3ra-824/19 — contestarea în parte a actului administrativ si obligarea emiterii actului administrativ

3ra-824/19 — contestarea în parte a actului administrativ si obligarea emiterii actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-824/19

Prima instanță: Judecătoria Comrat, sediul central (jud. V. Hrapacov)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud. G. Colev, Șt. Starciuc, L. Caraianu)

ÎNCHEIERE

17 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea cererii de recurs depusă de către Alexei Culicov,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de către Alexei Culicov împotriva Direcției generale economice a Găgăuziei,

intervenienți accesorii Comitetul executiv al Găgăuziei și Adunarea Populară a

Găgăuziei cu privire la contestarea în parte a actului administrativ și obligarea

emiterii actului administrativ privind permiterea privatizării imobilului,

împotriva deciziei din 10 decembrie 2018 a Curții de Apel Comrat, prin care

au fost admise apelurile declarate de către Direcția generală economică a Găgăuziei

și Comitetul executiv al Găgăuziei, a fost casată hotărârea din 02 februarie 2018 a

Judecătoriei Comrat, sediul central și a fost emisă o nouă hotărâre cu privire la

respingerea acțiunii,

constată:

La data de 25 septembrie 2012 Alexei Culicov a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Direcției generale construcții, dezvoltarea infrastructurii și

comunicațiilor a Găgăuziei cu privire la contestarea în parte a actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, conform dispoziției primarului

mun. Comrat nr. 289 din 12 mai 2004, a fost luat la evidență ca persoană care are

nevoie de îmbunătățirea condițiilor de trai, cu includerea în lista de acordare a

locuinței сu întâietate.

A menționat că, la data de 08 august 2006, în baza hotărârii Comitetului

executiv Găgăuzia nr. 7/10.5 din 06 iulie 2006, a încheiat un contract de vânzare-

cumpărare a casei de locuit din xxxx, care mai tîrziu i-a fost acordată lui și familiei

sale pentru locuire.

A susținut că, conform art. 1 și 5 din Legea privatizării fondului de locuințe,

cetățenii au dreptul la privatizarea locuințelor, în care aceștia locuiesc și care aparțin

fondului de stat.

1

A afirmat că, în vederea realizării acestui drept, a depus la Comisia de

privatizare a fondului de locuințe de pe lîngă Direcția generală construcții,

dezvoltarea infrastructurii și comunicațiilor a Găgăuziei o cerere, prin care a solicitat

emiterea actului administrativ privind permiterea privatizării casei de locuit din

xxxx.

A relevat că, prin hotărârea Comisiei de privatizare a fondului de locuințe de

pe lîngă Direcția generală construcții, dezvoltarea infrastructurii și comunicațiilor a

Găgăuziei din 29 august 2012 i-a fost refuzat în admiterea cererii enunțate.

A declarat că, hotărârea enunțată este ilegală.

A invocat că, unicul motiv, care justifică refuzul în permiterea privatizării

casei de locuit, a constituit faptul că, casa de locuit în litigiu face parte din categoria

locuințelor de serviciu, însă în acest sens nu a fost prezentată nici o probă.

A notat că, pârâtul greșit a făcut trimitere la Legea UTA Găgăuzia cu privire

la fondul de locuințe de serviciu nr. 68-XLVII/IV din 22 martie 2012, deoarece acest

act nu poate reglementa raporturile apărute și existente până la adoptarea și intrarea

acestuia în vigoare.

A solicitat anularea pct. III din hotărârea Comisiei de privatizare a fondului

de locuințe de pe lîngă Direcția generală construcții, dezvoltarea infrastructurii și

comunicațiilor a Găgăuziei din 29 august 2012 privind refuzul în privatizarea casei

de locuit din str. Ferapontievscaia,73, mun. Comrat, obligarea pârâtului de a emite

hotărârea cu privire la permiterea privatizării casei de locuit din xxxx și încasarea de

la pârât a cheltuielilor de judecată.

La data de 29 octombrie 2012 Alexei Culicov a mai depus o cerere de chemare

în judecată împotriva Direcției generale construcții, dezvoltarea infrastructurii și

comunicațiilor a Găgăuziei, prin care a solicitat anularea pct. III din hotărârea

Comisiei de privatizare a fondului de locuințe de pe lîngă Direcția generală

construcții, dezvoltarea infrastructurii și comunicațiilor a Găgăuziei din 29 august

2012 privind refuzul în privatizarea casei de locuit din str. Ferapontievscaia,73,

mun.Comrat, obligarea pârâtului de a emite hotărârea cu privire la permiterea

privatizării casei de locuit din xxxx în ordinea stabilită de lege și încasarea de la

pârât a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 03 decembrie 2012 a Curții de Apel Comrat a fost atras în

proces Comitetul executiv al Găgăuziei în calitate de intervenient accesoriu de partea

pârâtului.

La data de 13 decembrie 2012 Curtea de Apel Comrat a expediat prezenta

cauză la Judecătoria Comrat în temeiul art. II din Legea nr. 155 din 05 iulie 2012 cu

privire la modificarea și completarea Codului de procedură civilă al RM.

Prin încheierea din 25 martie 2013 a Judecătoriei Comrat cauza de contencios

administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de către Alexei Culicov

împotriva Direcției generale construcții, dezvoltarea infrastructurii și comunicațiilor

a Găgăuziei cu privire la contestarea în parte a actului administrativ și cauza de

contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de către Alexei

Culicov împotriva Direcției generale construcții, dezvoltarea infrastructurii și

comunicațiilor a Găgăuziei, intervenient accesoriu Comitetul executiv al Găgăuziei

2

cu privire la contestarea în parte a actului administrativ au fost conexate într-o

singură procedură.

Prin încheierea din 19 noiembrie 2014 a Judecătoriei Comrat a fost

recunoscută Direcția generală relații externe și autorităților publice locale a

Găgăuziei succesorul în drepturi al Direcției generale construcții, dezvoltarea

infrastructurii și comunicațiilor a Găgăuziei.

La data de 01 aprilie 2015 Alexei Culicov a depus cerere de modificare a

temeiurilor acțiunii și concretizare a pretențiilor, invocând că, pe parcursul

examinării cauzei s-a constatat că, casa de locuit din xxxx, care i-a fost acordată lui

și familiei sale pentru locuire, face parte din categoria locuințelor de serviciu.

A menționat că, el a avut dreptul de a privatiza casa de locuit enunțată,

deoarece la data depunerii cererii cu privire la permiterea privatizării acestei case de

locuit, art. 5 alin. (2) din Legea privatizării fondului de locuințe permitea privatizarea

locuințelor de serviciu cu condiția că, persoanele, care au locuit în acestea, au lucrat

nu mai puțin de 10 ani la unitatea respectivă (în sistemul Centrului militar teritorial

al UTA Găgăuzia a activat mai mult de 10 ani).

A solicitat anularea pct. III din hotărârea Comisiei de privatizare a fondului

de locuințe de pe lîngă Direcția generală construcții, dezvoltarea infrastructurii și

comunicațiilor a Găgăuziei din 29 august 2012 privind refuzul în privatizarea casei

de locuit din xxxx și obligarea pârâtului de a emite hotărârea cu privire la permiterea

privatizării casei de locuit din xxxx în ordinea stabilită de lege.

Prin încheierea protocolară din 16 decembrie 2016 a Judecătoriei Comrat a

fost atrasă în proces Adunarea Populară a Găgăuziei în calitate de intervenient

accesoriu de partea pârâtului.

Prin încheierea protocolară din 28 ianuarie 2016 a Judecătoriei Comrat a fost

atrasă în calitate de succesor al pârâtului Direcția generală economică a Găgăuziei.

Prin hotărârea din 02 februarie 2018 a Judecătoriei Comrat, sediul central

acțiunea depusă de către Alexei Culicov a fost admisă parțial și a fost anulată

hotărârea Comisiei de privatizare a fondului de locuințe de pe lîngă Direcția generală

construcții, dezvoltarea infrastructurii și comunicațiilor a Găgăuziei din 29 august

2012 privind refuzul în privatizarea casei de locuit din xxxx, ce se conține în pct. III

din procesul-verbal al ședinței Comisiei de privatizare a fondului de locuințe. În rest

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 10 decembrie 2018 a Curții de Apel Comrat au fost admise

apelurile declarate de către Direcția generală economică a Găgăuziei și Comitetul

executiv al Găgăuziei, a fost casată hotărârea primei instanțe și a fost emisă o nouă

hotărâre, prin care acțiunea depusă de către Alexei Culicov a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Instanța de apel a reținut că, din cererea de chemare în judecată rezultă că,

intimatul a depus la Comisia de privatizare a fondului de locuințe de pe lîngă Direcția

generală construcții, dezvoltarea infrastructurii și comunicațiilor a Găgăuziei cerere

cu privire la permiterea privatizării casei de locuit, care aparține fondului public și

nu se atribuie la categoria locuințelor cu statut special în contextul art. 5 din Legea

privatizării fondului de locuințe.

3

Totodată, instanța de apel a reținut că, în urma emiterii hotărârii din 22

februarie 2013 a Judecătoriei Comrat, intimatul a depus cerere de modificare a

temeiurilor acțiunii și concretizare a pretențiilor, prin care a solicitat anularea pct.III

din hotărârea Comisiei de privatizare a fondului de locuințe de pe lîngă Direcția

generală construcții, dezvoltarea infrastructurii și comunicațiilor a Găgăuziei din 29

august 2012 privind refuzul în privatizarea casei de locuit din xxxx, invocând că,

casa de locuit enunțată face parte din categoria locuințelor de serviciu, fapt care nu-

l lipsește de dreptul la privatizare în baza altor temeiuri, deoarece el are vechime în

muncă necesară în sistemul Centrului militar al UTA Găgăuzia, perioada de locuire,

etc.

Prin urmare, instanța de apel a considerat că, hotărârea Comisiei de privatizare

a fondului de locuințe din 29 august 2012 nu poate fi recunoscută ilegală, deoarece

la momentul emiterii hotărârii au fost invocate alte temeiuri, legalitatea hotărârii

comisiei nefiind combătută de către intimat. Însuși intimatul, modificând pretențiile,

a recunoscut, de fapt, că nu avea dreptul la privatizare în baza temeiurilor indicate

în cererea depusă la Comisia de privatizare a fondului de locuințe.

La data de 04 martie 2019 Alexei Culicov a depus recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel este neîntemeiată

și ilegală, deoarece concluziile instanței de apel sunt neîntemeiate.

A menționat că, instanța de apel a concluzionat că, Alexei Culicov, la data de

07 august 2012, a depus cerere cu privire la privatizarea casei de locuit, care aparține

fondului public și nu face parte din categoria locuințelor de serviciu. Respectiv,

acesta nu a depus la organul de privatizare cerere cu privire la privatizarea locuinței

de serviciu.

A susținut că, din cererea enunțată nu rezultă cele invocate de către instanța

de apel. Or, din cererea enunțată rezultă că, el a solicitat emiterea hotărârii cu privire

la permiterea privatizării casei de locuit în ordinea și termenii stabiliți de lege.

A afirmat că, instanța de apel a mai concluzionat că, temeiurile de fapt și de

drept pentru privatizarea casei de locuit, pe care le-a invocat în cererea de modificare

a temeiurilor acțiunii și concretizare a pretențiilor din 01 aprilie 2015, nu au fost

invocate de către el în cererea depusă la Comisia de privatizare a fondului de locuințe

și aceasta nu le-a examinat.

A relevat că, legislația în vigoare, care reglementează modul de privatizare a

fondului de locuințe, nu stabilea și nu stabilește careva cerințe privind forma și

conținutul cererii de privatizare a locuinței indiferent de statutul acesteia.

A invocat că, în cererea sa din 07 august 2012 a solicitat permisiunea de a

privatiza casa de locuit, care aparține fondului de stat, care include atât locuințele de

serviciu, cît și alte categorii de locuințe.

Examinând admisibilitatea cererii de recurs, Completul specializat în cauze

de contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

4

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod

intră în vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni de

acțiuni în contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până

la intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, Completul specializat în cauze de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în conformitate cu

prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform reglementărilor

anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă legea nu prevede

astfel.

Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Comrat a expediat

decizia contestată în adresa părților la data de 15 ianuarie 2019, iar la data de 17

ianuarie 2019 recurentul a recepționat-o (f. d. 237, vol. III).

Astfel, recursul, depus la data de 04 martie 2019, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei de contencios

administrativ, Completul specializat în cauze de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

5

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul specializat în cauze de contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că,

recursul depus de către Alexei Culicov nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul specializat în cauze de contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție menționează și faptul că, procedura admisibilității constă în verificarea

faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul specializat în cauze de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective,

adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul

trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell

contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul depus de către Alexei Culicov,

asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul specializat în cauze de

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

6

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara recursul depus de către

Alexei Culicov ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ

și art. 270 din Codul de procedură civilă, Completul specializat în cauze de

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de către Alexei Culicov se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

7