3ra-281/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: T. Avasiloaie dosarul nr: 3ra-281/14 instanţa de apel: M. Antonov, G. Druguş, S. Vrabii ÎNCHEIERE 05 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „RED Union Fenosa” Societate pe Acţiuni în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Spiridon Blajă împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „RED Union Fenosa” Societate pe Acţiuni cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 05 noiembrie 2013 prin care a fost admis apelul declarat de Spiridon Blajă, casată hotărârea Judecătoriei Căuşeni din 08 august 2013 şi pronunţată o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost admisă constată: La 14 martie 2013, Spiridon Blajă a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „RED Union Fenosa” SA cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat că la 05 ianuarie 2013 în jurul orelor 6:30 dimineaţa de către personalul furnizorului de energie electrică ÎCS „RED Union Fenosa” SA, centrul tehnic Căuşeni şi anume: Scerbin V., Bîrca I., Ivorcevschi A. a fost efectuat controlul echipamentului de măsurare a energiei electrice la consumatorul Blajă Spiridon Petru. În urma controlului menţionat a fost stabilit că atât sigiliul de stat cât şi cel al furnizorului de la contorul de energie electrică sunt integre, fapt indicat în Actul nr. A 16930 la punctul A- contoare de energie electrică. Susţine că în rezultatul controlului pe întreg teritoriul proprietăţii, inclusiv în casă şi anexele acesteia nu au fost depistate careva iregularităţi sau conexiuni ilegale la reţeaua electrică iar sistemul electric funcţiona regulamentar.

Menţionează că ulterior, la efectuarea controlului pilonului ce se află pe teritoriul imobilului vecin, s-a constatat modificarea schemei de conexiune. Astfel, ÎCS „RED Union Fenosa” SA a emis Actul de depistare a încălcării clauzelor contractuale nr. A 16930 din 05 ianuarie 2013 şi Factura pentru energia electrică în cazul încălcării clauzelor contractuale din 17 ianuarie 2013. Afirmă că la 30 ianuarie 2013 s-a adresat cu cerere prealabilă către ÎCS „RED Union Fenosa” SA prin care a solicitat anularea actelor menționate, însă 1 prin răspunsul nr.0505/12490-20130228 din 09 martie 2013 anularea actelor solicitate i-a fost refuzată. Invocă dezacordul cu actele contestate, considerându-le ilegale.

Remarcă că pilonul electric se află la distanţă de 25-30 m. de la gospodăria sa, iar de corectitudinea conexiunii cablului electric de la pilon la contor sunt responsabili reprezentanţii furnizorului şi nu consumatorii, aşa precum este prevăzut şi de art. 15 al Regulamentului pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice. Consideră că consumul indicat în Factura pentru energia electrica în cazul încălcării clauzelor contractuale întocmită la 17 ianuarie 2013, este ireal, fapt precizat la rubrica Explicaţiile consumatorului din Actul nr. A 16930. Solicită admiterea cererii, adoptarea unei hotărâri prin care se va dispune anularea actului ilegal de depistare a încălcărilor clauzelor contractuale nr. A 16930 din 05 ianuarie 2013, anularea facturii ilegale pentru energia electrică din 17 ianuarie 2013, încasarea din contul pârâtului a tuturor cheltuielilor de judecată suportate de către reclamant.

Prin hotărârea Judecătoriei Căuşeni din 08 august 2013 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Bender din 05 noiembrie 2013 a fost admis apelul declarat de Spiridon Blajă, casată hotărârea Judecătoriei Căuşeni din 08 august 2013 şi pronunţată o nouă hotărâre prin care: a fost anulat actul de depistare a încălcării clauzelor contractuale nr. A 16930 din 05 ianuarie 2013 şi factura pentru energia electrică din 17 ianuarie 2013 în sumă de 4589,66 lei, pentru consum fraudulos de energie electrică, emisă în baza acestui act. La 16 ianuarie 2014, ÎCS „RED Union Fenosa” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate cu menţinerea în vigoare şi fără modificări a hotărârii primei instanţe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând-o neîntemeiată şi pasibilă de casat, instanţa de apel greşit a aplicat norma dreptului material şi a interpretat eronat norma dreptului material aplicabilă raportului juridic litigios. Relatează că motivul admiterii cererii intimatului de către instanţa de judecată a constituit faptul că prima instanţă corect a constatat situaţia de fapt, însă a interpretat incorect legea materială şi anume că la momentul controlului nu au fost depistate careva încălcări comise de către intimat. Deoarece, în cazul din speţă faptul că la instalarea echipamentului de măsurare la consumator, faza a fost instalată în borna I se probează prin Ordinul de lucru nr. 4085440 din 28 ianuarie 2008, de verificare a instalaţiei electrice.

Mai mult decât atât, actul de încălcare a clauzelor contractuale contestat, a fost semnat de către reprezentantul consumatorului, care nu a avut careva obiecţii în privinţa faptelor stabilite, cât şi în privinţa actelor întocmite. Cu referire la pct. 155 al Regulamentului pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice nr. 393 din 15 decembrie 2010, menţionează că se interzice consumatorului final să intervină sub orice formă asupra echipamentului de măsurare şi asupra sigiliilor aplicate lui sau asupra altor instalaţii ale operatorului de reţea, precum şi să blocheze accesul personalului operatorului de reţea la acestea.

2 Cu referire la pct. 49 lit. a) din acelaşi Regulament, a indicat că consumatorul are obligaţia să utilizeze energia electrică în mod raţional, inofensiv, eficient şi fără fraude, iar potrivit lit. i) şi j) din pct. 49 - consumatorul are obligaţia să păstreze intacte echipamentul de măsurare şi sigiliile aplicate, precum şi să nu intervină în utilajul reţelei electrice a operatorului de reţea, instalat pe proprietatea consumatorului final şi să nu permită altor persoane să intervină în echipamentul de măsurare sau în instalaţiile operatorului de reţea, situate pe proprietatea consumatorului final. Consideră că acţiunile reprezentanţilor ÎCS „RED Union Fenosa” SA, de control al echipamentului de măsurare, au fost întreprinse în conformitate cu prevederile pct. 50 lit. a) şi b) al Regulamentului pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei integrale a fost expediată în adresa părţilor la 15 noiembrie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire nr. 6-2/3178 (f. d. 89), iar recurentul susţine că a recepţionat copia deciziei integrale la 21 noiembrie 2013. Alte date la materialele dosarului lipsesc. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen, la 16 ianuarie 2014. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de ÎCS „RED Union Fenosa” SA nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

3 În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Or, nici argumentul recurentului precum că instanţele nu au dat apreciere faptului că societatea a acţionat în strictă conformitate cu legislaţia şi a întreprins măsuri corespunzătoare în vederea înstrăinării bunurilor ipotecate, inclusiv prin publicarea a zeci de anunţuri de vânzare a imobilului pe parcurs a 7 luni, organizarea licitaţiei publice şi a tenderelor, care nu s-au soldat cu succes poate fi reţinut, deoarece acesta poartă un caracter declarativ, la materialele dosarului nefiind anexate probe care ar confirma afirmaţiile date.

Astfel fiind, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de ÎCS „RED Union Fenosa” SA, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ÎCS „RED Union Fenosa” SA ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin „RED Union Fenosa” Societate pe Acţiuni se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 4