, în măsura în care, în temeiul pct. 17 din
contractul privind îndeplinirea serviciului în cadrul Poliției de Frontieră din 29 mai
2017, Ramiz Ansarov s-a obligat, în caz de desfacere a contractului înainte de
2
termen, să compenseze cheltuielile angajatorului pentru echipament, urmează să
plătească în mod obligatoriu Inspectoratului General al Poliției de Frontieră al MAI
restanța echipamentului de folosință personală a cărui termen de exploatare (purtare)
nu a expirat.
La 31 ianuarie 2023, Ramiz Ansarov, reprezentat de avocatul Serghei Voitic,
a declarat recurs împotriva deciziei din 01 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,
prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe,
cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.
Recurentul consideră eronată concluzia instanțelor ierarhic inferioare cu
privire la încasarea sumei de 3 785,19 1ei, or, contractul încheiat între părți nu
include niciun termen determinat și astfel nu acordă reclamantului dreptul de a
pretinde această sumă. În pct. 1 din contractul din 29 mai 2017 este prevăzută durata
nedeterminată a contractului.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale,
dacă legea nu prevede altfel.
Curtea de Apel Chișinău a expediat la data de 23 ianuarie 2023 copia deciziei
motivate în adresa recurentului, însă date referitor la recepționarea acesteia la
materialele dosarului lipsesc. Prin urmare, recursul declarat la data de 31 ianuarie
2023, este în termen.
La data de 09 februarie 2023, Curtea Supremă de Justiție a notificat
intimatului recursul motivat, explicându-i dreptul de a depune referință asupra
criticilor formulate în recurs (f.d. 33 vol. II).
Examinând admisibilitatea recursului, fără prezența participanților la proces,
în acord cu procedura specificată la articolul 440 din Codul de procedură civilă,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs
formulată de către Ramiz Ansarov, reprezentat de avocatul Serghei Voitic, este
inadmisibilă, pentru motivele ce succed.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că recursul nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de
procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată
de către instanța de apel, însă, nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a
normelor de drept material sau procedural, respectiv nu constituie temei de casare a
deciziei recurate.
Totodată, Completul de judecată reține că recursurile exercitate conform
Secțiunii a II-a au caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și
procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
Procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate
în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de
procedură civilă.
În conformitate cu prevederilor art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă,
părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se
invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procesual.
Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau
3
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate
la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în
care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul
în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie
capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să
posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul
declarat de către Ramiz Ansarov, reprezentat de avocatul Serghei Voitic, asemenea
aspecte nu se regăsesc.
Completul de judecată menționează că recursul în cauză conține obiecții de
fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel,
primind o apreciere corespunzătoare.
Drept urmare, Completul de judecată reiterează că argumentele invocate de
către recurent nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu
denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a
normei de drept procesual, așa cum invocă Ramiz Ansarov, reprezentat de avocatul
Serghei Voitic și respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
consideră recursul declarat de către Ramiz Ansarov, reprezentat de avocatul Serghei
Voitic, ca fiind inadmisibil.
În baza celor redate, în conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a),
440 alin. (1) și (1¹) din Codul de procedură civilă, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Recursul declarat de către Ramiz Ansarov, reprezentat de avocatul Serghei
Voitic, se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Viorica Puica
Judecători Oxana Parfeni
Aliona Donos
4