2rh-154/13 — Anularea ordinului de concediere, restabilirea la serviciu, încasarea salariului mediu pentru perioada absenţei forţate de la serviciu, repararea prejudiciului moral şi încasarea indemnizaţiei de maternitate

dosarul nr. 2rh-154/13 prima instanţă: V. Efros instanţa de apel: L. Bulgac, M. Ciugureanu, A. Gavriliţa instanţa de recurs: V. Doagă, Iu. Şumcov, I. Corolevschi, N. Clima, Sv. Caitaz ÎNCHEIERE 29 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Nicolae Gordilă Vladimir Timofti, Nicolae Clima examinînd cererea de revizuire depusă de către Aurelia Albu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Aureliei Albu împotriva societăţii cu răspundere limitată „Italtrade Company” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea la serviciu, încasarea salariului mediu pentru perioada absenţei forţate de la serviciu, repararea prejudiciului moral şi încasarea indemnizaţiei de maternitate, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 26 decembrie 2012, prin care recursul depus de către Aurelia Albu, a fost admis, c o n s t a t ă La 17 februarie 2011 Albu Aurelia a depus cererea de chemare în judecată împotriva societăţii cu răspundere limitată „Italtrade Company”, cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea la serviciu, încasarea salariului mediu pentru perioada absenţei forţate de la serviciu, repararea prejudiciului moral şi încasarea indemnizaţiei de maternitate.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat, că a activat în funcţia de contabil în cadrul societăţii cu răspundere limitată „Italtrade Company” în baza contractului individual de muncă nr. 12 din 08.12.2008. La sfîrşitul lunii august 2010, din motive nefondate, administratorul întreprinderii Seravalli Villiam a impus-o să scrie cerere de eliberare din lucru din iniţiativă proprie, avertizînd-o că în caz contrar va fi concediată. Reclamanta susţine, că a insistat să i se explice motivul şi legalitatea acţiunilor pîrîtului în acest sens, dar administratorul întreprinderii a continuat să exercite presiuni asupra ei, insistînd ca ea să demisioneze. În acelaşi timp pîrîtul a iniţiat o anchetă de serviciu, în cadrul căreia dînsa a fost impusă prin ordinul nr. 109 din 25.10.2010 (cu care nu a fost de acord) să prezinte certificatul medical privind graviditatea sa, eliberînd-o de la serviciu contrar voinţei ei pînă la prezentarea certificatului respectiv.

Susţine reclamanta, că în asemenea circumstanţe, a fost nevoită să se adreseze la policlinica de sector pentru obţinerea certificatului solicitat de către pîrît. După obţinerea certificatului medical – concluzia Consiliului medical consultativ nr. 410 din 17.11.2010, 1-a prezentat la locul de muncă şi în aceeaşi zi pîrîtul i-a făcut cunoştinţă cu ordinul nr. 116 din 08.11.2010, prin care ea fusese deja concediată pentru absenţă de la serviciu fără motive întemeiate. Consideră reclamanta, că ordinul nr. 116 din 08.11.2010 cu privire la concedierea ei din funcţia de contabil al societăţii cu răspundere limitată „Italtrade Company” este ilegal şi este legat direct de graviditatea ei, administratorul întreprinderii avînd ca scop eschivarea de la achitarea concediului de maternitate din contul întreprinderii.

Solicită Aurelia Albu, anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţia deţinută anterior, compensarea prejudiciului material şi moral cauzat ca urmare a concedierii nelegale din funcţie. În cadrul procesului de judecată, reclamanta şi-a concretizat şi majorat pretenţiile din acţiune, solicitînd anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la serviciu în sumă de 14 108,10 MDL, îndemnizaţiei de maternitate în mărime de 72 831,79 MDL, prejudiciului moral în mărime de 10 000 MDL, compensarea cheltuielilor de judecată (f.d.59-60).

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, municipiul Chişinău din 27 mai 2011, acţiunea Aureliei Albu a fost admisă parţial, dispunîndu-se anularea ordinului nr. 116 din 08.11.2010, restabilirea reclamantei în funcţia de contabil la societatea cu răspundere limitată „Italtrade Company” începînd cu 08.11.2010, încasarea salariului mediu pentru perioada absenţei forţate de la serviciu a reclamantei în sumă totală de 14 108,10 MDL, încasarea plăţii de 72 831,79 MDL pentru concediul de maternitate, încasarea sumei de 6 000 MDL cu titlu de prejudiciu moral şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 4010 MDL. în rest pretenţiile reclamantei au fost respinse (f.d.140-142, vol.l). Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, societatea cu răspundere limitată „Italtrade Company” a declarat apel.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 aprilie 2012 apelul depus de societatea cu răspundere limitată „Italtrade Company” a fost admis, hotărîrea primei instanţe a fost casată, cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea Aureliei Albu a fost respinsă ca neîntemeiată. Aurelia Albu a declarat recurs la Curtea Supremă de Justiţie, solicitînd casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe, pe care o consideră legală şi întemeiată. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 26 decembrie 2012, recursul declarat de către Aurelia Albu a fost admis.

A fost casată integral decizia Curţii de apel Chişinău din 05 aprilie 2012 şi parţial hotărîrea Judecătoriei Centru, municipiul Chişinău din 27 mai 2011 în partea încasării îndemnizaţiei de maternitate cu adoptarea în această parte a unei noi hotărîri prin care cerinţele reclamantei de încasare din contul ÎCS, societăţii cu răspundere limitată „Italtrade Company” a îndemnizaţiei de maternitate în sumă de 72831,79 lei au fost respinse cu menţinerea în rest a hotărîrii primei instanţe.

Nefiind de acord cu decizia instanţei de recurs, la 09 aprilie 2013, Aurelia Albu a depus cerere de revizuire împotriva acesteia, cerînd admiterea cererii şi casarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 26 decembrie 2012. Revizuentul Aurelia Albu, în motivarea cererii de revizuire a invocat faptul că odată cu emiterea hotărîrii au devenit cunoscute unele circumstanţe şi fapte esenţiale ale pricinii, care nu au fost şi nu puteau fi cunoscute revizuentului pînă la emiterea deciziei irevocabile din care motiv nu au putut fi prezentate în timpul judecării anterioare a pricinii. Mai invocă revizuentul că în calea de atac a recursului, instanţa de recurs nu a examinat pricina în deplină procedură, lipsind-o pe aceasta de posibilitatea prezentării înscrisurilor probatorii noi, dat fiind faptul că procedura de examinare a recursului asupra deciziilor instanţelor de apel nu prevede posibilitatea prezentării noilor probe.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele considerente. În conformitate cu art.449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. În justificarea cererii de revizuire revizuenta a prezentat contractul individual de muncă , ordinul de angajare la ÎCS „Superpheonix” care, chipurile, nu i-au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului.

Aceste noi circumstanţe invocate nu constituie temei de admitere a cererii de revizuire, or revizuenta nu putea să nu cunoască despre angajarea şi condiţiile angajării în ÎCS „Superpheonix” în timpul judecării pricinii. Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, reţine că revizuirea este o cale de retractare şi nu de reformare, în cadrul cărei nu poate fi verificată legalitatea şi temeinicia hotărârii contestate. Studiind argumentele invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, constată că acestea nu se încadrează în temeiurile prevăzute de articolul suscitat şi, astfel, nu pot servi temei pentru redeschiderea procesului.

Suplimentar celor expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, precizează, că circumstanţele sau faptele noi prezentate ca temei de revizuire trebuie să influenţeze esenţial soluţia dată iniţial de instanţă, în sensul că nu orice circumstanţe sau fapte noi pot servi temei de revizuire, ci doar atunci când sunt esenţiale pentru judecarea justă a cauzei. În context, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi jurisprudenţa Curţii Europene a Dreptului Omului în cazul Popov (nr. 2) contra Moldovei. În cauza specificată CEDO aminteşte că „casarea unei hotărâri irevocabile este un act instantaneu, care nu creează o situaţie continuă, chiar dacă ea determină redeschiderea procedurilor”.

În acelaşi timp, Curtea susţine că dreptul la judecarea într-un mod echitabil de către o instanţă, aşa precum este garantat de articolul 6 § 1 al Convenţiei, trebuie interpretat în lumina Preambulului Convenţiei, care, în partea sa relevantă, declară preeminenţa dreptului o parte a moştenirii comune a Statelor Contractante. Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca, atunci când instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie . Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului rejudecata, adică principiul caracterului irevocabil al hotărârilor judecătoreşti.

Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri irevocabile şi obligatorii, doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei. Competenţa instanţelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existenţă a două opinii diferite cu privire la aceeaşi chestiune nu este un temei de reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci când este necesară, datorită unor circumstanţe esenţiale şi convingătoare. Din considerentele menţionate Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire depusă de către Aurelia Albu, ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 269-270, 453 al.(1) lit. a) şi 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Aurelia Albu împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 26 decembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Aureliei Albu împotriva societăţii cu răspundere limitată „Italtrade Company”, cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea la serviciu, încasarea salariului mediu pentru perioada absenţei forţate de la serviciu, repararea prejudiciului moral şi încasarea indemnizaţiei de maternitate. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Preşedintele şedinţei, Valeriu Doagă Judecătorul Judecători Iuliana Oprea Vladimir Timofti Nicolae Gordilă Nicolae Clima