2ra-418/14 — Repararea prejudiciului material

prima instanţă: V. Negru dosarul nr. 2ra-418/14 instanţa de apel: A. Panov, T. Pelin, I. Secrieru DECIZIE 26 februarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu, Judecătorii Tamara Chişca – Doneva, Valentina Clevadî, Iuliana Oprea, Ion Druţă examinînd recursul declarat de către Sibov Liviu prin intermediul reprezentantului Iulian E. Iorga, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Mixte Compania Internaţională de Asigurări „Transelit” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Sibov Liviu cu privire la repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2013, prin care apelul declarat de către Sibov Liviu a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 05 februarie 2013, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 18 septembrie 2013 prin care s-a respins demersul reprezentantului lui Sibov Liviu – Iulian E. Iorga cu privire la dispunerea efectuării expertizei suplimentare, c o n s t a t ă La 15 iunie 2012 ÎM CIA „Transelit” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Sibov Liviu cu privire la repararea prejudiciului material. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 13 martie 2012, pe str. M. Basarab, 2, mun. Chişinău, s-a produs accidentul rutier cu implicarea automobilului de model „Subaru Impreza”, nr. de înmatriculare C OC 099, condus de către Sibov Liviu şi automobilul de model „Porche Cayene”, nr. de înmatriculare K MR 333, condus de către Muntean Ruslan.

Conform deciziei agentului constatator emise în baza procesului-verbal cu privire la contravenţie din 13 martie 2012, vinovat de comiterea accidentului respectiv a fost recunoscut conducătorul mijlocului de transport de model „Subaru Impreza”, nr. de înmatriculare C OC 099, Sibov Liviu, fiindu-i aplicată sancţiunea contravenţională - amendă în mărime de 55 u.c. Pe marginea cazului dat, a fost deschis dosarul de daună CASCO nr. 95/03- 12C, persoanei păgubite Munteanu Ruslan fiindu-i achitată despăgubirea de asigurare în sumă de 48 660,40 lei. În rezultatul examinării actelor anexate la dosarul de daună nr. 95/03-12C, s-a stabilit că Sibov Liviu la momentul producerii accidentului rutier nu dispunea de poliţă de asigurare, acest fapt nefiind negat de către ultimul.

În astfel de circumstanţe, avînd în vedere faptul că persoana vinovată de producerea accidentului rutier nu deţinea contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, acesta urmează să restituie prejudiciul cauzat. În scopul soluţionării amiabile a litigiului, reclamantul a expediat în adresa pîrîtului pretenţia nr. 370 din 10 mai 2012, cu propunerea achitării benevole a sumei despăgubirii de asigurare, însă pretenţia a fost lăsată fără răspuns. Solicită reclamantul repararea de către pîrît a prejudiciului material în ordine de regres în sumă de 48 660,40 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 1459,81 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 05 februarie 2013 acţiunea a fost admisă, fiind încasată de la Sibov Liviu în beneficiul ÎM CIA „Transelit” SRL suma de 48 660,40 lei cu titlu de prejudiciu material şi suma de 1459,81 lei – compensare a cheltuielilor de judecată privind achitarea taxei de stat, în total suma de 50120,21 lei. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 septembrie 2013 s-a respins demersul reprezentantului lui Sibov Liviu – Iulian E. Iorga cu privire la dispunerea efectuării expertizei tehnice suplimentare. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2013 apelul declarat de către Sibov Liviu a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe.

La 25 octombrie 2013, în termenul prevăzut de lege, Sibov Liviu prin intermediul reprezentantului Iulian E. Iorga a declarat recurs împotriva deciziei din 23 octombrie 2013 şi încheierii din 18 septembrie 2013, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei şi încheierii recurate cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. Recurentul în motivarea recursului a indicat că instanţa de apel a interpretat şi aplicat eronat normele de drept material, precum şi a apreciat în mod arbitrar probele administrate în cadrul judecării pricinii, refuzând efectuarea unei expertize tehnice suplimentare. La 12 decembrie 2013 în adresa ÎM CIA „Transelit” SRL a fost expediată copia recursului declarat de către Sibov Liviu, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs.

