2r-210/14 — Încasarea datoriei

prima instanţă: I. Bulhac 2r-210/14 instanţa de apel: B. Bîrca, M. Moraru, M. Ciugureanu DECIZIE 26 februarie 2014 mun. Chişinău Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druță Tamara Chișca-Doneva examinând recursul declarat de către Grosu Vitalie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gorbuli Ruslan împotriva lui Grosu Vitalie cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2013, prin care a fost restituit apelul declarat de Grosu Vitalie, ca fiind depus în afara termenului legal, c o n s t a t ă: La 27 iunie 2011, Gorbuli Ruslan a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva lui Grosu Vitalie cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că la 31 octombrie 2008, pîrîtul a luat de la el cu împrumut suma de 6500 euro, iar întru confirmarea împrumutului acesta i-a semnat o recipisă în acest sens , confirmînd faptul primirii de la el a sumei de 6500 euro, însă suma care nu i-a fost restituită nici pînă în prezent. Menţionează că în repetate rînduri s-a adresat pîrîtului în vederea restituirii împrumutului, însă care nu au avut succes. Invocă că la 29 aprilie 2011, a înaintat pîrîtului o pretenţie, recepţionată de ultimul la 03 mai 2011, prin care a solicitat acestuia restituirea împrumutului în termen de 15 zile, însă nici la pretenţia înaintată nu a primit nici un răspuns. La 08 iunie 2011, repetat s-a adresat pîrîtului cu pretenţia în vederea restituirii împrumutului, în consecinţă însă şi aceasta a rămas fără nici un răspuns.

Solicită încasarea de la Grosu Vitalie în beneficiul său a datoriei în sumă de 6500 euro, dobânda de întârziere în mărime de 325 euro, cât cheltuielile de judecată. Pin hotărârea judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 23 septembrie 2011, acţiunea a fost admisă şi încasat de la Grosu Vitalie în beneficiul lui Gorbuli Ruslan datoria în mărime de 6500 euro, dobânda de întârziere în mărime de 325 euro şi taxa de stat în sumă de 3337 lei. Nefiind de acord cu hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 23 septembrie 2011, Grosu Vitalie, la 16 septembrie 2013, a declarat apel împotriva acesteia, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe cu remiterea pricinii la rejudecare în prima instanţă.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2013, a fost restituită cererea de apel depusă de către Grosu Vitalie, ca depus în afara termenului legal şi remisă apelantului Grosu Vitalie cererea de apel cu documentele anexate. La 16 decembrie 2012, Grosu Vitalie a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a încheierii instanței de apel şi restituirii pricinii în instanța de apel pentru judecarea apelului în fond. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea instanței de apel considerând-o neîntemeiată şi emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept procedural. Susține că despre existența hotărârii Judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 23 septembrie 2011, dânsul a aflat de la executorul judecătoresc doar la etapa executării acesteia. Menţionează că prin Legea nr.155 din 05 iulie 2012, a fost modificat şi completat Codul de procedură a RM, în acest sens, Curtea Supremă de Justiţie a adoptat la 01 noiembrie 2012 Recomandarea nr.24 privind punerea în aplicare a prevederilor legii nr.155 din 05 iulie 2012, astfel potrivit pct. 9 a acestei Recomandări, împotriva hotărârilor judecătoriilor pronunțate până la 01 decembrie 2012, se v-a declara apel conform normelor procesuale în vigoare la data pronunțării, şi anume în termen de 20 de zile de la data comunicării hotărârii motivate. Conform prevederilor art. 3 alin.(3) CPC RM legea procedurală civilă care impune obligații noi, anulează sau reduce drepturile procedurale ale participanților la proces, limitează exercitarea unor drepturi ori stabilește sancțiuni procedurale noi sau suplimentare nu are putere retroactivă.

