2rac-113/14 — Recunoașterea refuzului ilegal

Instanţa de fond: S. Namaşco Dosarul nr. 2rac-113/14 Instanţa de apel: V. Pruteanu, M. Guzun, I. Cimpoi ÎNCHEIERE 26 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ, al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul: Ala Cobăneanu, Judecători: Vera Macinskaia, Ion Vîlcov, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarate de către societatea cu răspundere limitată „Invest Vest”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către societatea cu răspundere limitată „Invest Vest” împotriva băncii comerciale „Energbank” societate pe acţiuni, privind recunoaşterea ilegalităţii refuzului din 13 iunie 2012, de încasare a valutei în numerar şi obligarea banca comercială „Energbank” societate pe acţiuni de a încasa în numerar mijloacele băneşti ca tranşe pe contractul de credit, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către banca comercială „Energbank” societate pe acţiuni şi casată hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 21 iunie 2013 şi pronunţată o hotărîre nouă de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă : La 02 iulie 2012, SRL „Invest Vest” împotriva BC „Energbank” SA, privind recunoaşterea ilegalităţii refuzului din 13 iunie 2012, de încasare a valutei în numerar şi obligarea BC „Energbank” SA de a încasa în numerar mijloacele băneşti ca tranşe pe contractul de credit. În motivarea acţiunii, reclamanta a invocat că, la 13 iunie 2012, s-a adresat la filiala BC „Energbank” SA, cu cerere de depunere în numerar în valută străină a sumei de 72.373,00 dolari SUA, în temeiul art. 26 alin. (l) lit. p) Legea nr. 62 din 21.03.2008, privind reglementarea valutară. Depunerea numerarului în cont a fost solicitată în cadrul executării contractului de împrumut nr. 585 din 18 mai 2012. 1 Conform explicaţiei înscrise de lucrătorul băncii pe cerere, solicitarea reclamantului a fost restituită din motivul lipsei notificării de la Banca Naţională a Moldovei.

La 13 iunie 2012, reclamantul a adresat scrisoare conducerii BC „Energbank” SA pentru a manifesta dezacordul cu acţiunile lucrătorului băncii. Prin răspunsul băncii nr. 06/01-01/07/2047 din 22 iunie 2012, a fost indicat un alt temei decît cel al filialei şi anume că art. 26 al Legii privind reglementarea valutară, nu prevede posibilitatea de a încasa numerarul în valută străină în contul persoanei juridice rezidente de la persoana juridică nerezidentă pe baza unui contract de credit. Consideră reclamantul concluzia băncii eronată, întrucît SRL „Invest Vest” a solicitat încasarea numerarului primit de la o persoană fizică nerezidentă sub formă de împrumut extern ce se confirmă prin Anexa nr. 2 al contractului de credit nr. 585 din 18 mai 2012 şi nu de la o persoană juridică.

Indică reclamantul, că între compania nerezidentă „Bostac Capital Corp” (Panama) (în calitate de creditor) şi compania rezidentă SRL „Invest Vest” (în calitate de debitor) a fost încheiat contactul de credit nr. 585 din 18 mai 2012 şi semnat Acordul adiţional din aceeaşi dată (anexa nr. 2 la contact), care de fapt este parte integrantă a contractului de împrumut. În temeiul Acordului adiţional, Zhukov Konstantin în calitate de persoană fizică nerezidentă a devenit cocreditor pe contractul de împrumut. Cu respectarea punctului pct. 121 (lit. b) din Regulamentul privind condiţiile şi modul de efectuare a operaţiunilor valutare, aprobat prin hotărârea BNM nr. 8 din 28.01.2010, a avut loc încasarea mijloacelor băneşti de la Zhukov Konstantin în casa persoanei juridice SRL „Invest Vest”, pentru ca ulterior să fie depuse în contul persoanei juridice respective, deschis la banca licenţiată BC „Energbank” SA.

La fel, reclamantul consideră ca neîntemeiată restituirea cererii din motivul lipsei notificării de la BNM, ceea ce contravine pct. 3.3 din Instrucţiunea privind angajamentele externe, aprobată prin hotărârea Băncii Naţionale a Moldovei nr. 185 din 13.07.2006 şi Regulamentul privind condiţiile şi modul de efectuare a operaţiunilor valutare, ce nu prevede prezentarea notificaţiei la solicitarea de depunere a mijloacelor băneşti. Consideră reclamantul că pîrîtul şi-a depăşit atribuţiile de agent al controlului valutar, refuzând reclamantului să încaseze suma în numerar în cont curent în baza unui împrumut extern acordat de o persoană fizică nerezidentă prin ce a încălcat dispoziţiile Legii privind reglementarea valutară nr. 62-XVI din 21.03.2008, art. 26 alin. (l) lit. p). Cu atît mai mult că între reclamant şi pîrît există relaţii contractuale, în baza contractului nr. 1013 din 14 mai 2012, privind deservirea de casă şi decontări.

Indică reclamantul că prin acţiunile sale pîrîtul a încălcat dispoziţiile art. 26 lit. p) Legii privind reglementarea valutară nr. 62 din 21.03.2008 şi obligaţiile contractului de cont curent bancar. Solicită reclamantul recunoaşterea ilegalităţii refuzului BC„Energbank” SA din 13 iunie 2012 de încasare a numerarului în temeiul art. 26 din Legea privind reglementarea valutară; de a obliga BC „Energbank” SA să execute obligaţiile prevăzute de contractul nr. 1013 privind deservirea de casă şi decontări din 14 mai 2 2012; de a obliga BC „Energbank” SA să încaseze în numerar mijloacele băneşti ca tranşe pe contractul de credit nr. 585 din 18 mai 2012 în temeiul art. 26 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 62 din 21.03.2008, privind reglementarea valutară.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 21 iunie 2013, acţiunea a fost admisă integral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2013, cererea de apel declarată de către BC „Energbank” SA a fost admisă, hotărîrea instanţei de fond – casată şi pronunţată o hotărîre nouă, prin care acţiunea a fost respinsă. La 23 decembrie 2013, SRL „Invest Vest” a contestat cu recurs decizia instanţei de apel, prin care a solicitat casarea acesteia şi menţinerea hotărîrii instanţei de fond. În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii şi nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă, că Curtea de Apel Chişinău a pronunţat decizia la 20 noiembrie 2013 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal 03 decembrie 2013 (f.d. 75, vol. II), iar cererea de recurs a fost depusă la 23 decembrie 2013, motiv pentru care cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios consideră că recursul declarat de SRL „Invest Vest” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. 3 Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de SRL „Invest Vest”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Invest Vest”ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Cererea de recurs declarată de către societatea cu răspundere limitată „Invest Vest”, se consideră inadmisibilă. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 4