La 10 ianuarie 2014 ÎM CIA „Transelit” SRL a depus referinţă, în care a cerut respingerea recursului declarat de către Sibov Liviu şi menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe ca fiind legale şi întemeiate. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 29 ianuarie 2014 recursul lui Sibov Liviu a fost declarat admisibil. În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele recursului şi obiecţiile expuse în referinţă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi 2 care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei şi încheierii instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Conform art. 29 lit. d) al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehiculele nr.414 din 22 decembrie 2006, asigurătorul are dreptul să înainteze acţiune de regres persoanei răspunzătoare de producerea pagubelor atunci cînd persoana răspunzătoare de producerea accidentului nu este inclusă în contractul de asigurare încheiat între posesorul autovehiculului şi asigurătorul de răspundere civilă auto. Conform art. 1415 alin. (1) Cod civil, persoana care a reparat prejudiciul cauzat de o altă persoană are dreptul la o acţiune de regres împotriva acesteia în mărimea despăgubirii plătite persoanei vătămate dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă că, la data de 13 martie 2012, orele 07.45 în strada M. Basarab, 2, mun. Chişinău, s-a produs accidentul rutier cu implicarea autoturismelor de model „Subaru Impreza”, nr. de înmatriculare C OC 099, condus de către Sibov Liviu şi de model „Porche Cayene”, nr. de înmatriculare K MR 333, condus de către Muntean Ruslan Conform deciziei agentului constatator emise în baza procesului-verbal cu privire la contravenţie din 13 martie 2012, vinovat de comiterea accidentului respectiv a fost recunoscut conducătorul autoturismului de model „Subaru Impreza”, nr. de înmatriculare C OC 099, Sibov Liviu, fiindu-i aplicată sancţiunea contravenţională de amendă în mărime de 55 u.c.

Potrivit poliţei de asigurare facultativă a mijloacelor de transport nr. AC 056CH/12 din 19 ianuarie 2012, automobilul de model „Porche Cayene”, nr. de înmatriculare K MR 333 a fost asigurat de către ÎM CIA „Transelit” SRL. Prin ordinele de plată nr. 285 din 04 aprilie 2012 şi nr. 235 din 15 martie 2012 se constată că ÎM CIA „Transelit” SRL a achitat plata despăgubirii de asigurare în mărime de 48 660,40 lei conform calculului costului reparaţiei autovehiculului accidentat, întocmit de către inginerul expert al ÎM CIA „Transelit” SRL, Ciobanu Adrian. În acelaşi timp, s-a stabilit că, recurentul-pîrît Sibov Liviu la momentul producerii accidentului rutier nu a beneficiat de asigurare de răspundere civilă obligatorie.

În circumstanţele relevate şi în contextul normelor de drept enunţate supra, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră justă concluzia instanţelor ierarhic inferioare că anume recurentul- pîrît urmează prin regres să compenseze intimatului ÎM CIA „Transelit” SRL prejudiciul material cauzat prin achitarea despăgubirii persoanei vătămate, recursul împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2013 urmînd a fi respins ca fiind neîntemeiat. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră neîntemeiat şi recursul lui Sibov Liviu împotriva încheierii Curţii 3 de Apel Chişinău din 18 septembrie 2013 privind respingerea demersului despre efectuarea unei expertize tehnice suplimentare, din următoarele considerente.

După cum rezultă din materialele dosarului, cuantumul prejudiciului cauzat automobilului de model „Porche Cayene”, nr. de înmatriculare K MR 333, în urma accidentului rutier din 13 martie 2012, a fost stabilit prin procesul-verbal de constatare a pagubelor şi actul de examinare a mijlocului de transport auto nr. 362/03A din 21 martie 2012, întocmit de către SRL „Exauto-Plus”, conform cărora acesta constituie suma de 48 660,40 lei.

În cadrul examinării pricinii în instanţa de apel, la demersul reprezentantului lui Sibov Liviu – Iulian E. Iorga, prin încheierea din 24 aprilie 2013 a fost dispusă efectuarea unei expertize tehnice-merceologice în vederea determinării prejudiciului real cauzat prin deteriorarea automobilului de model „Porche Cayene”, nr. de înmatriculare K MR 333, în urma accidentului rutier din 13 martie 2012, fiind înaintate spre soluţionare expertului şi întrebările cum ar fi: dacă corect a fost evaluat prejudiciul cauzat şi stabilite preţurile pentru piesele de schimb şi lucrările de reparaţie oglindite în procesul-verbal de constatare a pagubelor şi actul de examinare a mijlocului de transport auto nr. 362/03A din 21 martie 2012. În conformitate cu art. 159 alin. (1) şi (2) CPC, în cazul când raportul de expertiză nu este suficient de clar sau este incomplet, iar această deficienţă nu poate fi suplinită prin audierea expertului, ori când apar noi întrebări referitor la circumstanţele examinate ulterior, instanţa judecătorească poate dispune, la solicitarea părţilor, iar în cazurile prevăzute de prezentul cod, şi din oficiu, efectuarea de către acelaşi expert sau de un altul a unei expertize suplimentare în condiţiile art.148.

În cazul cînd nu este de acord cu raportul de expertiză din motivul neîntemeierii sau veridicităţii lui îndoielnice, cînd concluziile mai multor experţi sînt contradictorii ori cînd, la efectuarea expertizei, normele procedurale sînt încălcate, instanţa judecătorească poate dispune efectuarea unei expertize repetate. Prin raportul de expertiză nr. 1086 din 24 iunie 2013, întocmit de către Centrul Naţional de Expertize Judiciare pe lîngă Ministerul Justiţiei, expertul judiciar a confirmat cuantumul prejudiciului cauzat prin deteriorarea automobilului de model „Porche Cayene”, nr. de înmatriculare K MR 333, în urma accidentului rutier din 13 martie 2012, reţinîndu-se faptul că aceasta constituie suma de 47 671 lei cu includerea coeficientului de uzură a pieselor de schimb.

Prin urmare, mărimea prejudiciului provocat de către recurentul-pîrît în urma accidentului rutier din 13 martie 2012, fără coeficientul de uzură a pieselor de schimb de 4%, constituie suma de 48 660,40 lei (47671 lei + (4% din 24740 lei)). Astfel, instanţa de apel corect a constatat că nu este necesară încuviinţarea efectuării unei noi expertize, avînd în vedere faptul că principala chestiune în dispunerea efectuării expertizei de către instanţa de apel a fost de a se determina cuantumul real al prejudiciului cauzat prin deteriorare a automobilului de model „Porche Cayene”, nr. de înmatriculare K MR 333 în urma accidentului rutier din 13 martie 2012, ceea ce şi a fost stabilit în mod echivoc.

Or, o nouă expertiză se poate dispune numai în situaţia în care raportul de expertiză nu este suficient de clar, nu şi atunci cînd părţile sînt nemulţumite de concluziile expuse de către expert fără invocarea cărorva motive temeinic justificate. 4 Din aceste considerente argumentele recurentului precum că expertul judiciar în raportul de expertiză nr. 1086 din 24 iunie 2013 nu a dat răspuns la toate întrebările dispuse de către instanţa de apel, nu sînt relevante, acestea neavînd importanţă la soluţionarea cazului din speţă. Or, materialul probator al cauzei a determinat întinderea prejudiciului cauzat în urma producerii accidentului rutier, care a fost confirmat prin raportul de expertiză nr. 1086 din 24 iunie 2013, întocmit de către Centrul Naţional de Expertize Judiciare pe lîngă Ministerul Justiţiei.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul, că încheierea şi decizia instanţei de apel, precum şi hotărîrea primei instanţe, sunt legale şi întemeiate, corespund circumstanţelor de fapt stabilite prin probele administrate şi raportate la legea materială, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 septembrie 2013, decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 05 februarie 2013. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Sibov Liviu prin intermediul reprezentantului Iulian E. Iorga.

Se menţin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 septembrie 2013, decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 05 februarie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Mixte Compania Internaţională de Asigurări „Transelit” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Sibov Liviu cu privire la repararea prejudiciului material. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca - Doneva Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă 5