3ra-287/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanță: S.Popovici dosarul nr.3ra – 287/14 instanța de apel: Gh.Ulianovschi, E.Dimina, E. Lazareva ÎNCHEIERE 05 martie 2014 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componentă: Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Dumitru Mardari, Oleg Sternioală examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Alexei Culicov, în cauza civilă la acțiunea înaintată de Alexei Culicov împotriva Comitetului Executiv al Găgăuziei privind anularea punctelor 1 și 2 din hotărîrea nr. 10/1 din 23 iulie 2012 „Privind includerea caselor de locuit în Fondul locativ de serviciu al Găgăuziei” în partea includerii casei de locuit din str. Ferapontievscaia nr. 73, mun.

Comrat, în Fondul locativ de serviciu al Găgăuziei, ca ilegale, împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 09 decembrie 2013 și hotărîrii Judecătoriei Comrat din 22 februarie 2013, c o n s t a t ă: La 04.12.2012 reclamantul Alexei Culicov a înaintat acțiune în judecată privind anularea ca ilegale punctele 1 şi 2 din hotărîrea Comitetului Executiv al Găgăuziei nr. 10/1 din 23.07.2012 „Privind includerea caselor de locuit în Fondul locativ de serviciu al Găgăuziei” în partea includerii casei de locuit din str. Ferapontievscaia nr.73, mun. Comrat, în Fondul locativ de serviciu al Găgăuziei. În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că prin dispoziția primarului mun. Comrat nr.289 din 15.05.2004, el împreună cu membrii familiei a fost pus la evidență pentru îmbunătățirea condițiilor locative, cu includerea în listele de repartizare extraordinară a locuinței.

Astfel, în baza hotărîrii Comitetului Executiv al Găgăuziei din 06.07.2006, nr.7/10.5, Comitetul a încheiat contract de vînzare-cumpărare a casei de locuit la 08.08.2006, situată pe str. Ferapontievscaia nr.73, mun. Comrat, care a fost repartizată reclamantului pentru locuire, fără stabilirea statutului oficial de serviciu. Reclamantul a menţionat că această casă de locuit nu se referă la categoria locuinţei cu statut special şi nu este spaţiu locativ de serviciu, în privinţa căreia ar exista limitări normative privind vînzarea sau transmiterea cu titlu gratuit în proprietate privată.

Reclamantul a afirmat că punctele contestate din hotărîrea Comitetului Executiv al Găgăuziei contravin Regulamentului cu privire la modul de repartizare şi folosire a spațiilor de serviciu, punctul 4, aprobat prin Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr.192 din 05.06.1984, în conformitate cu care nu se admite repartizarea sau includerea spațiilor locative ocupate în spații locative de serviciu. Prin hotărârea Judecătoriei Comrat din 22.02.2013 a fost respinsă acțiunea depusă de Alexei Culicov, ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 09.12.2013 a fost respins ca neîntemeiat apelul declarat de avocatul Nicolai Jecov în interesele lui Alexei Culicov și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Comrat din 22.02.2013.

La 27.12.2013 Alexei Culicov a declarat recurs, în termen legal, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătorești şi pronunțarea unei noi hotărîri de admitere integrală a acțiunii. În motivarea recursului a indicat că hotărîrile instanțelor de judecată sunt neîntemeiate şi ilegale pentru că nu au determinat pe deplin şi nu au elucidat circumstanţele importante pentru soluționarea cauzei. Recurentul invocă că instanțele de judecată greșit au apreciat statutul spațiului de locuit care i-a fost repartizat, deoarece casa de locuit acordată lui şi membrilor familiei sale pentru trai, nu se referă la categoria locuinței cu statut special şi nu constituie încăpere locativă de serviciu, în privința căreia ar acționa restricții normative cu privire la vînzarea sau transmiterea cu titlu gratuit în proprietate privată.

Recurentul mai invocă că actul administrativ sus menționat în partea contestată contrazice cerințelor legislației în vigoare, care reglementează ordinea de determinare a statutului locuinței de serviciu, în conformitate cu care nu se admite alocarea şi includerea încăperilor locative instalate în încăperile locative de serviciu, potrivit punctului 4 al Regulamentului privind modul de acordare şi utilizare a încăperilor de serviciu, aprobat prin Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 192 din 05.06.1984. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Alexei Culicov este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu dispoziția art.432 alin.(1) CPC, părțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, cauza fiind judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, astfel, recursul fiind vădit neîntemeiat.

Argumentele invocate de recurentul Alexei Culicov în cererea de recurs precum că hotărîrile instanțelor de judecată sunt ilegale, poartă un caracter declarativ şi nu pot fi reținute. Dezacordul cu hotărîrile judecătorești, prin relatarea situației în viziunea recurentului, este inadmisibil din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a acestor hotărîri, 2 deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea lor dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta Comisie a arătat că „...art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Călăuzindu-se de art.440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Alexei Culicov, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), 433 lit.a), art. 440 alin.(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Alexei Culicov, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă.

Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Dumitru Mardari Oleg Sternioală 3