2ra-761-14 — Încasarea dobânzii de întârziere

prima instanţă: E.Cojocari Dosarul nr.2ra-761/14 instanţa de apel: N.Vascan, E. Clim, Iu.Cotruţă ÎNCHEIERE 5 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă Preşedintele completului, judecătorul Mihai Poalelungi Judecătorii Nicolae Clima Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către reprezentantul societăţii de asigurări-reasigurări „Donaris-Group” societate pe acţiuni, Vladislav Roşca, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vitalie Jeverdan împotriva societăţii de asigurări-reasigurări „Donaris-Group” societate pe acţiuni şi societăţii pe acţiuni „Transvicex” societate cu răspundere limitată cu privire la încasarea în mod solidar a dobânzii de întârziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 4 decembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către societatea de asigurări-reasigurări „Donaris- Group” societate pe acţiuni şi a fost menţinută hotărârea judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 18 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă parţial c o n s t a t ă La 19 iunie 2012, Vitalie Jeverdan a depus cerere de chemare în judecată împotriva SAR „Donaris-Group” SA şi SC „Transvicex” SRL cu privire la încasarea în mod solidar a dobânzii de întârziere.

În motivarea acţiunii, reclamantul, Vitalie Jeverdan a indicat că la data de 9 iulie 2007 a avut loc un accident rutier cu implicarea autovehiculelor de model Dacia Logan cu numerele de înmatriculare C KO 483, ce aparţine SC „Transvicex” SRL şi era condus de Mihail Rusu şi automobilul marca „Steyer 1491” cu numerele de înmatriculare C JN 412, condus de către reclamant. În rezultatul producerii accidentului rutier, s-a stabilit că vinovat de comiterea acestuia a fost recunoscut Mihail Rusu, care conducea automobilul de marca Dacia Logan cu numerele de înmatriculare C KO 483. Este necesar de indicat că SC „Transvicex” SRL deţinea un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto cu nr.13/11-06 din 13 noiembrie 2006 la SAR „Donaris- Group” SA.

Susţine reclamantul Vitalie Jeverdan că, compania de asigurări, neîntemeiat a refuzat plata despăgubirii de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto din momentul înştiinţării şi ilegal nu a întreprins careva acţiuni întru achitarea despăgubirii de asigurare, astfel încât reclamantul a fost pus în situația de a se adresa în instanţa de judecată pentru repararea prejudiciului material cauzat. Cere reclamantul Vitalie Jeverdan încasarea sumei de 304 868 lei 77 bani cu titlu de dobândă de întârziere. Prin hotărârea judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 18 decembrie 2012 acţiunea a fost admisă parţial, încasându-se în mod solidar din contul SAR „Donaris-Group” SA şi SC „Transvicex” SRL în beneficiul lui Vitalie Jeverdan în calitate de dobândă de întârziere suma în mărime de 244 166 lei 27 bani şi cheltuielile de judecată în calitate de taxă de stat suma de 7 324 lei 98 bani.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 4 decembrie 2012 a fost respins apelul declarat de către SAR „Donaris-Group” SA şi a fost menţinută hotărârea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 18 decembrie 2012. La 18 decembrie 2013, reprezentantul recurentului, SAR „Donaris-Group” SA, Vladislav Roşca, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, cerând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărâri de respingere integrală a acţiunii. În motivarea recursului, reprezentantul recurentului, SAR „Donaris-Group” SA, Vladislav Roşca, a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, deoarece le consideră neîntemeiate şi ilegale, fiind emise cu interpretarea eronată a normelor de drept material.

A mai invocat recurentul, SAR „Donaris-Group” SA, că nu este de acord cu hotărârile judecătoreşti deoarece acestea au fost pronunţate nefiind elucidate pe deplin toate circumstanţele pricinii civile în cauză, iar în cadrul procesului de judecată au fost puse întrebări despre existenţa probelor care în dosar se regăsesc, ca rezultat acestea, nefiind examinate în ansamblul şi interconexiunea lor. Astfel consideră recurentul că atât prima instanţă, cât şi cea de apel nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi au interpretat eronat legea. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către reprezentantul recurentului, SAR „Donaris-Group” SA, Vladislav Roşca, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, dar a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului, invocate în speţă, sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către reprezentantul recurentului, SAR „Donaris- Group” SA, Vladislav Roşca ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul reprezentantului recurentului, societăţii de asigurări-reasigurări „Donaris-Group” societate pe acţiuni, Vladislav Roşca se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Mihai Poalelungi judecătorul Judecătorii Nicolae Clima Ion Druţă