3ra-239/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: F. Dragan dosarul nr. 3ra-239/14 instanţa de apel: A. Gheorghieş, N. Chircu, V. Harmaniuc ÎNCHEIERE 26 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Oleg Sternioală examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către societatea cu răspundere limitată „Maxgrup”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată formulată de către societatea cu răspundere limitată „Maxgrup” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Bălţi cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 31 octombrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat Bălţi, fiind casată hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 13 iunie 2013, cu adoptarea unei noi hotărîri privind respingerea acţiunii ca neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 05 decembrie 2012, reclamanta SRL „Maxgrup” s-a adresat în instanţa de judecată cu o cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Bălţi cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii, reclamanta a invocat că, prin decizia Inspectoratului Fiscal mun. Bălţi s-a dispus aplicarea în privinţa SRL „Maxgrup”, pentru încălcarea legislaţiei fiscale, conform prevederilor art. 254 alin. (2) Cod fiscal amenda în mărime de 10 000 lei. Decizia contestată a fost adoptată în baza actului de control perfectat în cadrul controlului operativ efectuat la magazinul din str. Ştefan cel Mare, 39/2, ce aparţine SRL „Maxgrup”, prin încasarea în numerar a sumei de 20 lei, fără utilizarea maşinii de casă şi control.

Conform art. 8 alin. (2) lit. c) Cod fiscal, la care se face referire în decizia contestată, contribuabilul este obligat să ţină evidenţa contabilă conform formelor şi modului stabilit de legislaţie, să întocmească şi să prezinte organului fiscal şi serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale dările de seamă fiscale prevăzute de legislaţie, să asigure integritatea documentelor de evidenţă contabilă în conformitate cu cerinţele legislaţiei, să efectueze decontările băneşti în numerar cu utilizarea maşinilor de casă şi de control cu memorie fiscală( în continuare-maşini 1 de casă şi de control), precum şi să asigure păstrarea benzilor de control emise de acestea, în modul stabilit de Guvern sau să efectueze decontările băneşti cu utilizarea terminalelor POS.

Conform pct. 4 al Regulamentului cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control cu memorie fiscală pentru efectuarea decontărilor în numerar,aprobat prin Hotărîrrea Guvernului nr. 474 din 24 aprilie 1998, la efectuarea decontărilor băneşti în numerar pentru operaţiunile economice cu consumatorii, contribuabilii sînt obligaţi să utilizeze maşina de casă şi control (MCC). Însă, din actul de control rezultă o neglijenţă din partea inspectorilor fiscali, deoarece lipsesc informaţiile despre cumpărătura efectuată în sumă de 20 lei, de asemenea este suspect însuşi faptul dacă cumpărătura de control a fost efectuată. Reclamanta SRL „Maxgrup” consideră că, pîrîtul Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Bălţi nu au respectat prevederile Legii privind efectuarea cumpărăturii de control, nu au indicat ce bunuri au procurat, de ce sumă, cu ce bancnote s-au achitat. Faptul cumpărăturii nu a fost probat prin nimic, excepţie făcînd declaraţiile inspectorilor fiscali consemnate în actul de control. Totodată, directorul SRL „Maxgrup” a organizat lucrul întreprinderii, a fost procurată maşina de casă şi control, a fost înregistrată în modul şi ordinea prevăzută de legislaţie, au fost deschise registrele necesare pentru înregistrarea încasărilor, fapte ce se dovedesc prin însemnările efectuate în actul de control din 09 octombrie 2012. Astfel, administraţia SRL „Maxgrup” a întreprins toate măsurile necesare în vederea bunei desfăşurări a activităţii.

În cazul în care chiar dacă vînzătoarea a încălcat careva prevederi ale legislaţiei fiscale, atunci aceasta şi este subiectul răspunderii şi urma a se întocmi în privinţa ultimei a procesului-verbal cu atragerea la răspundere contravenţională a vînzătoarei, însă nicidecum să fie întocmit act pe întreprindere. Reclamanta SRL „Maxgrup” a menţionat că, controlul fiscal a avut loc în lipsa persoanei cu funcţie de răspundere a întreprinderii SRL „Maxgrup”, fiind doar în prezenţa vînzătoarei, care nicidecum nu este persoană cu funcţie de răspundere. La momentul efectuării respectivului control operativ din 09 octombrie 2012, reprezentantul SRL ”Maxgrup” - directorul, nici nu era în cadrul întreprinderii, nu a fost înştiinţat despre petrecerea controlului.

Reclamanta SRL „Maxgrup” a solicitat anularea deciziei Inspectoratului Fiscal mun. Bălţi nr. 1296 din 09 octombrie 2012. Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 13 iunie 2013 acţiunea a fost admisă integral. S-a anulat decizia nr. 1296 din 09.10.2012 emisă de Inspectoratul Fiscal mun. Bălţi în privinţa SRL „Maxgrup”. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 31 octombrie 2013 a fost admis apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat Bălţi, fiind casată hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 13 iunie 2013, cu adoptarea unei noi hotărîri privind respingerea acţiunii ca neîntemeiată. 2 În dezacord cu decizia enunţată, recurenta SRL „Maxgrup”, la data de 27 decembrie 2013 a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea a deciziei instanţei de apel, cu menţinerea hotărîrii instanţei de fond.

În motivarea amplă a recursului, recurenta a indicat în esenţă că decizia instanţei de apel este pasibilă de a fi casată pe motivul încălcării normelor de drept procedural, precum şi cele de drept material, manifestată prin neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată. În acest context, a indicat că instanţa de apel nu a dat aprecierea corespunzătoare faptului că recurenta SRL „Maxgrup” a recepţionat abia la data de 23 octombrie 2012 înştiinţarea despre examinarea cazului de încălcare fiscală, care urma să aibă loc la data de 08 octombrie 2012, ora 09.00. Prin urmare, intimatul Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Bălţi, contrar prevederilor art. 243 Cod fiscal, a examinat cazul de încălcare fiscală în lipsa recurentei SRL „Maxgrup”.

Iar nota raport a Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Bălţi din care rezultă prezenţa reprezentantului SRL „Maxgrup” – Belousova Zinaida la emiterea deciziei nr. 1296 din 09 octombrie 2012, nu este întemeiată. Or, împuternicirile reprezentantului contribuabilului persoană juridică se confirmă prin procură, eliberată de conducătorul ei. Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Prin prisma normei citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen. Or, materialele pricinii atestă recepţionarea de către recurenta SRL „Maxgrup” a copiei deciziei motivate a instanţei de apel, la data de 11 noiembrie 2013, (f.d.100).

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat de SRL „Maxgrup” este inadmisibil. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Mai mult decît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, recursul fiind vădit neîntemeiat. 3 Astfel, analizînd actele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, recurenta, în mod eronat a invocat încălcarea de către instanţele ierarhic inferioare a normelor de drept material şi procedural. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat de către SRL „Maxgrup”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or, recurenta nu a invocat nici un temei, care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acelaşi timp, completul relevă că, recursul exercitat conform secţiunii a II- a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art. 6 parag. 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Maxgrup”, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Maxgrup” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală 4