2ra-690/14 — Restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: C. Vîrlan dosarul nr.2ra-960/14 instanţa de apel: B. Bîrcă M. Ciugureanu M. Moraru ÎNCHEIERE 26 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Elena Guţu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Elenei Guţu împotriva Societăţii cu răspundere limitată „Belvilcom” cu privire la restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Elena Guţu şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 27 februarie 2013, c o n s t a t ă: La 06 martie 2012, Elena Guţu a depus la Judecătoria Edineţ o cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Belvilcom” cu privire la restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii reclamanta a invocat că a activat la Întreprinderea de Arendă ,,Maconi” în calitate de şef de depozit a producţiei ,,Feteşti” începând cu 31 martie 2019. La 15 iunie 2011, prin ordinul pârâtei nr. 2, a fost eliberată din funcţia menţionată. Menţionează că ea a făcut cunoştinţă cu ordinul de concediere menţionat la 03 noiembrie 2011, cînd a primit carnetul de muncă şi nu este de acord cu acest ordin, deoarece a fost eliberată din funcţie, dar nu a demisionat. În afară de aceasta, ea a fost eliberată fără acordul organului sindical. Susţine că pârâtul nu i-a achitat indemnizaţia pentru concediul de 62 de zile calendaristice, care constituie suma de 9920 lei.

Prin urmare, solicită anularea ordinului pârâtului nr. 2 din 15 iunie 2011, restabilirea în funcţia deţinută anterior, încasarea de la pârât a salariului pentru absenţa forţată de la lucru în sumă de 11200 lei, a compensaţiei în mărime de 5 salarii de funcţie în locul restabilirii la lucru în sumă de 10500 lei, a indemnizaţiei pentru concediile nefolosite în sumă de 9920 lei, a sumei de 15000 lei, în vederea reparării prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată. Prin Încheierea Judecătoriei Edineţ din 02 august 2012 pricina civilă a fost strămutată spre judecare la Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 27 februarie 2013 acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2013 a fost respins apelul declarat de către Elena Guţu şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 23 decembrie 2013, în termenul prevăzut de lege, Elena Guţu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii. Recurenta Elena Guţu, în motivarea recursului, a invocat că nu este de acord cu hotărârile judecătoreşti, deoarece nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, nu au fost dovedite circumstanţele considerate de prima instanţă ca fiind stabilite, concluziile primei instanţe, expuse în hotărâre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, au fost încălcate sau aplicate greşit normele de drept material sau normele de drept procedural şi, anume, a fost interpretată eronat legea.

Menţionează că ea a făcut cunoştinţă cu ordinul intimatei nr. 2 din 15 iunie 2011 la 28 noiembrie 2011, după ce a solicitat să-i fie adus la cunoştinţă, deci, consideră că termenul de contestare a acestuia a început să curgă de la data cînd a făcut cunoştinţă şi nu de la data emiterii ordinului. Susţine că ordinul menţionat a fost emis de o organizaţie, care nu avea dreptul, deoarece contractul de vânzare-cumpărare a complexului patrimonial ÎA „Maconi” a fost înregistrat la Camera Înregistrării de Stat abia în anul 2013 şi la moment, nu erau efectuate modificările necesare. Afirmă că ea a fost eliberată din funcţie în ziua în care a fost emis ordinul intimatei nr. 2 din 15 iunie 2011, fără să-i fi fost acordat termenul de 14 zile, ceea ce confirmă faptul că ea a depus şi a doua cerere de angajare la lucru.

Prin referinţa depusă la 10 februarie 2014 SRL „Belvilcom” a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei instanţei de apel. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Elena Guţu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţa de apel şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul Elenei Guţu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul Elenei Guţu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi