2ra-808/14 — Încasarea pierderilor cauzate pentru neachitarea la timp a salariului

Instanţa de fond: M. Avornic Dosarul nr. 2ra-808/14 Instanţa de apel: L. Popova, A. Doga, N. Craiu ÎNCHEIERE 05 martie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ, al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul: Ala Cobăneanu, Judecători: Vera Macinskaia, Ion Vîlcov, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarate de către Albu Aurelia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Albu Aurelia împotriva întreprinderii cu capital străin „Italtrade Company” societate cu răspundere limitată, privind compensarea pierderilor cauzate prin neachitarea la timp a salariului şi a penalităţilor, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 noiembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către întreprinderea cu capital străin „Italtrade Company” societate cu răspundere limitată, casată hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 28 august 2013, în partea admiterii cerinţei de încasare a penalităţii în sumă de 11.385,24 lei, cu pronunţarea unei hotărîri noi în această parte, de respingere a acesteia, în rest hotrîrea a fost menţinută, c o n s t a t ă : La 01 aprilie 2010, Albu Aurelia a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „Italtrade Company” SRL, privind compensarea pierderilor cauzate prin neachitarea la timp a salariului şi a penalităţilor. În motivarea acţiunii, reclamanta a invocat că activează la ÎCS „Italtrade Company” SRL conform contractului individual de muncă nr. 12 din 08 decembrie 2008 şi a ordinului nr. 41/k în funcţia de contabil. La 08 noiembrie 2010, conform ordinului nr. 116 a fost concediată nelegitim din serviciu.

Prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie din 26 decembrie 2012, concedierea a fost recunoscută ilegală, menţinîndu-se hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 27 mai 2011, prin care a fost anulat ordinul nr. 116 din 08 noiembrie 2010; Albu Aurelia a fost restabilită în funcţia de contabil începînd cu 08 1 noiembrie 2010; s-a dispus încasarea din contul ÎCS „Italtrade Company” SRL în beneficiul Aureliei Albu a salariului pentru absenţa forţată de la serviciu în mărime de 14.108,10 lei. Indică reclamanta că salariul calculat pentru luna noiembrie 2010, a fost achitat la 15 februarie 2013, conform dispoziţiei de plată nr. 25 din 15 februarie 2013. Astfel, conform pct. 5 al Modului de calculare şi de plată a sumei de compensare a unei părţi din salariu în legătură cu încălcarea termenilor de achitare pentru perioada 01 decembrie 2010 – 15 fevruarie 2013 va constitui suma de 13.715,89 lei.

Consideră reclamanta că conform art. 330 Codul muncii, suma calculată pentru fiecare zi de întîrziere a achitării salariului va constitui 11.385,24 lei. Cere reclamanta încasarea din contul ÎCS „Italtrade Company” SRL a pierderilor cauzate prin neachitarea la timp a salariului în mărime de 13.715,89 lei, a penalităţilor de întîrziere de 11.385,24 lei şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 28 august 2013, acţiunea a fost admisă parţial şi s-a dispus încasarea din contul ÎCS „Italtrade Company” SRL în beneficiul Aureliei Albu pierderile cauzate prin neachitarea la timp a salariului în mărime de 4.967,52 lei, penalitatea de întîrziere în sumă de 11.385,24 lei şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 3.000 lei, în total 19.352,76 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 noiembrie 2013, a fost admis apelul declarat de către ÎCS „Italtrade Company” SRL, casată hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 28 august 2013, în partea admiterii cerinţei de încasare a penalităţii în sumă de 11.385,24 lei, cu pronunţarea unei hotărîri noi în această parte, de respingere a acesteia, în rest hotrîrea a fost menţinută. La 03 ianuarie 2014, Albu Aurelia a contestat cu recurs decizia instanţei de apel, prin care a solicitat casarea acesteia, cu menţinerea hotărîrii instanţei de fond. În motivarea cererii de recurs, recurenta a invocat că instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii şi nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că Curtea de Apel Chişinău a pronunţat decizia la 07 noiembrie 2013 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la 18 noiembrie 2013 (f.d. 86), iar cererea de recurs a fost depusă la 03 ianuarie 2014, motiv pentru care cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a 2 fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios consideră că recursul declarat de Albu Aurelia nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Albu Aurelia, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Albu Aurelia ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Cererea de recurs declarată de către Albu Aurelia, se consideră inadmisibilă. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 3