2rac-88/16 — Încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată

prima instanţă: A. Spoială dosarul nr. 2rac-88/16 instanţa de apel: Iu. Cimpoi, N. Craiu, N. Simciuc ÎNCHEIERE 02 martie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Tamara Chişca-Doneva Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de avocatul Doloşcan Eugeniu în interesele Societăţii Comerciale „Temcon Design” Societate cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea Comercială „Temcon Design” împotriva Societăţii Comerciale „Mobilier Novator” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Societatea Comercială „Temcon Design” Societate cu Răspundere Limitată şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 06 aprilie 2015, c o n s t a t ă: La 12 noiembrie 2014 SC „Temcon Design” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva SC „Mobilier Novator” SRL cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că la 21 decembrie 2011 şi 23 decembrie 2011 a încheiat cu pîrîtul SC „Mobilier Novator SRL contracte -comandă de prestare a serviciilor de transport-expediţie cu nr. 669 şi 670, în conformitate cu care compania şi-a asumat obligaţia de a transporta încărcătura pe traseul -România - Moldova şi Ucraina - Moldova. Totodată, pentru cursele respective au fost emise scrisori de trăsura CMR, seria MC nr. 0113397 şi seria CM nr. 0430834. Menţionează că în temeiul acestor contracte a efectuat transportarea mărfii pentru pîrît în sumă de 21440,88 lei.

Datoria pîrîtului faţă de ei este confirmată şi prin factura seria XA nr. 3154484 şi seria XA nr. 3154488. Conform contractului -comandă nr. 669, compania SRL „Mobilier Novator" urma să achite plata pentru serviciile acordate în termen de 7 zile după livrarea încărcăturii, marfa a fost livrată la depozitul pîrîtului la 27 decembrie 2011. Astfel, pîrîtul urma să achite pentru serviciile prestate pînă la 05 ianuarie 2012. Conform contractului-comandă nr. 670 din 23 decembrie 2011, termenul de plată nu este prevăzut. Astfel, acestui contract îi sunt aplicabile prevederile legale prevăzute la art. 985 alin. (2) Codul civil, iar luînd în consideraţie că contractul nu prevede termenul de achitare a taxei pentru transport, pîrîtul urma să facă plata în avans, pînă la data încărcării mărfii - 26 decembrie 2011. Menţionează că la momentul adresării în instanţa de judecată dobînda de tîrziere se ridică la suma de 8026,88 lei.

Consideră că pîrîtul nu şi-a onorat obligaţiunile contractuale asumate, neachitînd pînă în prezent plata integrală pentru transportarea mărfii, fapt prin care le-a pricinuit prejudicii materiale considerabile. În scopul soluţionării litigiului dat pe cale amiabilă, la data de 25 septembrie 2014 în adresa pîrîtului a fost expediată somaţia privind executarea obligaţiunilor contractuale, însă pînă în prezent pîrîtul nu a reacţionat nici într-un fel, ignorînd îndeplinirea obligaţiunilor sale contractuale. Prin cererea de concretizare a acţiunii SC „Temcon Design” SRL a solicitat majorarea dobînzii de întîrziere, calculată la 03 aprilie 2015, care constituie suma de 9535,90 lei, avînd în vedere că calculul dobînzii de întîtziere din acţiunea depusă au fost făcute la data depunerii acţiunii în judecată.

Cere SC „Temcon Design” SRL încasarea de la SRL „Mobilier Novator” datoria în sumă de 21440,88 lei, dobînda de întîrziere 9535,90 lei, taxa de stat în mărime de 884,03 lei, precum şi cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 3000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 06 aprilie 2015 acţiunea a fost respinsă. Prima instanţă, fiind investită cu judecarea cauzei a stabilit că la caz urmează de a fi aplicate prevederile referitoare a contractul de transport şi nu la contractul de expediţie. Astfel, instanţa de judecată a constatat că reclamantul a livrat marfă la 27 decembrie 2011 şi la 30 decembrie 2011, iar data formulării pretenţiilor fiind la 25 septembrie 2014, ceea ce rezultă că reclamantul a omis termenul de 21 de zile pentru înaintarea pretenţiei, prevăzut de art. 1020 Cod Civil, iar ca consecinţă a respins acţiunea.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la 10 aprilie 2015 SC „Temcon Design” SRL a depus apel, solicitînd admiterea lui şi casarea hotărîrii primei instanţe. În motivarea apelului a indicat că între reclamant şi pîrît au fost stabilite relaţii contractuale de expediţie, pentru care nu sunt prevăzute termene speciale de 2 prescripţie şi prin urmare, prima instanţă greşit a respins acţiunea ca fiind depusă cu omiterea termenului de un an, pe cînd în speţa dată urmează a fi aplicate termenele generale de prescripţie extinctive. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2015 a fost respins apelul declarat de SC „Temcon Design” SRL şi menţinută hotărîrea primei instanţe.

Instanţa de apel la emiterea deciziei, reieşind din prevederile art. 980, 984, 1020, 1075, 1082 Cod civil, cît şi din prevederile art. 32 din Convenţia din 19 mai 1956 privind contractual de transport internaţional al mărfurilor pe şosele, şi conform situaţiei de fapt stabilite, a reţinut că prima instanţă just a apreciat natura şi esenţa raporturilor contractuale şi a determinat că apelantul-reclamant SC „Temcon Design” SRL a avut calitatea de transportator din motiv că la identificarea calităţii contractuale a părţii SRL „Temcon Design” a fost catalogată drept transportator, iar, în conţinutul punctelor 3 şi 6 ale contractelor se descriu anumite drepturi contractuale ale transportatorului şi în tabelul de specificare a serviciilor se indică condiţiile de transportare care urmează a fi respectate, traseul de transportare şi preţul serviciilor de transportare.

În susţinerea acestei concluzii instanţa de apel a menţionat că la 27 decembrie 2011 şi 30 decembrie 2011 apelantul-reclamant SC „Temcon Design” SRL a întocmit şi unilateral a semnat facturile fiscale seria XA nr. 3154484 şi XA nr. 3154488, prin are a stabilit că a prestat în beneficiul SRL „Mobilier Novator” servicii de transport auto internaţional de mărfuri în sumă de 9984,87 lei şi respectiv 11456,01 lei - sume pretinse în acţiune ca servicii de transport auto. Colegiul a notat că apelantul-reclamant SC „Temcon Design” SRL la 25 septembrie 2014 a expediat în adresa intimatului-pîrît SRL „Mobilier Novator” o somaţie scrisă, prin care i-a solicitat achitarea datoriei în suma pretinsă în acţiune de 21440,88 lei pentru serviciile de transport prestate.

În acest sens, deşi denumirea contractelor nr. 669 şi 670 din 21 decembrie 1011 şi 23 decembrie 2011 a fost de „Servicii de transport-expediţie”, în fapt, părţile au încheiat un contract de transport, iar apelantul-reclamant, potrivit obligaţiilor contractuale, a executat atribuţiile de transportator, pentru care a şi solicitat remunerarea corespunzătoare. Instanţa de apel a menţionat că cererea de chemare în judecată a fost înaintată în baza cadrului legal şi a circumstanţelor de fapt bazate pe raporturile juridice de transport, apreciind ca fiind temeinică concluzia primei instanţe precum că SC „Temcon-Design” a înaintat acţiunea cu încălcarea termenului de prescripţie.

Or, conform normelor legale menţionate supra, transportatorul auto de mărfuri se poate adresa cu acţiune către client ce vizează încasarea sumei pentru transportarea mărfurilor într-un termen de un an, care va începe să curgă peste 3 luni de la data încheierii contractului de transport, cu condiţia că în prealabil a înaintat o pretenţie 3 pîrîtului, în termen de 21 zile din momentul în care încărcătura a fost pusă la dispoziţia destinatarului, iar depăşirea termenului de înaintare a pretenţiei va duce la pierderea dreptului la acţiune.

În acest context, instanţa de apel a invocat că apelanta-reclamantă SC „Temcon Design” SRL nu a respectat prevederile legale şi a admis omiterea termenului de prescripţie prevăzut de lege, or reclamanta-apelantă a invocat că contractul de transport au fost încheiate la data de 21 şi 23 decembrie 2011, ca urmare termenul de prescripţie pentru înaintarea unor astfel de acţiuni a expirat la data de 21 şi 23 martie 2012 (3 luni + un an), însă a fost omis şi termenul de 21 zile, stabilit pentru înaintarea pretenţiei. În opinia Colegiului instanţei de apel, modificarea pretenţiilor din acţiune de la raporturi de transport la raporturi de expediţie a fost generată, exclusiv, de faptul că pîrîtul a invocat termenul de prescripţie.

