2rc-131/14 — Încasarea sumei

prima instanţă: A. Danilov dosarul nr. 2rc-131/14 instanţa de apel: E. Clim, M. Anton, I. Secrieru DECIZIE 26 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Societatea cu Răspunderea Limitată „Rouviz”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspunderea Limitată „Temcon Design” împotriva societăţii cu Răspunderea Limitată „Rouviz” cu privire la încasarea datoriei, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2013, prin care a fost respinsă cererea Societăţii cu Răspunderea Limitată „Rouviz” cu privire la repunerea în termenul de declararea a apelului şi restituită Societăţii cu Răspunderea Limitată „Rouviz” cererea de apel cu toate documentele anexate, constată: La 07 august 2012 SRL 2Temcon Design” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Rouviz” cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea a indicat că la 18 aprilie 2012 între SRL „Temcon Design” şi SRL „Rouviz” a fost încheiat Contractul nr. 30 de transport auto internaţional de mărfuri şi expediţii prin care s-au stabilit relaţii de colaborare între furnizorul - SRL „Temcon Design” şi beneficiarul - SRL „Rouviz”. Susţine că în temeiul contractului menţionat a efectuat transportarea de mărfuri pentru pîrît în sumă de 17458,23 lei, fapt confirmat prin factura Seria HB nr. 0300545 din 08 mai 2012, precum şi prin actul de predare-primire a lucrărilor efectuate nr. 867 din 08 ,ai 2012 semnate de ambele părţi.

Menţionează că conform Actului de predare-primire menţionat, în cazul în care Beneficiarul nu va achita în termen suma restantă, furnizorul va fi în drept să aplice asupra sumei restante o penalitate în mărime de 1% pentru fiecare zi de întîrziere, pînă la achitarea deplină a sumei restante, respectiv în perioada 08 mai 2012 – 20 iulie 2012 s-a calculat o penalitate de întîrziere în mărime de 10998,54 lei. Afirmă că în perioada relaţiilor de colaborare cu pîrîtul, reieşind din relaţiile de parteneriat, a mers la întîmpinare SRL „Rouviz” în privinţa achitării pentru transportarea mărfii, propunînd diferite metode, grafice privind eşalonarea achitării, în consecinţă însă acestea nu şi-au atins scopul.

Consideră că SRL „Rouviz” nu şi-a onorat obligaţiunile contractuale asumate, neachitînd pînă în prezent plata pentru transportarea mărfii, fapt prin care i-a cauzat întreprinderii sale prejudicii materiale considerabile. Invocă că în scopul soluţionării litigiului pe calea amiabilă, la 12 iulie 2012, în adresa pîrîtului a fost expediată o pretenţie privind executarea obligaţiunilor contractuale, însă pînă în prezent pîrîtul nu a reacţionat nici într-un fel la pretenţia sa, ignorînd îndeplinirea obligaţiunilor sale contractuale. Solicită încasarea din contul SRL „Rouviz” în beneficiul SRL „Temcon Design” datoria în sumă de 17458,23 lei, penalitatea în mărime de 10998,54 lei, taxa de stat în mărime de 523,74 lei, cît şi cheltuielile de judecată în mărime de 3491,60 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 11 ianuarie 2013, acţiunea a fost admisă şi încasat de la SRL „Rouviz” în beneficiul SRL „Temcom Design” suma datoriei de 17458, 23 lei, penalitatea în sumă de 10998,54 lei şi taxa de stat în sumă de 523,74 lei, iar în total suma de 28980,51 lei, în rest cerinţele acţiunii au fost respinse ca neîntemeiate. La 03 aprilie 2013 SRL „Rouviz” a depus apel nemotivat împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea a cestuia, casarea integrală a hotărârii contestate şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea integrală a acţiunii.

Totodată, SRL „Rouviz” a depus şi o cererea separată prin care a solicitat repunerea în termen de declarare a apelului, drept motiv invocînd că a luat cunoştinţă cu hotăîrea primei instanţe la 01 aprilie 2013. Ulterior, SRL „Rouviz” a depus şi apel suplimentar împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii primei instanţe şi remiterea cauzei spre rejudecare. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2013 a fost respinsă cererea SRL „Rouviz”cu cu privire la repunerea apelului în termen şi restituită SRL „Rouviz” cererea de apel cu toate documentele anexate, explicîndu-i-se că restituirea cererii de apel exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiaşi apelant, cu aceeaşi cerere de apel, împotriva aceleaşi hotărîri, cu acelaşi obiect şi aceleaşi temeiuri.

La 10 decembrie 2013 SRL „Rouviz” a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii contestate, cu remiterea pricinii la rejudecare în instanţa de apel. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea contestată, susţinînd că la 26 noiembrie 2013, directorul SRL „Rouviz”, Racoveţ Rodica se afla internată, cu copilul său minor, în Spitalul Clinic Municipal de Copii Nr. 1, astfel fiind în imposibilitate de a se prezenta în şedinţa de judecată. Menţionează că deşi instanţa de apel a invocat că la 11 martie 2013, potrivit scrisorii de însoţire anexată la materialele dosarului (f.d. 31) în adresa SRL „Rouviz” a fost expediată copia dispozitivului hotărîrii, însă nu a reţinut şi faptul că la materialele cauzei lipsesc date care ar confirma şi recepţionarea acesteia, precum şi recepţionarea altor acte de procedură expediate în adresa sa pe tot parcursul examinării cauzei.

De asemenea invocă că instanţa de apel, fără a studia materialele din dosar, unde pe una din primele pagini este înscrisul prin care se confirmă că dînsa a luat cunoştinţă cu copia dispozitivului hotărîrii după data de 03 aprilie 2013, data la care a depus apel nemotivat, ceea ce şi confirmă faptul că despre hotărîrea primei instanţe a aflat de pe saitul oficial al instanţei, iar ulterior a luat cunoştinţă şi cu dispozitivul hotărîrii. La fel invocă că hotărîrea primei instanţe a fost emisă într-un mod arbitrar şi sa dispus încasarea unei sume exagerat de mare de la societatea sa în folosul intimatului, sumă care cea mai mare parte a fost achitată înainte de intentare a litigiului, iar ceia ce ţine de penalitate, afirmă că în contractul de transport din 18 aprilie 2012, nu este prevăzută o astfel de clauză, din care considerente a şi depus o cerere de apel şi a solicitat remiterea pricinii la rejudecare în instanţa de fond, pentru a avea posibilitatea de a se apăra.

Insistă că hotărîrea primei instanţe este neîntemeiată şi ilegală, deoarece a fost emisă şi cu încălcarea normelor procedurale, or, instanţa acţionînd în interesele intimatului SRL „Temcon Desing”, reprezentanţii căruia au fost la sediul SRL „Rouviz” situat pe str. Alba Iulia 75/G of. 50, adresă care a fost indicată şi în contractul de dransport, nu a dispus citarea sa şi la adresa menţionată, unde se află sediul, ceia ce şi o face să aibă certitudinea că prezenta hotărîre este una abuzivă şi necesită a fi reexaminată cauza dată. Consideră că instanţa de apel nu a pătruns în esenţa litigiului şi nu l-a examinat sub toate aspectele, fiind astfel, încălcate prevederile art. 372 alin. (1) CPC, prin care i- a fost limitat dreptul de a prezenta noi probe pentru soluţionarea justă şi conform situaţiei existente în fapt a prezentului litigiu.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Din materialele cauzei rezultă că copia încheierii din 26 noiembrie 2013 a fost expediată în adresa recurentei la 28 noiembrie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 70). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 10 decembrie 2013 în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile invocate în recurs Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea.

