3ra-231/14 — Soluţionarea litigiului

dosarul nr.3ra-231/14 prima instanţă: Şt. Starciuc, instanţa de apel: Gh. Eni, N. Bondarenco, V. Movilă, ÎNCHEIERE 27 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin „RED Union Fenosa” Societate pe Acţiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Întreprinderea Individuală „Vita-Culicovschi” împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „RED Union Fenosa” Societate pe Acţiuni cu privire la soluţionarea litigiului, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 01 octombrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „RED Union Fenosa” Societate pe Acţiuni şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Cantemir din 07 februarie 2013, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă La 31 octombrie 2011, Întreprinderea Individuală „Vita-Culicovschi” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „RED Union Fenosa” Societate pe Acţiuni cu privire la recunoaşterea nulităţii facturii pentru consum de energie electrică din 30 iulie 2011 la suma de 9542,45 lei, întocmită în baza actului nr.A09673 de depistare a clauzelor contractuale din 21.07.2011.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că în baza contractului de furnizare a energiei electrice consumatorul non-casnic nr.30204000376 din 17 iunie 2011, încheiat cu pîrîtul la punctele de comerţ ale întreprinderii Î.I. „Vita-Culicovschi”, se livrează energie electrică. Invocă reclamantul că la 21 iulie 2011 s-a depistat încălzirea contorului de la magazinul ce aparţine Î.I. „Vita-Culicovschi”, de aceia imediat a solicitat de la pîrît prezenţa reprezentanţilor lor , care s-au prezentat şi au întocmit actul nr. A 09673 de depistare a încălcării clauzelor contractuale din 21.07.2011, în care s-a indicat că „din cauza topirii contactelor pe faza”A” de la contor, abonatul pe această fază nu este fixat de către evidenţă, frînare 33%, sarcina avînd valoare de 28 „A”, deci nu s-a stabilit careva încălcări din partea consumatorului.

Indică reclamantul că pe data de 02 august 2011 a primit prin poştă factura pentru consum de energie electrică la suma de 9542,45 lei, întocmită la 30 iulie 2011, ceia ce cred că este rezultatul acelui control descris mai sus. Susţine reclamantul că pe data de 16 august 2011 a expediat pîrîtului o cerere prealabilă prin care şi-a exprimat dezacordul cu factura, a cerut soluţionarea litigiului, însă pîrîtul nu a soluţionat litigiul, primind răspuns la 01.09.2011 şi 28.09.2011 precum că cererea se respinge, deoarece calculul a fost efectuat în baza pct. 105 al Regulamentului de furnizare a energiei electrice.

Consideră reclamantul că pîrîtul eronat a aplicat prevederile pct. 105 al Regulamentului de furnizare a energiei electrice, aprobat prin hotărîrea ANRE nr.393 din 15.12.2010, deoarece recalcularea se face din momentul producerii evenimentului care a dus la neînregistrarea energiei electrice, adică din 21.07.2011, pentru perioada care a fost conectat la faza „A” de către colaboratorii pîrîtului, dar în factură este indicată perioada din 19 mai 2011 – 21 mai 2011. De unde s-a luat această perioadă, reclamantul susţine că nu ştie, deoarece conform pct.105 al Regulamentului de furnizare a energiei electrice se prevede o perioadă nu mai mare de o lună, cu atît mai mult că în perioada 19 mai 2011 pînă la 17 iunie 2011, întreprinderea nu a fost consumator de energie electrică, iar de la 18 iulie 2011 au o altă factură de consum la suma de 19280,26 lei.

Afirmă reclamantul că prin aceste acţiuni pîrîtul i-a pricinuit şi o pagubă morală, deoarece pîrîtul a acţionat ilegal, i-a făcut un şir de incomodităţi, nu a soluţionat litigiul pe cale amiabilă. Prin hotărîrea Judecătoriei Cantemir din 07 februarie 2013 acţiunea Î.I. „Vita- Culicovschii” a fost admisă. S-a declarat nulă factura pentru consum de energie electrică din 30 iulie 2011 la suma de 9542,45 lei, întocmită în baza actului nr. A09673 dir. 21.07.2011 de depistare a încălcării clauzelor contractuale ca fiind ilegală. La 14 februarie 2013 Întreprinderea cu Capital Străin „RED Union Fenosa” Societate pe Acţiuni a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Cantemir din 07 februarie 2013. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 01 octombrie 2013, a fost respins apelul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „RED Union Fenosa” Societate pe Acţiuni şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Cantemir din 07 februarie 2013, prin care acţiunea a fost admisă.

La 23 decembrie 2013 Întreprinderea cu Capital Străin „RED Union Fenosa” Societate pe Acţiuni a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea decizie instanţei de apel cu restituirea pricinii la rejudecare în instanţa de apel. În motivarea recursului recurenta Întreprinderea cu Capital Străin „RED Union Fenosa” Societate pe Acţiuni a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, instanţa încălcînd normele de drept material şi procedural. În special, s-a invocat că instanţele de judecată eronat au interpretat prevederile pct. 105 al Regulamentului de furnizare a energiei electrice, fapt ce demonstrează că instanţele de judecată nu au pătruns în esenţa litigiului.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. Completul reiterează că potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin „RED Union Fenosa” Societate pe Acţiuni ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin „RED Union Fenosa” Societate pe Acţiuni se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă