2ra-1362/13 — Anularea sancțiunii disciplinare, restabilirea la lucru

Instanţa de fond: V. Sîrbu Dosarul nr. 2ra-1362/13 Instanţa de apel: A. Minciuna, A. Nogai, V. Pruteanu DECIZIE 07 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu, Judecătorii: Valentina Clevadî, Tamara Chişca-Doneva, Ion Corolevschi, Ion Vîlcov, examinînd recursul declarat de către întreprinderea pentru silvicultură „Hînceşti- Silva” întreprindere de stat, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Bunduchi Eugen împotriva întreprinderii pentru silvicultură „Hînceşti-Silva” întreprindere de stat privind anularea sancţiunii disciplinare şi restabilirea la lucru, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2012, prin care a fost casată hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 11 iunie 2012 şi pronunţată o hotărîre nouă de admitere parţială a acţiunii, c o n s t a t ă : La 21 februarie 2012, Bunduchi Eugen a depus cerere de chemare în judecată împotriva întreprinderii pentru silvicultură „Hînceşti-Silva” întreprindere de stat privind anularea sancţiunii disciplinare şi restabilirea la lucru.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că a activat în cadrul ÎS „Hînceşti Silva” din anul 1981, la moment deţinînd funcţia de maistru silvic. Pe parcursul activităţii sale, nu a avut careva sancţiuni disciplinare. Indică reclamantul că la 23 noiembrie 2011, a fost emis ordinul nr. 229, prin care a fost concediat în baza art. 86 alin. (l) lit. k) Codul muncii. Drept temei pentru emiterea ordinului contestat a servit faptul că, la 03 noiembrie 2011, el, în calitate de maistru silvic, a pierdut ciocanul silvic de marcat pentru selecţie MS-037. Consideră reclamantul că ordinul dat este unul ilegal şi neîntemeiat, pasibil anulării, fiind emis contrar procedurii stabilite. Indică reclamantul că la 03 noiembrie 2011 s-a depistat pierderea ciocanului de marcat, iar la 09 noiembrie 2011, a fost suspendat din funcţie, pentru efectuarea unei anchete de serviciu.

Menţionează faptul efectuării anchetei de serviciu superficial, rămînînd neclare condiţiile dispariţiei ciocanului respectiv. Ulterior, la 17 noiembrie 2011, în cadrul şedinţei comitetului sindical al ÎS „Hînceşti Silva” unul din membrii acestuia a declarat că a văzut ciocanul respectiv cînd reclamantul 1-a transmis unei persoane, pentru a marca lemnele de foc, iar ulterior nimeni nu a mai văzut ciocanul respectiv. Consideră reclamantul că a fost concediat ilegal, întrucît nu au fost prezentate probe, ce ar confirma încălcări în atribuţiile de serviciu, iar temeiul concedierii sale trebuie să aibă la bază acţiuni culpabile, care ar prejudicia întreprinderea. Conform contractului de răspundere materială el şi-a asumat răspunderea doar pentru integritatea bunurilor transmise, iar faptele de pierdere şi dispariţie, consideră că nu-i pot fi imputate.

Menţionează reclamantul că administraţia nu a elucidat pe deplin cauzele pierderii ciocanului silvic de marcat, care valorează la 460 lei, iar prin calificarea acţiunilor sale drept culpabile, angajatorul şi-a asumat un atribut impropriu – de constatare a faptei prejudiciabile. Prin acţiunile angajatorului, pretinde reclamantul, i-a fost cauzat un prejudiciu moral, pe care îl estimează la 10.000 lei. Solicită reclamantul anularea ordinului nr. 229 din 23 noiembrie 2011 de eliberare din funcţie, restabilirea la lucru şi încasarea prejudiciului material şi moral. Prin hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 11 iunie 2012 acţiunea a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 04 iulie 2012, Bunduchi Eugen a contestat-o cu apel, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunţarea unei hotărîri noi de admitere a acţiunii.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2012, a fost admis apelul declarat de către Bunduchi Eugen, a fost casată hotărîrea instanţei de fond, cu pronunţarea unei noi hotărîri, prin care a fost admisă parţial acţiunea; a fost anulat ordinul nr. 229 din 23 noiembrie 2011, de eliberare din funcţie a reclamantului; a fost restabilit Bunduchi Eugen în funcţia de maistru silvic la Ocolul Silvic Buţeni; s-a dispus încasarea din contul ÎS „Hînceşti-Silva” în beneficiul reclamantului a salariului mediu pentru perioada absenţei forţate de la lucru în sumă de 25.200 lei, prejudiciul moral – 2.100 lei, cheltuieli de judecată – 5.000 lei. La 14 februarie 2013, ÎS „Hînceşti-Silva” a contestat cu recurs decizia instanţei de apel, prin care a solicitat casarea acesteia, cu menţinerea hotărîrii instanţei de fond.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii şi nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că Curtea de Apel Chişinău a pronunţat decizia la 21 noiembrie 2012 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la 24 decembrie 2012 (f.d. 96). Cererea de recurs a fost depusă la 14 februarie 2013, motiv pentru care cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen. Examinînd materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ conchide că recursul înaintat de ÎS „Hînceşti-Silva” este neîntemeiat şi urmează a fi respins, din următoarele considerente.

Conform art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel a determinat definitiv circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii, apreciind probele prezentate de părţi în 2 corespundere cu prevederile art. 130 CPC, multiaspectual, complet, în ansamblul şi interconexiunea lor, aplicând corect normele de drept material, şi întemeiat a ajuns la concluzia de a admite parţial acţiunea. Materialele cauzei atestă că Bunduchi Eugen a fost angajat în funcţia de maistru silvic la ÎS „Hînceşti Silva”, în baza contractului individual de muncă.

Prin ordinul ÎS „Hînceşti-Silva” nr. 229 din 23 noiembrie 2011, Bunduchi Eugen a fost sancţionat disciplinar sub formă de concediere, în temeiul art. 86 alin. (1) lit. k) Codul muncii. Conform prevederilor art. 86 alin. (1) lit. k) Codul muncii, concedierea – desfacerea din iniţiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, precum şi a celui pe durată determinată – se admite pentru comiterea de către salariatul care mânuieşte nemijlocit valori băneşti sau materiale a unor acţiuni culpabile dacă aceste acţiuni pot servi temei pentru pierderea încrederii angajatorului faţă de salariatul respectiv. Conform prevederilor art. 89 alin. (2) Codul muncii, la examinarea litigiului individual de muncă de către instanţa de judecată, angajatorul este obligat să dovedească legalitatea şi să indice temeiurile transferării sau eliberării din serviciu a salariatului.

Potrivit prevederilor art. 21 din Constituţia Republicii Moldova, orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată pînă cînd vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale. Instanţa de recurs notează, că în temeiul art. 86 alin. (l) lit. k) Codul muncii, pot fi concediaţi numai salariaţii care în mod direct administrează sau gestionează valori băneşti sau materiale (primirea, păstrarea, transportarea, distribuţia, etc.) în particular, la acest capitol pot fi calificate astfel de fapte: primirea mărfii fără actele de însoţire a acesteia, calculul eronat al sumei de bani, tăinuirea mărfurilor faţă de cumpărători, însuşirea ilegala a bunului, înşelătoria la cîntar, ridicarea neautorizată a preţurilor.

La acţiuni culpabile se mai referă primirea plăţii pentru serviciile efectuate fără a dispune de documentele respective, încălcarea regulilor de desfacere a băuturilor spirtoase, realizarea medicamentelor fără reţete (în cazul în care sunt obligatorii), realizarea substanţelor narcotice, toxice etc. Potrivit contractului de răspundere materială nr. 8 din 28 februarie 2006, Bunduchi Eugen şi-a asumat răspundere doar pentru integritatea valorilor transmise. Dispariţia ciocanului silvic, nu poate fi imputată intimatului şi calificată ca acţiune culpabilă şi care ar servit drept temei de concediere.

Prin urmare, instanţa de recurs reţine concluzia instanţei de apel de anulare a ordinului nr. 229 din 23 noiembrie 2011, prin care a fost concediat Bunduchi Eugen, întrucît, acest ordin contravine prevederilor art. 89 alin. (2) Codul muncii, vina intimatului nefiind dovedită prin probe ce ar confirma încălcările imputate în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu şi care au stat la baza emiterii ordinului de concediere. Mai mult ca atît, ordinul contestat se limitează doar la o formulare generală şi nu conţine temeiul de fapt al aplicării unei sancţiuni disciplinare atît de grave. Potrivit prevederilor art. 329 alin. (1) Codul muncii, angajatorul este obligat să repare integral prejudiciul material şi cel moral cauzat salariatului în legătură cu îndeplinirea de către acesta a obligaţiilor de muncă sau ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci, dacă prezentul cod sau alte acte normative nu prevăd altfel.

3 Conform prevederilor art. 330 alin. (1) lit. b) Codul muncii, angajatorul este obligat să compenseze persoanei salariul pe care aceasta nu l-a primit, în toate cazurile privării ilegale de posibilitatea de a munci. Această obligaţie survine, în particular, în caz de eliberare ilegală din serviciu sau transfer ilegal la o altă muncă. Prin urmare, instanţa de apel în mod just a ajuns la concluzia de a dispune şi încasarea salariului pentru absenţă forţată de la lucru şi prejudiciul moral cauzat, or, efectul anulării ordinului de concediere, atrage după sine restabilirea în funcţia ocupată anterior şi plata salariului pentru absenţă forţată de la serviciu, precum şi despăgubirea acestuia pentru faptele imputate.

Instanţa de apel în mod corect a ajuns şi la concluzia de respingere a cerinţei invocate în acţiune privind rectificarea înscrierilor din carnetul de muncă legate de concediere, precum şi de eliberare a unui duplicat al carnetului de muncă, fără inscripţiile cu privire la eliberare, întrucît aceste cerinţe sînt contrare Regulamentului privind completarea, păstrarea şi evidenţa carnetului de muncă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1449 din 24 decembrie 2007. Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că cererea de recurs înaintată de ÎS „Hînceşti-Silva” este neîntemeiată, motiv pentru care decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2012, urmează a fi menţinută.

În temeiul celor expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al Republicii Moldova, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e : Se respinge recursul declarat de către întreprinderea de stat „Hînceşti-Silva”. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Bunduchi Eugen împotriva întreprinderii pentru silvicultură „Hînceşti-Silva” întreprindere de stat, privind anularea sancţiunii disciplinare şi restabilirea la lucru. Decizia rămîne irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva Ion Corolevschi Ion Vîlcov 4