La caz se constată că prin încheierea din 26 noiembrie 2013, Curtea de Apel Chişinău a dispus respingerea cererii SRL „Rouviz” cu privire la repunerea în termen a cererii de apel, restituindu-i cererea de apel cu toate documentele anexate, întemeindu- şi concluziile pe dispoziţiile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, care statuează că instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. Instanţa de recurs reţine că concluziile instanţei de apel cu privire la depunerea apelului de către SRL „Rouviz” în afara termenului legal şi refuzul repunerii în termen a apelului sunt justificate.

În conformitate cu art. 362 alin. (1) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. După cum denotă actele dosarului, dispozitivul hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău, prin care a fost admisă acţiunea SRL „Temcon Design” împotriva SRL „Rouviz” cu privire la încasarea datoriei, penalităţii şi cheltuielilor de judecată, a fost emisă şi pronunţată la 11 ianuarie 2013. Cu toate acestea, SRL „Rouviz” a depus cererea de apel împotriva acestei hotărâri numai la 04 aprilie 2013, respectiv cu încălcarea termenului prevăzut de art. 362 alin. (1) CPC. Instanţa de recurs reţine ca lipsită de suport susţinerea recurentei referitor la faptul că hotărârea primei instanţe a fost pronunţată în lipsa ei, astfel a luat cunoştinţă cu aceasta ulterior, din care motive considerând că apelul nu este tardiv.

Or, în interpretarea corectă a prevederilor art. 362 alin. (1) CPC este de înţeles că termenul de declarare a apelului curge de la data pronunţării dispozitivului hotărârii şi nu de la data recepţionării acestui. Prin urmare, legislaţia nu prevede alte excepţii privitor la termenul de declarare a apelului. În această ordine de idei, instanţa de recurs respinge afirmaţiile recurentului cu referire la faptul că termenul de depunere a apelului pentru SRL „Rouviz” a început să curgă de la data recepţionării dispozitivului hotărârii şi anume de la 01 aprilie 2013, deoarece se combat prin cele relatate. Mai mult, din materialele cauzei rezultă că prima instanţă a întreprins măsuri necesare pentru înştiinţarea legală a SRL „Rouviz” despre locul, data şi ora examinării cauzei, însă citaţiile expediate la adresa juridică a întreprinderii au fost restituite instanţei fără înmînare, din motivul expirării termenului de păstrare (f.d.

16, 23), iar ca urmare fiind dispusă citarea publică a acesteia (f.d. 24), ceia ce constituie prin sine citare legală şi astfel, nu poate fi invocat la caz necitarea sau necomunicarea actelor de procedură. Sub acest aspect instanţa de recurs apreciază critic şi argumentul recurentei cu referire la faptul că citaţiile nu au fost expediate şi la sediul întreprinderii care este situat în mun. Chişinău, str. Alba Iulia 75/G, of. 50, or, din extrasul din Registrul de stat al persoanelor juridice rezultă cu certitudine că sediul SRL „Rouviz” este situat pe str. N. Bălcescu 11, ap.(of.) 77, mun. Chişinău, la adresa care şi au fost expediate citaţiile, pe cînd o altă adresă de corespondenţă a SRL „Rouviz” instanţei nu a fost prezentată.

Este de remarcat că instanţa de apel, prin prisma dispoziţiilor art. 116 CPC, care prevede că persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă, corect a respins cererea cu privire la repunerea apelului în termen. Aceasta deoarece SRL „Rouviz”, odată cu depunerea apelului împotriva hotărârii primei instanţe nu a făcut, prin probe incontestabile, dovada imposibilităţii îndeplinirii actului procedural în interiorul termenului prevăzut de lege, or afirmaţiile recurentei precum că a luat cunoştinţă cu hotărîrea primei instanţe la 01 aprilie 2013 este unul declarativ şi nu poate fi reţinut de către instanţa de recurs ca temei justificativ de repunere în termen de declarare a apelului.

Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că încheierea instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar criticele invocate de către recurent sunt nejustificate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea instanţei de apel. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de către Societatea cu Răspunderea Limitată ”Rouviz” . Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspunderea Limitată „Temcon Design” împotriva Societăţii cu Răspunderea Limitată „Rouviz” cu privire la încasarea datoriei.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca- Doneva