2ra-644/14 — Anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţia anterior deţinută, încasarea prejudiciului material şi moral

dosarul nr.2ra-644/14 prima instanţă: M. Macar instanţa de apel: N. Craiu, A. Minciuna, L. Bulgac ÎNCHEIERE 20 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Munteanu Vasile, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Munteanu Vasile împotriva întreprinderii de stat Întreprinderea pentru silvicultură „Hînceşti – Silva” cu privire la anularea ordinului de demisie din funcţie, restabilirea la lucru, încasarea prejudiciului material şi moral şi cererea de concretizare a revendicărilor privind anularea ordinului de demisie din funcţie, restabilirea la lucru, anularea parţială a contractului individual de muncă, încasarea prejudiciului material şi moral şi încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 octombrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Munteanu Vasile şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 05 iunie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă La data de 01 februarie 2013, Munteanu Vasile s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva întreprinderii de stat Întreprinderea pentru silvicultură „Hînceşti – Silva” cu privire la anularea ordinului de demisie din funcţie, restabilirea la lucru,

încasarea prejudiciului material şi moral. În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a indicat că a activat la Î.S.”Hânceşti – Silva” care este parte componentă a Agenţiei „Moldsilva” din anul 2007, ocupând mai multe funcţii ultima de şef al ocolului silvic „Cărpineni”. La data de 15 martie 2012, în legătură cu reorganizările din cadrul Agenţiei a fost eliberat din funcţia deţinută şi tot în aceiaşi zi a fost angajat în calitate de şef al ocolului silvic „Cărpineni”, angajator fiind întreprinderea pentru silvicultură „Hânceşti – Silva” cu care s-a întocmit şi contractul individual de muncă nr. 63. Menţionează reclamantul că prin scrisoarea nr. 715, semnată de directorul Î.S. ”Hânceşti – Silva”, I. Haralampov din 17 decembrie 2012, a fost informat despre încetarea contractului individual de muncă în baza art.82 lit.(f) şi 83 Codul Muncii.

La data de 18 decembrie 2012, reclamantul a informat angajatorul despre dezacordul său cu cele indicate în scrisoarea nominalizată supra, solicitând prelungirea contractului pe un termen nedeterminat, la care însă, nu a primit răspuns. Astfel, la 02 ianuarie 2013 prin scrisoarea nr. 1 semnată de directorul Î.S. „Hânceşti – Silva”, reclamantul Munteanu Vasile, a fost informat despre încetarea relaţiilor de muncă în legătură cu expirarea termenului contractului individual de muncă conform art.82 lit.(f) Codul Muncii. La data de 30 aprilie 2013, reclamantul a depus cerere de concretizare a revendicărilor privind anularea ordinului de demisie din funcţie, restabilirea la lucru, anularea parţială a contractului individual de muncă, încasarea prejudiciului material şi moral şi încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică.

Cere Munteanu Vasile, anularea ordinului de eliberare din funcţie, restabilirea la lucru, anularea parţială a contractului individual de muncă, încasarea prejudiciului material şi moral şi încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică. Prin hotărârea Judecătoriei Hânceşti din 05.06.2013, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 octombrie 2013, apelul declarat de Munteanu Vasile a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La data de 19 decembrie 2013, Munteanu Vasile a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea decizie instanţei de apel şi pronunţarea unei noi hotărîri prin care să se admită acţiunea.

În motivarea recursului recurentul a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, instanţa încălcînd normele de drept material şi de drept procedural. În special, a invocat recurentul că instanţa de apel a concluzionat greşit faptul, că acesta nu a adresat angajatorului cerere privind dezacordul său cu încetarea contractului individual de muncă. Mai menţionează recurentul că instanţa nu s-a expus referitor la concluziile Inspecţiei muncii nr. 87 din 25 ianuarie 2013. Complementar celor menţionate, indică recurentul că în demersul nr.715 din 17.12.2012 al angajatorul Î.S.Î.S.

„Hînceşti-silva” către reclamant referitor la intenţia de încetare a contractului individual de muncă prin prisma art.83, 82 lit.f) din Codul muncii, de către ultimul este făcută menţiunea în scris referitor la dezacordul său cu decizia luată, în aceste condiţii angajatorul urma să-l informeze pe reclamant despre decizia luată, răspuns care nu a urmat din partea angajatorului. În concluzie, susţine Munteanu Vasile că instanţa de apel, în decizi sa, nu s-a expus asupra tuturor cerinţelor expuse. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Reieşind din norma precitată, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar să precizeze că potrivit art. 82 lit. f) CM, contractul individual de muncă pe durată determinată încetează de la data prevăzută în contract.

În context, Colegiul a sesizat că contractul de muncă nr. 63 a fost încheiat de către părţi la data de 15 martie 2012 pe durată determinată, pînă la data de 31 decembrie 2012, dată la care acesta urma să expire. În temeiul art. 83 alin. (1) CM, angajatorul Î.S.Î.S. „Hînceşti – silva”, la data de 17 decembrie 2012, a înştiinţat salariatul Munteanu Vasile, despre expirarea contractului individual de muncă nr. 63 din 15,03. 2012. Complementar, Colegiul menţionează, că la semnarea contractului în cauză, recurentul şi-a exprimat liber consimţămîntul, iar în cazul în care acesta nu era de acord cu ordinul de transfer nr. 108 din 15 martie 2012 sau cu contractul nominalizat, urma să înainteze cerere în instanţa de judecată în vederea soluţionării litigiului, în temeiul şi termenele prevăzute de art. 355 alin. (1) lit. a) CM.

Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de art. 432 alin.(1) - (4) CPC, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural. Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul reiterează că potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă. Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Munteanu Vasile ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de către Munteanu Vasile se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă