3ra-224/14 — Anularea facurii şi a procesului-verbal

Judecătoria Orhei Dosarul nr. 3ra-224/14 Judecător: V. Selvestru Curtea de Apel Chişinău Judecători: N. Craiu, A. Minciună, L. Bulgac Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 26 februarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecători: Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de ÎI “F.A. Stratan”, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de ÎI “F.A. Stratan” împotriva ÎCS „Red Union Fenosa” SA, privind anularea facturii din 26.01.2007 şi a procesului verbal nr. 012401 din 20.10.2006, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 octombrie 2013, CONSTATĂ : La data de 16 iulie 2009, cu cerere de chemare în judecată s-a adresat reclamantul ÎI “F.A.

Stratan” împotriva ÎCS „Red Union Fenosa” SA, privind încasarea datoriei, invocând că, la data de 21.01.2007 i s-a comunicat printr-o factură întocmită de către pârât că chipurile ÎI “F.A. Stratan”, a cărui fondator este Tudor Stratan a consumat în mod fraudulos energie electrică în sumă de 24 643,95 lei. Menţionează că, atît procesul - verbal cît şi factura nu corespund realităţii. ÎI “F.A. Stratan” a fost în permanenţă un plătitor al energiei electrice de bună credinţă, a achitat plata sistematic până la ziua demontării contorului. Care sînt motivele şi baza efectuării calculului ce a ajuns la suma menţionată nu a fost clar, în legătură cu ce a depus o cerere prealabilă referitor la problema elucidată.

Pîrîtul a oferit un răspuns negativ şi a fost nevoit de a se adresa instanţei de judecată. Cererea a fost examinată în prima instanţă de judecătoria Orhei. În cadrul examinării cererii instanţa a constatat acţiunea întemeiată, pîrîtul nefiind de acord a depus recurs. Curtea de Apel a anulat hotărîrea instanţei pe motiv că s-a adresat nu ÎI “F.A. Stratan” dar Tudor Stratan, în legătură cu ce din nou a fost depusă cerere faţă de pîrît, în răspunsul primit pîrîtul a refuzat de a soluţiona suplimentar problemele din motivul că, deja există o hotărîre a instanţei pe cauza dată. Prin urmare litigiul între ÎI “F.A. Stratan” şi pîrît a rămas nesoluţionat.

Instanţa de judecată nu s-a expus asupra dreptului încălcat din viziunea 1 întreprinderii, ci numai a anulat o hotărîre a instanţei de judecată care s-a expus asupra litigiului şi a satisfăcut cerinţele în legătură cu ce a solicitat instanţei de judecată ca să fie primită spre examinare cererea în cauză din motivele expuse mai sus. A solicitat admiterea cererii, anularea facturii din 26.01.2007 şi a procesului - verbal nr. 012401 din 20.10.2006 întocmită de pîrît, ca neîntemeiate. Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 28 februarie 2013 s-a dispus admiterea integrală a cererii de chemare în judecată înaintată ÎI “F.A. Stratan” împotriva ÎCS „Red Union Fenosa” SA, privind anularea facturii din 26.01.2007 şi a procesului verbal nr. 012401 din 20.10.2006.

Nefiind de acord cu hotărârea dată, la 05.03.13, ÎCS „Red Union Fenosa” SA a contestat-o în ordine de apel solicitînd, admiterea apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond parţial, cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă cererea de chemare în judecată integral Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 octombrie 2013, a fost admis apelul declarat de către ÎCS „Red Union Fenosa” SA. A fost casată integral hotărîrea Judecătoriei Orhei din 28 februarie 2013, şi pe cauza dată s-a da o nouă hotărîre prin care s-a respins acţiunea înaintată de ÎI “F.A. Stratan” împotriva ÎCS „Red Union Fenosa” SA privind anularea facturii din 26.01.2007 şi a procesului verbal nr. 012401 din 20.10.2006, ca tardivă şi neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel fiind întemeiate. În motivarea deciziei, instanţa de apel a invocat prevederile art. 14, art. 26 al Legii contenciosului adminstrativ, art. 271 Cod civil al RM, art. 35 alin. (4) lit. c) din Legea RM cu privire la energia elctrică, art. 11 şi art. 12 din Legea cu privire la metrologie nr. 647 din 17 noiembrie 1995, care reglementează aspecte ce ţin de cererea prealabilă, temeiurile anulării actului administrativ contestat, aplicarea prescripţiei extinctive, evidenţa consumului şi plata pentru energie electrică, domeniile de exercitare a controlului metrologic legal şi controlul metrologic legal al mijloacelor de măsurare.

Totodată, instanţa de apel a indicat că, instanţa de fond neîntemeiat şi nefondat în speţa dată, a interpretat legea materială, şi a admis cerinţa reclamantului ÎI „F.A. Stratan” privind anularea facturii din 26.01.2007 şi procesului verbal nr. 012401 din 20.10.2006, care au fost emise legal şi întemeiat, fapt confirmat prin materialele cauzei. La 27 decembrie 2013, ÎI “F.A. Stratan” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 octombrie 2013 cu menţinerea în vigoare a hotărîrii Judecătoriei Orhei din 28 februarie 2013. În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat faptul că instanţa a interpretat eronat legea şi nu a luat în consideraţie toate aspectele cauzei.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii 2 Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de ÎI “F.A. Stratan” asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ÎI “F.A. Stratan” ca inadmisibil. 3 În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de ÎI “F.A.

Stratan” împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 octombrie 2013, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de ÎI “F.A. Stratan” împotriva ÎCS „Red Union Fenosa” SA, privind anularea facturii din 26.01.2007 şi a procesului verbal nr. 012401 din 20.10.2006. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 4