- Dosarul nr.
- 3ra-248/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 27 februarie 2014
- Părțile
- Sorocean Victor vs Ministerul Afacerilor Interne
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
3ra-248/14 — Anularea refuzului şi încasarea compensaţiei băneşti pentru închirierea spaţiului locativ
dosarul nr.3ra-248/14 prima instanţă: A.Gafton instanţa de apel: M.Anton, M.Moraru, I.Secrieru ÎNCHEIERE 27 februarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Victor Sorocean, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Victor Sorocean împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la anularea refuzului şi încasarea compensaţiei băneşti pentru închirierea spaţiului locativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Victor Sorocean şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.
Chişinău din 25 iunie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă La 22 ianuarie 2013, Victor Sorocean s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la anularea refuzului şi încasarea compensaţiei băneşti pentru închirierea spaţiului locativ. În motivarea acţiunii, reclamantul Victor Sorocean a indicat că este angajat a MAI din anul 28 decembrie 2005. La 23 noiembrie 2012 a adresat cererea prealabilă către MAI în care a solicitat să-i fie achitată compensaţia bănească pentru chiria apartamentului din mun. Chişinău, str. Corolenco, 5 din decembrie 2009 până în aprilie 2011 în mărime de 1000 lei lunar conform contractului de locaţiune, invocînd că până în prezent nu a primit nici un răspuns de la MAI.
Susţine Sorocean Victor că în prezent nu dispune de spaţiu locativ sub formă de apartament sau casă separată în conformitate cu normele stabilite de legislaţie în mun. Chişinău, motiv pentru care la moment este nevoit să locuiesc la chirie. La 11 septembrie 2008 reclamantul a încheiat contract de locaţiune al apartamentului nr. 26, amplasat în mun. Chişinău str. Corolenco, 5 cu Ludmila Ciuhrii, unde a locuit până în august 2012 şi a achitat lunar suma de 1000 lei, plata pentru chiria apartamentului, iar proprietara apartamentului dat achită impozitul pe venit lunar din suma sus indicată. Se mai susţine că până în luna decembrie 2009 de către Ministerul Afacerilor Interne i-a fost achitată lunar compensaţia băneasca pentru chiria apartamentului, însă ulterior această compensaţie nu a mai fost achitată.
La adresările reclamantul către conducerea CPs Botanica să-i se achite compensaţia însă a primit răspunsuri doar să mai aştepte.
Reclamantul îşi întemeiază acţiunea pe prevederile art. 40 alin. (2) a Legii cu privire la poliţie nr. 416-XII, în redacţia din 18 decembrie 1990, pct. 7 din Anexa nr. 14 la Hotărârea Guvernului nr. 650, în redacţia din 12 iunie 2006, pct. 82 anexa nr. 1 la ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 402 din 15 noiembrie 2006, şi art. 18 alin. (1) şi art. 19 lit. a) al Legii privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice central şi locale nr. 317-XV din 18 iulie 2003. Cere reclamantul Sorocean Victor anula refuzul MAI de a achita compensaţia bănească pentru chiria apartamentului şi încasarea în beneficiul acestuia a 1000 lei lunar pentru perioada decembrie 2009 - aprilie 2011, în total suma de 15200 lei, de a încasa compensaţia bănească pentru închirierea spaţiului locativ suma de 15200 lei, pentru perioada din 01 octombrie 2009 până la 26 aprilie 2011 (950 lei x 16 luni) în sumă totală de 15200 lei şi cheltuielile de judecată Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun.
Chişinău din 25 iunie 2013, acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013, apelul declarat de Victor Sorocean a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 09 ianuarie 2014, Victor Sorocean a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea decizie instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului recurentul Victor Sorocean a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, dat fiind faptul că instanţele de judecată la examinarea pricinii eronat aplicat legea materială care guvernează raportul juridic litigios.
În special, s-a invocat că legislaţia prevede că în cazul situaţiilor juridice contractuale în curs de realizare la data intrării în vigoare a legii noi, legea veche va continua să guverneze natura şi întinderea drepturilor şi obligaţiilor părţilor, precum şi orice alte efecte contractuale. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.
Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.
Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. Completul reiterează că potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.
Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Victor Sorocean ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de către Victor Sorocean se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă