2ra-781/14 — Repararea prejudiciului material

Instanţa de fond: S. Papuha Dosarul nr. 2ra-781/14 Instanţa de apel: N. Budăi, A. Nogai, I. Muruianu ÎNCHEIERE 05 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ, al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul: Ala Cobăneanu, Judecători: Vera Macinskaia, Ion Vîlcov, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarate de către societatea cu răspundere limitată „Calbor Grup”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către societatea cu răspundere limitată „Calbor Grup” împotriva lui Erhan Andrei, privind încasarea datoriei şi a dobînzii de întîrziere şi la cererea reconvenţională depusă de Erhan Andrei împotriva societăţii u răspundere limitată „Calbor Grup”, privind declararea ilegală a desfăşurării inventarierii din 05 septembrie 2007, anularea procesului-verbal privind rezultatele inventarierii din 05 septembrie 2007, declararea nulităţii angajamentului de plată dat de Erhan Andrei la 10 septembrie 2007, anularea actului de verificare întocmit de către SRL „Calbor Grup” şi Erhan Andrei la situaţia zilei de 01 noiembrie 2008, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 sepembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Calbor Grup”,

casată hotărîrea Judecătoriei Cimişlia din 01 martie 2013 şi pronunţată o hotărîre nouă de respingere a acţiunii depuse de societatea cu răspundere limitată „Calbor Grup” şi a acţiunii reconvenţionale depuse de Erhan Andrei ca fiind tardive, c o n s t a t ă : La 15 decembrie 2009, SRL „Calbor Grup” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Erhan Andrei, privind încasarea datoriei şi a dobînzii de întîrziere. În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că la cererea lui Erhan Andrei în calitate de salariat şi SRL „Calbor Grup” în calitate de angajator, la data de 01 iunie 1 2005, a fost semnat contractul individual de muncă nr. 3C/05, în baza condiţiilor stipulate în contractul în cauză şi ordinului nr. 2/1 din 01 iunie 2005, pîrîtul a fost angajat în funcţia de şef de depozit, prin cumul, la depozitul din mun.

Chişinău, str. Testemiţeanu nr. 3. Afirmă reclamantul că ulterior, avînd drept temei faptul prezenţei răspunderii materiale legate de către exercitarea funcţiilor sale ca angajat în funcţia de şef de depozit, şi asigurarea bunurilor materiale aflate la depozit, la 02 ianuarie 2006, între angajator şi salariat a fost semnat un contract cu privire la răspunderea materială individuală deplină, unde potrivit punctului 1 al contractului, salariatul şi-a asumat răspunderea materială individuală deplină pentru neasigurarea integrităţii valorilor transmise lui de către angajator. În urma inventarierii efectuate la 29 august 2007, la depozitul situat pe adresa mun. Chişinău, str. Testeemiţanu 3, s-au depistat neajunsuri în valoare de 88.265,50 lei, fapt confirmat prin probele anexate la materialele dosarului.

Faptul prezenţei neajunsurilor şi recunoaşterii culpei angajatului fiind confirmat prin actul de verificare din 01 noiembrie 2008, care este semnat de către ambele părţi, fiind la fel stipulat faptul că angajatul se obligă să restituie în mod benevol paguba materială pricinuită angajatorului în mărime deplină pînă la 10 septembrie 2007. La acordul ambelor părţi, timp de 13 luni pîrîtului i-a fost reţinut din salariu suma de 27.587 lei, restul sumei pînă la momentul actual nu este achitată iar cererea prealabilă nr. 20/08-09 din 20 august 2009, expediată în adresa pîrîtului, a nu a condus la repararea prejudiciului. Cere reclamantul încasarea din contul lui Erhan Andrei în beneficiul SRL „Calbor Grup” a datoriei în sumă de 60.678,50 lei, a dobînzii de întîrziere în sumă de 31.448,40 lei şi a cheltuielilor de judecată.

În cadrul judecării pricinii, Erhan Andrei a înaintat o cerere reconvenţională prin care a solicitat repunerea în termenul de adresare în instanţă, declararea ilegală a desfăşurării inventarierii din 05 septembrie 2007, la depozitul situat în mun. Chişinău, str. Testimiţeanu 3, anularea procesului-verbal privind rezultatele inventarierii din 05 septembrie 2007, întocmit în temeiul ordinului de inventariere nr. 449 din 29 august 2007, de la SRL „Calbor Grup”, declararea nulităţii angajamentului de plată dat de Erhan Andrei la 10 septembrie 2007 pentru SRL „Calbor Grup”, declararea nulităţii declaraţiei lui Erhan Andrei precum că este de acord cu rezultatele inventarierii, înscrisă pe lista de inventariere a SRL „Calbor Grup” din 13 septembrie 2007, anularea actului de verificare, întocmit de către SRL „Calbor Grup” şi Erhan Andrei la situaţia zilei de 01 noiembrie 2008 şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Susţine Erhan Andrei că a semnat actele de inventariere şi obligaţia de plată a neajunsurilor fiind indus în eroare de angajator. Prin hotărârea Judecătoriei Cimişlia din 01 martie 2013, s-a respins cererea de chemare în judecată înaintată de către SRL „Calbor Grup” ca neîntemeiată şi tardivă, iar cererea reconvenţională înaintată de Erhan Andrei a fost admisă, s-a repus în termenul de adresare în judecată Erhan Andrei, s-a declarat ilegală desfăşurarea inventarierii din 29 august 2007, la depozitul situat în mun.

Chişinău, str. Testimiţeanu 3, ce aparţine SRL „Calbor Grup”, s-a declarat nul procesul-verbal 2 privind rezultatele inventarierii din 05 septembrie 2007, întocmit în temeiul ordinului de inventariere nr. 449 din 29 august 2007 al SRL „Calbor Grup”, s-a declarat nul angajamentul de plată dat de Erhan Andrei la 10 septembrie 2007, s-a declarat nulă declaraţia dată de Erhan Andrei privind acordul cu rezultatele inventarierii, înscrisă pe lista de inventariere a SRL „Calbor Grup” din 13 iulie 2007, s-a declarat nul actul de verificare, întocmit între Erhan Andrei şi SRL „Calbor Grup” la situaţia zilei de 01 noiembrie 2008 şi s-a declarat nulă decizia de recuperare emisă de către SRL „Calbor Grup” la 08 septembrie 2007. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 septembrie 2013, a fost admisă apelul declarat de către SRL „Calbor Grup”, casată hotărîrea Judecătoriei Cimişlia din 01 martie 2013 şi pronunţată o hotărîre nouă prin care acţiunea depusă de SRL „Calbor Grup” a fost respinsă ca fiind tardivă; a fost respins demersul lui Erhan Andrei privind repunerea în termen a acţiunii reconvenţionale, acţiunea reconvenţională fiind respinsă ca fiind tardivă.

La 09 decembrie 2013, SRL „Calbor Grup” a contestat cu recurs decizia instanţei de apel şi hotărîrea instanţei de fond, prin care a solicitat casarea acestora, cu pronunţarea unei hotărîri noi, de admitere a acţiunii depuse de SRL „Calbor Grup”. În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că instanţa de apel cît şi cea de fond nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii şi nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că Curtea de Apel Chişinău a pronunţat decizia la 26 septembrie 2013 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la 07 octombrie 2013 (f.d.

317), iar cererea de recurs a fost depusă la 09 decembrie 2013, însă avînd în dere faptul că la materialele cauzei nu se conţin probe despre data recepţionării acesteia de către părţi, cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

3 Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios consideră că recursul declarat de SRL „Calbor Grup” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de SRL „Calbor Grup”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Calbor Grup” ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Cererea de recurs declarată de către societatea cu răspundere limitată „Calbor Grup”, se consideră inadmisibilă. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 4