2ra-712-14 — Nulitatea contractului

prima instanţă: A.Parfeni dosarul nr.2ra -712/14 instanţa de apel:T.Duca, S.Procopciuc,A.Albu ÎNCHEIERE 5 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă Preşedintele completului, judecătorul Mihai Poalelungi Judecătorii Nicolae Clima Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către recurentul Valeriu Dragan, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Constantin Canţer împotriva Elenei şi lui Valeriu Dragan, intervenient accesoriu notarul Valentina Ciorba şi Oficiul cadastral teritorial Ungheni cu privire la declararea contractului de vânzare-cumpărare nul, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 1 octombrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Valeriu Dragan şi a fost menţinută hotărârea judecătoriei Ungheni din 18 martie 2013, prin care acţiunea a fost admisă c o n s t a t ă La 28 aprilie 2011 Constantin Canţer a depus cerere de chemare în judecată împotriva Elenei şi lui Valeriu Dragan, intervenient accesoriu notarul Valentina Ciorba şi Oficiul cadastral teritorial Ungheni cu privire la declararea contractului de vânzare-cumpărare nul . În motivarea acţiunii reclamantul Constantin Canţer a indicat că bunica lui, Vera Canţer, care a decedat la 10 martie 2007, a avut în proprietate casa de locuit, situată la pe str. M.Viteazu, nr.42, oraşul Ungheni.

Indică reclamantul că, tatăl lui, Serghei Canţer, care a decedat la 11 aprilie 2002, era unicul fiu al Verei Canţer, deci şi unicul moştenitor. Reieşind din faptul că, reclamantul era copil minor la momentul când a decedat bunica, mama lui, Maria Maior, a depus cerere la biroul notarului Lidia Nagherneac în legătură cu soluţionarea chestiunii cu privire la deschiderea dosarului succesoral asupra masei succesorale rămase după decesul bunicii Vera Canţer şi primirea documentelor de moştenitor. Indică reclamantul că, după deschiderea dosarului succesoral a aflat că există o hotărâre judecătorească, prin care a fost declarat valabil contractul de înstrăinare a imobilului în litigiu cu condiţia întreţinerii pe viaţă, încheiat între Vera Canţer şi Elena Dragan, astfel încât s-a stabilit că proprietar al imobilului în cauză este în realitate Elena Dragan.

În condiţiile menţionate anterior, Maria Maior, acţionând în interesele reclamantului Constantin Canţer, a depus o cerere de revizuire, care a fost admisă, au fost casate toate hotărârile judecătoreşti, prin care se recunoştea ca şi proprietar al imobilului în litigiu Elena Dragan. În situaţia creată, Maria Maior, deoarece ea avea ca şi temei o hotărâre irevocabilă emisă în favoare ei, s-a adresat la OCT Ungheni şi a cerut eliberarea extraselor din registru bunurilor imobile pentru a le prezenta la biroul notarului Lidia Nagherneac pentru a-i fi eliberat certificatul de moştenitor. S-a stabilit că imobilul în litigiu, la 22 octombrie 2007, era deja vândut fiului Elenei Dragan, lui Valeriu Dragan.

Deoarece despre existenţa contractului de vânzare-cumpărare încheiat între Elena Dragan şi Valeriu Dragan la 22 octombrie 2007, reclamantul nu a ştiut, motiv pentru care cere reclamantul Constantin Canţer declararea contractului de vânzare-cumpărare a casei de locuit situată pe str.M.Viteazu, nr.42, oraşul Ungheni, ca fiind nul. Prin hotărârea Judecătoriei Ungheni din 18 martie 2013 acţiunea a fost admisă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 1 octombrie 2013 a fost respins apelul declarat de către Valeriu Dragan şi a fost menţinută hotărârea judecătoriei Ungheni din 18 martie 2013. La 30 decembrie 2013, recurentul, Valeriu Dragan, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, cerând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie respinsă.

În motivarea recursului, recurentul Valeriu Dragan, a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pe care le consideră nefondate şi ilegale, fiind emise cu interpretarea eronată a normelor de drept material şi procedural. La fel recurentul, Valeriu Dragan, în motivarea recursului a indicat că ambele instanţe de judecată au examinat cauza civilă superficial şi nu au soluţionat toate probele la dosar, precum şi nu au dat importanţă unor circumstanţe concludente, astfel încât consideră recurentul că acţiunea ilegal ar fi fost admisă. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către recurentul, Valeriu Dragan, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către recurentul Valeriu Dragan ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul lui Valeriu Dragan se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Mihai Poalelungi judecătorul Judecătorii Nicolae Clima Ion Druţă