2ra-875/14 — Repararea prejudiciului

Instanţa de fond: S. Balmuş Dosarul nr. 2ra-875/14 Instanţa de apel: D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican ÎNCHEIERE 05 martie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ, al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul: Ala Cobăneanu, Judecători: Vera Macinskaia, Ion Vîlcov, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarate de către întreprinderea mixtă „OMF Microinvest” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către întreprinderea mixtă „OMF Microinvest” societate cu răspundere limitată împotriva lui Costin Eugeniu, privind încasarea datoriei, a dobînzii aferente şi a penalităţii, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Costin Eugeniu, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 01 noiembrie 2011 şi pronunţată o hotărîre nouă de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă : La 25 februarie 2011, ÎM „OMF Microinvest” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Costin Eugeniu, privind încasarea datoriei, a dobînzii aferente şi a penalităţii. În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că la 01 septembrie 2009, a încheiat cu Costin Eugen contractul de împrumut cu dobîndă nr. CCG-12.09. În baza acestui contract, Costin Eugen a primit un împrumut sub formă de mijloace băneşti în sumă de 14.801,22 dolari SUA, cu o dobîndă de 18% anual, termenul de scadenţă fiind la 01 septembrie 2015. Susţine reclamantul că în perioada de pînă la depunerea cererii de chemare în judecată, Costin Eugen a înregistrat în repetate rînduri datorii la tranşele împrumutului şi dobîndă aferentă, iar despre acest fapt Constin Eugen a fost înştiinţat prin telefon şi în scris prin scrisori de avertizare.

1 În scopul soluţionării extrajudiciare a litigiului, reclamantul l-a preîntîmpinat pe Costin Eugen despre existenţa şi mărimea datoriilor, despre obligaţia de a restitui suma împrumutului şi de a plăti dobînzile aferente şi penalităţile, însă aceste pretenţii nu au dat un rezultat. Cere reclamantul încasarea din contul lui Costin Eugen a sumei de 14.577,89 dolari SUA – cu titlu de împrumut, 74.5095 dolari SUA – dobîndă aferentă, 307,69 dolari SUA – cu titlu de penalitate şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 01 noiembrie 2011, acţiunea înaintată de către ÎM „OMF Microinvest” SRL a fost admisă. A fost dispusă încasarea din contul lui Costin Eugeniu în beneficiul ÎM „OMF Microinvest” SRL a sumei de 15.631,53 dolari SUA.

Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 20 decembrie 2011, Costin Eugeniu a contestat-o cu apel, prin care a solicitat casarea acesteia, cu restituirea pricinii spre rejudecare. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2013, cererea de apel declarată de către Costin Eugeniu a fost admisă, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 01 noiembrie 2011 şi pronunţată o hotărîre nouă de respingere a acţiunii. La 03 ianuarie 2014, ÎM „OMF Microinvest” SRL a contestat cu recurs decizia instanţei de apel, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunţarea unei hotărîri noi, de admitere a acţiunii. În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii şi nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că Curtea de Apel Chişinău a pronunţat decizia la 15 octombrie 2013 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la 01 noiembrie 2013 (f.d. 154), iar cererea de recurs a fost depusă la 03 ianuarie 2014, însă avînd în vedere faptul că la materialele cauzei nu se conţin probe despre data recepţionării acesteia de către părţi, cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a 2 fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios consideră că recursul declarat de ÎM „OMF Microinvest” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de ÎM „OMF Microinvest” SRL, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ÎM „OMF Microinvest” SRL ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Cererea de recurs declarată de către întreprinderea mixtă „OMF Microinvest” societate cu răspundere limitată, se consideră inadmisibilă. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 3