La 18 ianuarie 2016 avocatul Doloşcan Eugeniu în interesele Societăţii Comerciale „Temcon Design” Societate cu Răspundere Limitată a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea lui, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri, prin care a admite pretenţiile. În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul denotă că Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa recurentului copia deciziei integrale, însă la materialele dosarului nu se regăseşte dovada recepţionării acesteia, din care considerente recursul declarat la data de 18 ianuarie 2016 se consideră a fi depus în termen.

În motivarea recursului s-a invocat că atît prima instanţă cît şi instanţa de apel nu au aplicat corect normele de drept material. Instanţele au considerat că normele de drept aplicabile speţei sunt cele din Capitolul XII Cod civil RM –„ Transportul”. Recurentul nu este de acord cu aceasta concluzie, deoarece în CMR-urile anexat în calitate de probă la cererea de chemare în judecată, în rubrica 23 în calitate de transportator (cărăuş) este indicată compania - „Ghicor Trans” SRL şi „Migam SG” SRL, în rubrica 24 în calitate de destinatar (beneficiarul mărfii) este indicată compania „Mobilier Novator” SRL. Consideră că odată ce între transportator şi beneficiar a existat un intermediar „Temcon Design” SRL, ultimul are calitatea de expeditor, iar contractul pe care îl încheie cu beneficiarul mărfii este un contract de expediţie.

Susţine că conform art. 4 din Convenţia referitoare la Contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele (Convenţia CMR), la care Republica Moldova a aderat prin Hotărîrea Parlamentului nr.1318-XII din 2 martie 1993, „Proba contractului de transport se face prin scrisoare de trăsura (altfel spus CMR). 4 Absenta, neregularitatea sau pierderea scrisorii de trăsura nu afectează nici existenta, nici valabilitatea contractului de transport, care rămâne supus dispoziţiilor prezentei convenţii”. Recurentul menţionează că în relaţia contractuale cu intimatul s-a comportat ca un expeditor, acţionînd din numele şi din contul intimatului, i-a prestat servicii aferente transportului internaţional de mărfuri.

Recurentul optează pentru ideea că între SC „Temcon Design” SRL şi „Mobilier Novator” SRL a fost încheiat un contract de expediţie, deoarece reclamantul a acţionat pe contul şi în numele companiei „Mobilier Novator” SRL şi a încheiat contracte de transport cu companiile „Ghicor Trans” SRL şi „Migam SG” SRL, fapt confirmat prin scrisorile de trăsură CMR seria nr. MC 0113397 şi CM 0430834. Susţine că administratorul „Mobilier Novator” SRL în şedinţa de judecată a recunoscut încheierea contractelor comandă de prestare a serviciilor de transport- expediţie nr. 669 şi 670 din 21 decembrie 2011 şi 23 decembrie2011, precum şi a recunoscut că suma din contracte este corectă, conform înţelegerii. În opinai recurentului, SC„Temcon Design” SRL nu putea avea calitatea de transportator (cărăuş), deoarece nu a transportat marfa cu mijloc de transport propriu, aşa cum este cerut de legislaţie.

In asemenea situaţie, recurentul avea calitatea de expeditor (intermediar), invocînd că dosar sunt anexate probe care confirmă cele invocate şi anume - contractele dintre recurent şi companiile de transport, dovada achitării serviciilor companiilor de transport, scrisorile de trăsură (CMR). Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de avocatul Doloşcan Eugeniu în interesele Societăţii Comerciale „Temcon Design” Societate cu Răspundere Limitată nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lor, sînt similare argumentelor 5 invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de avocatul Doloşcan Eugeniu în interesele Societăţii Comerciale „Temcon Design” Societate cu Răspundere Limitată ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de avocatul Doloşcan Eugeniu în interesele Societăţii Comerciale „Temcon Design” Societate cu Răspundere Limitată se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Iurie Bejenaru 6