2ra-672/14 — Constatarea stingerii obligaţiei

dosarul nr.2ra-672/14 prima instanţă: V. Carapirea, instanţa de apel: A. Panov, T. Pelin, Iu. Cotruţă, ÎNCHEIERE 20 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Caranicolov Valeri, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Caranicolov Valeri împotriva lui Cruşca Vasile, executorul judecătoresc Şevcenco Eudochia cu privire la constatarea stingerii obligaţiei la achitarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 septembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Cruşca Vasile, casată hotărîrea Judecătoriei Basarabeasca din 20 iunie 2013, prin care acţiunea a fost admisă şi respinsă acţiunea, c o n s t a t ă La data de 10 aprilie 2013, Caranicolov Valeri s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Cruşca Vasile, executorul judecătoresc Şevcenco Eudochia cu privire la constatarea stingerii obligaţiei la achitarea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii reclamantul Caranicolov Valeri a invocat că prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie din 13 iunie 2012, s-a dispus încasarea în mod solidar de la Caranicolov Valeri şi Ivanov Stanislav în beneficiul lui Cruşca Vasili prejudiciul material în sumă de 47203, 01 lei, prejudiciul moral în mărime de 5000 lei, cheltuieli de judecată în sumă de 1129, 60 lei. Susţine reclamantul că la data de 20 iunie 2012 i-a restituit pârâtului suma de 26 700 lei, fapt confirmat prin recipisă, unde fiecare parte a confirmat această tranzacţie prin semnătură. În prezent, de către executorul judecătoresc Şevcenco E. reclamantul a fost înştiinţat despre intentarea unei proceduri de executare şi încasarea de la el în folosul lui Cruşca Vasile a sumei de 26 666, 30 lei şi a cheltuielilor de executare în sumă totală de 29 412, 93 lei.

Reieşind din faptul că, la momentul achitării sumei pârâtul a indicat că careva pretenţii faţă de reclamant nu are, consideră Caranicolov Valeri că în această ordine de idei, fiind respectate toate clauzele cu privire la stingerea obligaţiei şi că careva raporturi juridice între ei numai există, ele fiind stinse la momentul achitării acestei sume. Solicită Caranicolov Valeri stabilirea faptului stingerii obligaţiei faţă de Cruşca Vasile prin achitarea unei prestaţii parţiale la achitarea prejudiciului material şi moral. Prin hotărârea Judecătoriei Basarabeasca din 20 iunie 2013 s-a constatat stingerea obligaţiei de către debitorul Caranicolov Valeri faţă de creditorul Cruşca Vasili cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral şi a cheltuielilor de judecată adjudecate lui Cruşca Vasili prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 iunie 2012 în legătură cu renunţarea creditorului Cruşca Vasili la solidaritate în privinţa debitorului Caranicolov Valeri.

Cruşca Vasili a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii instanţei de fond şi pronunţarea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 septembrie 2013, a fost admis apelul declarat de Cruşca Vasile, a fost casată hotărîrea Judecătoriei Basarabeasca din 20 iunie 2013, prin care acţiunea a fost admisă şi a fost emisă o hotărîre nouă de respingere a acţiunii ca neîntemeiată. La 05 decembrie 2013 Caranicolov Valeri a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea decizie instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului recurentul Caranicolov Valeri a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, instanţa încălcînd normele de drept material şi procedural.

În special, a invocat Caranicolov Valeri că instanţa de apel eronat a dat apreciere recipisei anexate la materialele cauzei prin care intimatul a confirmat că nu mai are careva pretenţii faţă de recurent. Mai indică recurentul că instanţa de apel nu a respectat procedura de citare a părţilor şi a fost examinată de un judecător care nu avea dreptul să examineze pricina deoarece a participat la examinarea altei pricinii civile ce ţine de obiectul prezentei acţiuni. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Argumentul din recurs despre faptul că instanţa de apel nu a respectat procedura de citare a părţilor este vădit neîntemeiată deoarece la materialele este anexat avizul de recepţie a citaţiei. Cu referire la argumentul precum că la examinarea pricinii a participat un judecător care nu avea dreptul să participe tot este neîntemeiat dat fiind faptul că la acţiunea obiectul prezentei acţiuni este constatarea stingerii obligaţiei la achitarea prejudiciului material şi moral, iar obiectul acţiunii în care chipurile a participat un judecător ţine de contestarea încheierii executorului judecătoresc Şevcenco Eudochia, prin urmare nu poate fi considerată o participare repetată a aceluiaşi judecător asupra aceluiaşi litigiu.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. Completul reiterează că potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Caranicolov Valeri ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de către Caranicolov Valeri se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă