2ra-620/14 — Declararea nulă a actelor juridice

prima instanţă: I.Druţă dosarul nr. 2ra-620/14 instanţa de apel: M.Ciugureanu, M.Moraru, G.Zubati ÎNCHEIERE 26 februarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Polizo Serghei şi Polizo Antonina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Bolocan Maria împotriva lui Polizo Serghei şi Polizo Antonina privind declararea nulă a procurii şi contractului de vînzare-cumpărare, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 31 mai 2012 prin care a fost respins apelul declarat de Polizo Antonina şi Polizo Serghei şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 19 decembrie 2011, c o n s t a t ă La 10 martie 2010 Bolocan Maria s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Polizo Serghei şi Polizo Antonina privind declararea nulă a procurii şi contractului de vînzare-cumpărare. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că Butnaru Elena este sora ei mai mare, copii nu a avut şi permanent a ajutat-o cu toate cele necesare. În anul 1997 Butnaru Elena a întocmit testament pe numele ei, potrivit căruia i-a testat apartamentul nr. 91 din str. Valea Crucii 22/1 mun. Chişinău . Menţionează reclamanta că, Butnaru Elena consuma alcool, motiv din care suferea de ciroză hepatică. În anul 2002, din motivul că se afla în stare de ebrietate a căzut de pe scaun, lovindu-se puternic la cap, ca rezultat fiind internată în Spitalul de Urgenţă, unde a suferit două intervenţii chirurgicale la cap. În spital s-a aflat două luni, iar după intervenţiile chirurgicale starea sănătăţii s-a agravat.

A mai menţionat reclamanta că vecina Elenei Butnaru, Tamara Polizo deseori venea în ospeţie la ea, îi ducea băuturi spirtoase, cu toate că ştia că Elena Butnaru suferă de ciroză hepatică. De mai multe ori Elena Butnaru, spunea că Tamara Polizo vrea să aibă grijă de ea la bătrâneţe, însă niciodată nu discuta despre faptul că ar vrea să cumpere apartamentul de la ea. În luna octombrie 2009 a aflat că sora Elena Butnaru a vîndut în aprilie 2009 apartamentul feciorului Tamarei Polizo - Sergiu Polizo. La 27 octombrie 2009 Elena Butnaru a decedat, fiind singură acasă. Susţine reclamanta că sora Elena Butnaru nu şi-a dat seama ce semnează, avînd în vedere că deja de mulţi ani este oarbă de un ochi, iar cu celălalt ochi vedea foarte rău, nu înţelegea grafia latină şi nu putea să citească ce document semnează.

Solicită reclamanta, declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare nr. 1296 din 03.04.2009 încheiat între Butnaru Elena, Polizo Serghei şi Polizo Antonina şi obligarea Organului Cadastral Teritorial de a radia datele din Registrul bunurilor imobile. Ulterior, reclamanta şi-a concretizat şi modificat cerinţele, solicitînd declararea nulităţii procurii nr. 555 din 17.02.2009 autentificată şi eliberată de notarul privat Galina Ceban prin care Butnaru Elena i-a împuternicit pe Polizo Antonina şi Polizo Serghei să dispună şi să administreze apartamentul nr. 91, situat în mun. Chişinău, str. Valea Crucii nr. 22, bl. 1; declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare nr. 1296 din 03.04.2009 încheiat între Butnaru Elena în numele căreia a acţionat Polizo Serghei şi Polizo Antonina în vederea vînzării-cumpărării apartamentului nr. 91 din str. Valea Crucii 22/1 mun.

Chişinău. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 19 decembrie 2011 acţiunea a fost admisă, fiind declarată nulă procura nr. 555 din 17.02.2009 autentificată de notarul Galina Ceban prin care Butnaru Elena i-a împuternicit pe Polizo Antonina şi Polizo Serghei să dispună şi să administreze apartamentul nr. 91, situat în mun. Chişinău str. Valea Crucii 22, bl. 1. A fost declarat nul contractul de vînzare-cumpărare nr. 1296 din 03.04.2009 a apartamentului nr. 91 din mun. Chişinău str. Valea Crucii 22/1, încheiat între Butnaru Elena reprezentată de Polizo Serghei şi Polizo Antonina, hotărîrea dată servind pentru Organul Cadastral Teritorial Chişinău drept temei de a radia înregistrarea contractului de vînzare-cumpărare nr. 1296 din 03.04.2009 din Registrul bunurilor imobile, precum şi a dreptului de proprietate a Antoninei Polizo asupra apartamentului nr. 91 din mun.

Chişinău str. Valea Crucii 22/1. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Polizo Serghei şi Polizo Antonina au contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 31 mai 2012 a fost respins apelul declarat de Polizo Antonina şi Polizo Serghei şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 19 decembrie 2011. La 27 iulie 2012 Polizo Serghei şi Polizo Antonina au declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi remiterea pricinii la rejudecare în prima instanţă. În susţinerea recursului s-a invocat că nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond şi au fost încălcate şi aplicate greşit normele de drept material şi procedural.

Indică recurenţii că atît în instanţa de fond, cît şi în instanţa de apel procesul de judecată a fost desfăşurat în lipsa lor, fiindu-le încălcat şi dreptul la apărare. De asemenea menţionează că în cadrul examinării pricinii nu a fost demonstrat şi stabilit cu certitudine lipsa capacităţii de exerciţiu a vînzătorului-defuncta Butnaru Elena, unica motivaţie fiind raportul de expertiză psihiatrică legală ambulatorie din 26.07.2011, pe care consideră că instanţele de judecată urmau să-l respingă ca probă deoarece este contradictoriu.

La 24 octombrie 2013 Polizo Serghei şi Polizo Antonina au depus recurs suplimentar, indicînd că între timp, a apărut o probă importantă pentru soluţionarea obiectivă şi justă a litigiului, şi anume procesul verbal nr. 3s-2013 de expertiză psihiatrico-legală staţionară efectuată la 26.02.2013 în privinţa decedatei Butnaru Elena, concluziile căreia sunt contradictorii cu raportul de expertiză psihiatrică legală ambulatorie din nr.184 din 26.07.2011. Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Polizo Serghei şi Polizo Antonina urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Polizo Serghei şi Polizo Antonina este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele de judecată au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material şi procedural, şi apreciind probele administrate în conformitate cu prevederile art.130 CPC, au pronunţat o hotărîre legală şi întemeiată. Argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Cît priveşte procesul-verbal nr. 3s-2013 de expertiză psihiatrico-legală staţionară din 11.03.2013, anexat la recursul suplimentar, instanţa de recurs menţionează că potrivit art.442 alin. (1) CPC, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi. Instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi apreciat corect probele prezentate, au aplicat corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Polizo Serghei şi Polizo Antonina ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Polizo Serghei şi Polizo Antonina se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Valentina Clevadî