2ra-494/14 — Încasarea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: G.Gorun dosarul nr. 2ra-494/14 instanţa de apel: N.Cernat, APahopol, A.Gavriliţa DECIZIE 26 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii: Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Dumitru Mardari, Galina Stratulat examinînd recursurile declarate de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi Marian Neamţu în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Marian Neamţu împotriva Ministerului Finanţelor al RM, intervenienţi accesorii Procuratura Generală, Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Justiţiei cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral şi a cheltuielilor pentru asistenţa juridică, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 iunie 2013 şi deciziei suplimentare a Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2013, c o n s t a t ă La 10 august 2010, Marian Neamţu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al RM, intervenienţi accesorii Procuratura Generală, Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Justiţiei cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral şi a cheltuielilor pentru asistenţa juridică.

În motivarea acţiunii a indicat că la 03 iunie 2008, de către Direcţia Investigaţii a Fraudelor din cadrul MAI, a fost pornită urmărirea penală pe faptul introducerii ilegale pe teritoriu Republicii Moldova de către Sara Igor, Gorgan Igor şi alte persoane neidentificate, a două pînze pictate în ulei, infracţiune prevăzută de art. 248 alin. (5) lit. b) CP al RM. Tot în aceiaşi zi, dînsul, împreună cu persoanele nominalizate, au fost reţinuţi de colaboratorii Direcţiei Investigaţiei Fraudelor a MAI, în regiunea Complexului „Moldexpo” iar la 11 iunie 2008, în privinţa lui a fost pornită urmărirea penală conform art. 27, 195 alin. (2) CP şi la 12 iunie 2008 a fost pus sub învinuire. Ulterior, începînd cu 03 iunie 2008 şi pînă la 27 august 2008, a fost ţinut în arest preventiv la Penitenciarul nr. 13 din mun.

Chişinău. Fiind privat ilegal de libertate în penitenciar, a avut de suferit atît fizic cît şi moral printre deţinuţii din penitenciar. La 19 octombrie 2009, a depus o plîngere la Procuratura Generală, cu solicitarea de a fi scos de sub învinuire însă aceasta a fost respinsă pe motiv că, dosarul penal a fost suspendat pînă la depistarea unuia din învinuiţi, fapt despre care nu a fost înştiinţat. La 24 noiembrie 2009 şi 12 ianuarie 2010, a depus plîngere la Judecătoria Centru şi prin încheierea judecătorului de instrucţie din 05 februarie 2010, ordonanţa de suspendare a dosarului penal a fost anulată şi s-a acordat organului de urmărire penală un termen de o lună pentru a efectua urmărirea penală în privinţa dînsului şi de a corecta erorile de pe dosar.

La 26 februarie 2010 a depus o plîngere la Procuratura Generală şi la 01 iunie 2010 a fost emisă ordonanţa de încetare a urmăririi penale în privinţa sa. Solicită reclamantul încasarea prejudiciului material în mărime de 16500 lei salariul ratat, cheltuielile pentru asistenţa juridică în mărime de 8500 lei şi prejudiciul moral în mărime de 100000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 24 octombrie 2011 acţiunea a fost admisă parţial, s-a dispus încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM a sumei de 25000 lei - cu titlu de prejudiciu moral, cheltuieli pentru asistenţă juridică în mărime de 8500 lei, salariul ratat în mărime 15288 lei, în rest acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 iunie 2013 a fost respins apelul declarat de către Ministerul Finanţelor al RM, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 24 octombrie 2011. Prin decizia suplimentară a Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2013, fiind admisă cererea reprezentantului intimatului Marian Neamţu – avocatul Ştefan Burlaca, a fost dispusă încasarea din contul Bugetului de Stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Marian Neamţu a cheltuielilor pentru asistenţa juridică în mărime de 1000 lei, în rest pretenţiile fiind respinse. La 08 august 2013 Ministerul Finanţelor RM a declarat recurs împotriva decizie instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia şi modificarea deciziei instanţei de apel în sensul diminuării prejudiciului moral şi a cheltuielilor pentru asistenţa juridică în limitele rezonabile, precum şi respingerea pretenţiilor privind încasarea salariului ratat.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărîrile judecătoreşti, susţinînd că instanţele au aplicat eronat normele de drept material, deoarece în perioada derulării procesului penal intimatul nu a fost supus unor acţiuni care să-i limiteze în mod brutal şi abuziv drepturile garantate de Constituţie. Menţionează că acţiunile organelor de urmărire penală nu aveau drept scop provocarea prejudiciului moral, ci dimpotrivă acţiunile acestora erau îndreptate spre depistarea şi combaterea infracţiunilor. Consideră că pretenţiile intimatului cu privire la existenţa prejudiciului moral nu sunt întemeiate pe probe şi sunt lipsite de suport juridic.

Cu referire la prevederile Codului civil şi Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25 februarie 1998 indică că la estimarea prejudiciului moral instanţa trebuie să ţină cont de menţinerea unui echilibru între compensaţii şi venituri nejustificate. Susţine că şi mărimea cheltuielilor de asistenţă juridică încasată în beneficiul intimatului pentru serviciile avocatului, este exagerată şi nu corespunde situaţiei reale cauzei. La 03 ianuarie 2014 Marian Neamţu reprezentat de către avocatul Ştefan Burlaca, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel suplimentare din 05 noiembrie 2013, solicitînd admiterea acestuia, cu încasarea din contul intimaţilor în beneficiul recurentului a cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 3000 lei.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia suplimentară a instanţei de apel, considerînd că instanţa de apel a dat o interpretare eronată prevederilor art.96 alin.(1) CPC. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile neîntemeiate şi care urmează a fi respinse, cu menţinerea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 iunie 2013, deciziei suplimentare a Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2013 şi hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 24 octombrie 2011 din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe.

Conform art. 3 al. (1) lit. a) Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală. Materialele cauzei denotă cu certitudine că la 03 iunie 2008, de către Direcţia Investigaţii a Fraudelor din cadrul MAI, a fost pornită urmărirea penală pe faptul introducerii ilegale pe teritoriu Republicii Moldova de către Sara Igor, Gorgan Igor şi alte persoane neidentificate, a două pînze pictate în ulei, infracţiune prevăzută de art. 248 alin. (5) lit. b) CP al RM.

În aceiaşi zi a fost reţinut de colaboratorii Direcţiei Investigaţiei Fraudelor a MAI, iar la 11 iunie 2008 în privinţa lui a fost pornită urmărirea penală conform art. 27, 195 alin. (2) CP, la 12 iunie 2008 fiind pus sub învinuire. Începînd cu 03 iunie 2008 şi pînă la 27 august 2008, a fost ţinut în arest preventiv la Penitenciarul nr. 13 din mun. Chişinău. Prin încheierea judecătorului de instrucţie din 05 februarie 2010, ordonanţa de suspendare a dosarului penal a fost anulată şi s-a acordat organului de urmărire penală un termen de o lună pentru a efectua urmărirea penală în privinţa dînsului şi de a corecta erorile de pe dosar. Menţionează că la 26 februarie 2010 a depus o plîngere la Procuratura Generală şi la 01 iunie 2010 a fost emisă ordonanţa de încetare a urmăririi penale în privinţa sa.

Reieşind din cele expuse, se constată temeinicia motivelor ce-i acordă lui Marian Neamţu posibilitatea de a-şi valorifica dreptul său la acţiune în temeiul prevăzut de prevederile Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25 februarie 1998. Conform art. 1422 alin. (1) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc.

Conform art. 1423 alin. (1) Cod civil, mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate. Caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată, luând în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate.

Conform art. 11 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, stipulează că, mărimea compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de judecată în modul prevăzut de prezenta lege.

Mărimea concretă a compensaţiei se determină luându-se în considerare: gravitatea infracţiunii de a cărei săvârşire a fost învinuită persoana respectivă; caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată; rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei; durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată; natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei; suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice; măsura în care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate; durata aflării nelegitime a persoanei în detenţie.

Astfel, reieşind din specificul acţiunii şi în virtutea competenţei sale de a determina mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral în funcţie de cele constatate, instanţa de recurs relevă că mărimea compensaţiei solicitate spre încasare de către Marian Neamţu ca urmare a acţiunilor organului de urmărire penală în mărime de 100000 lei este exagerată, iar cea încasată de către instanţele judecătoreşti în sumă de 25 000 lei este echitabilă cu caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice suportate de către ultimul. Totodată, instanţele inferiore corect au conchis că Marian Neamţu la momentul reţinerii era angajat în calitate de administrator la SRL „Ovicris-CD” cu salariu de 5500 lei, însă în urma reţinerii acesta a pierdut locul de muncă şi respectiv întemeiat au dispus încasarea sumei de 15288 lei pentru salariu ratat pe 2 luni şi 24 zile.

Prin urmare, nu pot fi reţinute argumentele Ministerului Finanţelor cu privire la faptul că Marian Neamţu nu a prezentat probe care ar demonstra că la momentul reţinerii era angajat la SRL „Ovicris-CD” şi că ar fi suferit un prejudiciu material ( salariu ratat), or, din actele cauzei reiese cu certitudine că Marian Neamţu era administrator la SRL „Ovicris-CD” (f.d.12, 25-31). De asemenea, se constată temeinică şi concluzia instanţelor judecătoreşti în partea încasării cheltuielilor pentru asistenţă juridică în sumă de 8500 lei. Referitor la recursul declarat de către Marian Neamţu împotriva deciziei suplimentare din 05 noiembrie 2013 în partea cheltuielilor pentru asistenţa juridică, instanţa de recurs îl consideră neîntemeiat, or, art. 96 CPC, prevede că instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile.

Astfel, instanţa de apel, în virtutea competenţei sale de a mări sau de a micşora onorariile avocaţilor, just a reţinut că cuantumul cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 3000 lei, solicitat de Marian Neamţu de a fi încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor RM în beneficiul său, ca suportate pentru judecarea apelului, este disproporţional de mare în raport cu complicitatea cauzei, astfel corect fiind apreciată această sumă în mărime de 1000 lei, care este una rezonabilă.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere că prima instanţă şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material şi procedural, au verificat şi apreciat probele administrate în conformitate cu art. 130 Codul de procedură civilă, iar argumentele invocate de Ministerul Finanţelor şi Marian Neamţu, în cererile de recurs poartă caracter declarativ, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursurile ca neîntemeiate şi de a menţine hotărîrile contestate. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se resping recursurile declarate de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi Marian Neamţu reprezentat de către avocatul Ştefan Burlaca.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 iunie 2013, decizia suplimentară a Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 24 octombrie 2011, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Marian Neamţu împotriva Ministerului Finanţelor al RM, intervenienţi accesorii Procuratura Generală, Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Justiţiei cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral şi a cheltuielilor pentru asistenţa juridică. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Elena Covalenco Iurie Diaconu Dumitru Mardari Galina Stratulat