Astfel, Legea nr.155 din 05 iulie 2012, reduce dreptul pârților de a ataca hotărârea primei instanțe în termen de 20 zile din data comunicării hotărârii motivate în coraport cu 30 zile din data pronunțării hotărârii, respectiv Legea procesuală adoptată prin Legea nr. 155 nu are putere retroactivă. La fel invocă că instanţa de apel a examinat cererea de apel în lipsa sa, cît şi în lipsa reprezentantului să, deşi prin telegramă şi cererea scrisă ambii au solicitat amânarea ședinței de judecată, din motivul imposibilităţii de a se prezenta în şedinţa instanţei de apel. Consideră comportamentul instanței de apel ca fiind o încălcare gravă a legislației procedurale. Susține că constatările instanței de apel că dânsul s-a folosit cu rea-credinţă de drepturile sale procedurale le consideră nefondate din motivele sus indicate şi cu referire la prevederile art.3 alin.(3) CPC RM şi Lege nr.155 pentru modificare şi completare a CPC RM.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. După cum rezultă din actele cauzei, copia încheierii instanţei de apel din 12 noiembrie 2013, a fost expediată în adresa recurentului la 02 decembrie 2013, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f.d. 61). Instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 16 decembrie 2013, în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile invocate în recurs Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. La caz se constată că prin încheierea din 12 noiembrie 2013, Curtea de Apel Chişinău a dispus restituirea cererii de apel declarată de Grosu Vitalie, ca fiind depusă în afara termenului legal, întemeindu-şi concluziile pe dispoziţiile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, care statuează că instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.

Instanţa de recurs reţine că concluziile instanţei de apel cu privire la depunerea apelului de către Grosu Vitalie în afara termenului legal sunt justificate. Astfel, din materialele dosarului rezultă că prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 23 septembrie 2011, a fost admisă integral acţiunea lui Gorbuli Ruslan şi încasat de la Grosu Vitalie în beneficiul lui Gorbuli Ruslan datoria în mărime de 6500 euro, dobânda de întârziere în mărime de 325 euro şi taxa de stat în sumă de 3337 lei, hotărârea dată fiind adoptată în lipsa lui Grosu Vitalie.

De asemenea, din materialele dosarului rezultă că la 26 septembrie 2011 în adresa recurentului i-a fost expediată copia hotărîrii primei instanţe din 23 septembrie 2011 (f. d. 30). Cu toate acestea, cererea de apel împotriva hotărârii primei instanţe din 23 septembrie 2011, a fost depusă de către Grosu Vitalie doar la 16 septembrie 2013, respectiv cu încălcarea termenului prevăzut de art. 362 alin. (1) CPC, (în vigoare la data pronunţării hotărârii primei instanţe), care indică că termenul de declarare a apelului este de 20 zile de la data comunicării hotărârii motivate, dacă legea organică nu dispune altfel şi fără a solicita repunerea în termen a acesteia, în ordinea stabilită la art. 116 CPC.

Instanţa de recurs apreciază critic afirmaţia recurentului precum că despre existenţa hotărîrii primei instanţe a aflat doar la etapa executării acesteia, deoarece din materialele dosarului rezultă cu certitudine că Grosu Vitalie a cunoscut despre examinarea litigiului în prima instanţă, fapt ce se confirmă prin cererea scrisă de ultimul, prin care acesta a solicitat amînarea examinării cauze stabilită pentru 27 iulie 2011, din motive de sănătate (f.d. 18). De altfel, din conţinutul procesului-verbal al şedinţei de judecată în prima instanţă din 27 iulie 2011, rezultă că cererea lui Grosu Vitalie a fost admisă (f.d. 24) şi amînată examinarea cauzei pentru data de 23 septembrie 2011, fapt despre care, Grosu Vitalie, a fost înştiinţat contra semnătură (f.d.

26) , la care ultimul, însă, nu s-a prezentat. În acest context, instanţa de recurs consideră necesar de menţionat şi faptul că Grosu Vitalie având la cunoştinţă despre existenţa prezentului litigiu şi examinarea lui, trebuia să întreprindă toate măsurile necesare, după cum sugerează şi jurisprudenţa CEDO, de a proteja drepturile sale de acces la instanţă (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), fapt, însă, ignorat de aceasta, ce a generat omiterea termenului prescris la depunerea apelului.

Nici argumentul invocat în recurs precum că instanţa nejustificat a restituit apelul, fără a ţine cont de cererea apelantului cu privire la amânarea examinării cauzei, din motiv de boală, care a fost expediată în adresa Curţii de Apel Chişinău, prin telegramă, deoarece cum a fost menţionat mai sus cererea de apel a fost restituită apelantului ca depusă cu omiterea termenului şi nu pentru neprezentarea apelantului la şedinţa de judecată din 12 noiembrie 2013, mai mult că o astfel de cererere la materialele cauzei lipseşte.

În astfel de circumstanţe, nu s-au stabilit încălcări a normelor procesuale la emiterea încheierii, prin urmare, nefiind lezat nici dreptul recurentului la un proces echitabil, garantat de art. 6§1 al CEDO Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că încheierea instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar criticele invocate de către recurent sunt nejustificate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea instanţei de apel. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de către Grosu Vitalie.

Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gorbuli Ruslan împotriva lui Grosu Vitalie cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva