2ra-1363/13 — anularea ordinului de concediere

prima instanță: N. Rusu dosarul nr. 2ra-1363/13

instanța de apel: M. Ciugureanu, M. Moraru, G. Zubati

Î N C H E I E R E

16 mai 2013 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova

Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru,

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de ÎS

Întreprinderea pentru Sivicultură „Hîncești Silva”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Căpățînă

Gheorghe împotriva ÎS Întreprinderea pentru Sivicultură „Hîncești Silva” privind

anularea ordinului de concediere,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2012, prin care a

fost admis apelul declarat de către Căpățînă Gheorghe, casată hotărîrea Judecătoriei

Hîncești din 26 septembrie 2012, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a

acțiunii,

c o n s t a t ă

La 03 septembrie 2012 Căpățînă Gheorghe a depus cerere de chemare în

judecată împotriva ÎS Întreprinderea pentru Sivicultură „Hîncești Silva” privind

anularea ordinului de concediere nr.164 din 08.08.2012 „Cu privire la aplicarea

sancțiunii disciplinare” emis de directorul ÎS Întreprinderea pentru Sivicultură

„Hîncești-Silva” prin care acesta a dispus concedierea pădurarului cantonului nr.6,

ocolul silvic Logănești, Căpățînă Gheorghe.

În motivarea acțiunii reclamantul Căpățînă Gheorghe a indicat că, prin ordinul

respectiv, conducătorul întreprinderii, a stabilit faptul încălcării repetate pe parcursul

a unui an a obligațiunilor de funcție în paza fondului forestier și bunurilor materiale

încredințate pentru păstrare din canton și neajunsul a 64 metri steri de lemne de foc,

care au dus la cauzarea prejudiciului întreprinderii în sumă de 26 880 lei.

Indică că la baza ordinului de concediere a fost precedat de sancțiunile aplicate

prin ordinul nr. 142 din 11.07.2011, mustrare pentru comiterea tăierilor ilicite a masei

lemnoase în volum de 1,35 m, ordinul nr. 19 din 30 ianuarie 2012, mustrare aspră

pentru controlul și paza slabă a masei lemnoase, ce a dus la sustragerea 1,8 metri steri

de lemn de foc, ordinul nr. 78 din 27.04.2012, mustrare aspră pentru paza insuficientă

a fondului forestier, care a dus la tăierea ilicită a 21 de arbori, în volum total de 3,59

metri cubi.

Astfel, neajunsul de 64 metri steri de lemne de foc a fost depistat în urma

întocmirii actului de predare-primire a bunurilor materiale din 12.06.2012 la plecarea

în concediul de odihnă a pădurarului Căpățînă Gheorghe.

Menționează că în susținerea ordinului de concediere, este anexat procesul-

verbal nr. 4 din 01.08.2012 al ședinței Comitetului Sindical al ÎS Întreprinderea

pentru Sivicultură „Hîncești Silva” , prin care s-a votat acordul privind aplicarea

sancțiunii disciplinare prin concediere cu privire la Căpățînă Gheorghe.

Reclamantul consideră ordinul de concediere drept fiind ilegal, deoarece de

către CCCEC al RM este pornită cauza penală cu privire la încălcările comise de

directorul întreprinderii I. Haralampov , iar Căpățînă Gheorghe, a depus declarații în

calitate de martor.

Susține reclamantul că sancțiunile aplicate lui, reprezintă o răzbunare. Toate

sancțiunile aplicate lui au intervenit în urma faptelor unor terțe persoane. Conducerea

ÎS Întreprinderea pentru Sivicultură „Hîncești Silva” nu a cerut nici explicații scrise

și nici o anchetă de serviciu nu a fost inițiată.

Menționează reclamantul că în ordinul de concediere se face trimitere la

acordul Comitetului Sindical, dar sînt omise procesele-verbale ale comitetului

sindical din 19.07.2012 și 24.07.2012 care constată că comitetul sindical a respins

demersul de concediere a lui Căpațîna Gheorghe . Procesul-verbal din 01.08.2012 al

ședinței comitetului sindical a fost emis cu încălcarea prevederilor Codului Muncii, și

prin urmare nu este valabil.

Prin hotărîrea Judecătoriei Hîncești din 26 septembrie 2012 a fost respinsă ca

neîntemeiată acțiunea înaintată de Căpățînă Gheorghe împotriva ÎS Întreprinderea

pentru Sivicultură „Hîncești Silva” privind anularea ordinului de concediere.

La 29 octombrie 2012 Căpățînă Gheorghe a depus apel împotriva hotărîrii

Judecătoriei Hîncești din 26 septembrie 2012, solicitînd casarea hotărîrii primei

instanțe, și pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie admisă cererea de chemare în

judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2012 a fost admis apelul

declarat de către Căpățînă Gheorghe, casată hotărîrea Judecătoriei Hîncești din 26

septembrie 2012, cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea a fost admisă.

S-a anulat ordinul ÎS „Hîncești-Silva” nr. 164 din 08.08.2012 „Cu privire la

aplicarea sancțiunii disciplinare pădurarului cantonului nr. 6 ocolul silvic Logănești –

Căpățînă Gheorghe sub formă de concediere”; s-a restabilit Căpățînă Gheorghe în

funcția de pădurar al cantonului nr. 6 ocolul silvic Logănești; s-a încasat de la ÎS

„Hîncești-Silva” în beneficiul lui Căpățînă Gheorghe salariul pentru lipsa forțată de la

muncă începînd cu data de 08.08.2012 pînă la data de 13 decembrie 2012.

În conformitate cu art. 256 CPC, s-a dispus executarea imediată a deciziei în

partea restabilirii lui Căpățînă Gheorghe în funcția de pădurar al cantonului nr. 6

ocolul silvic Logănești, și încasarea unui salariu mediu lunar.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a menționat că din actele cauzei

rezultă că la 12 iunie 2012, conform actului de inventariere, la reclamant, a fost

stabilit un neajuns de producție forestieră 64 metri steri lemn de foc în sumă de 26880

lei. Suma a fost achitată de Căpățînă Gheorghe.

Reclamantul Căpățînă Gheorghe, a fost sancționat disciplinar la data de 11 iulie

2011 cu mustrare, la data de 30 ianuarie 2012 cu mustrare aspră, la data de 27 aprilie

2012 cu mustrare aspră.

Instanța de apel a mai constatat că pentru furtul de lemn din 26 ianuarie 2012 a

fost atrasă la răspunderea contravențională cetățeanul Unguresanu Veaceslav,

respectiv nu s-a constatat abatere disciplinară din partea lui Gheorghe Căpățînă.

Totodată s-a constatat că la 27.04.2012, prin ordinul nr. 78, pentru paza

insuficientă a fondului forestier, care a dus la tăieri ilicite a 21 arbori, pădurarul

Căpățînă Gheorghe, a fost sancționat cu mustrare aspră, însă în partea motivată a

ordinului menționat lipsește descrierea abaterii disciplinare admisă de Căpățînă

Gheorghe și prin ce se manifestă așa abatere disciplinară.

Conform art. 206 alin 5 Codul muncii la aplicarea sancțiunii disciplinare,

angajatorul trebuie să țină cont de gravitatea abaterii disciplinare comise și de alte

circumstanțe obiective.

Prin urmare sancțiunile disciplinare aplicate prin ordinele din 30 ianuarie 2012

și din 27 aprilie 2012 contravin prevederilor alin. (5) art. 206 și în acest caz aceste

sancțiuni disciplinare se apreciază critic.

Conform art. 208 Codul muncii, pînă la aplicarea sancțiunii disciplinare,

angajatorul este obligat să ceară salariatului o explicație scrisă privind fapta comisă.

Refuzul de a prezenta explicația cerută se consemnează într-un proces-verbal semnat

de un reprezentant al angajatorului și un reprezentant al salariaților. În funcție de

gravitatea faptei comise de salariat, angajatorul este în drept să organizeze și o

anchetă de serviciu. În cadrul anchetei, salariatul are dreptul să-și explice atitudinea și

să prezinte persoanei abilitate cu efectuarea anchetei toate probele și justificările pe

care le consideră necesare.

S-a mai constatat că administrația ÎS Întreprinderea pentru Sivicultură

„Hîncești Silva” nu a cerut nici declarații scrise de la Căpățînă Gheorghe și nici o

anchetă de serviciu nu a fost inițiată.

Potrivit prevederilor art. 209 Codul muncii, sancțiunea disciplinară se aplică,

de regulă, imediat după constatarea abaterii disciplinare, dar nu mai tîrziu de o lună

din ziua constatării ei, fără a lua în calcul timpul aflării salariatului în concediul anual

de odihnă, în concediul de studii sau în concediul medical. Sancțiunea disciplinară nu

poate fi aplicată după expirarea a 6 luni din ziua comiterii abaterii disciplinare, iar în

urma reviziei sau a controlului activității economico-financiare, după expirarea a 2

ani de la data comiterii. În termenele indicate nu se include durata desfășurării

procedurii penale. Astfel, la 12 iunie 2012 sa stabilit un neajuns de producție

forestieră 64 metri steri lemn de foc în sumă de 26880 lei. Respectiv sancțiunea

disciplinară putea fi aplicată pînă la 13 iulie 2012.

Căpățînă Gheorghe de la 12 iunie 2012 pînă la 02 iulie 2012 sa aflat în

concediu anual. Începînd cu 28 iunie 2012 și pînă la 10 iulie 2012 sa aflat în concediu

medical. Astfel de la 13 iunie 2012 și pană la 10 iulie 2012 apelantul sa aflat în

concediu anual. Ordinul de concediere a fost emis la 08 august 2012, peste o lună de

la data cînd sa constatat un neajuns de lemn de foc. Norma prescrisă de art. 208 și

209 a Codului muncii este una imperativă, este reglementată în mod expres de lege,

fără a fi admise careva derogări de la aceasta.

La 22 februarie 2013 ÎS Întreprinderea pentru Sivicultură „Hîncești Silva” a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea hotărîrii Judecătoriei Hîncești din 26

septembrie 2012.

În motivarea recursului recurentul a indicat că instanța de apel a emis decizia

nominalizată cu încălcarea normelor de drept material și procesual, nu a elucidat și

constatat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea justă a litigiului,

fapt ce a dus la pronunțarea unei decizii ilegale și neîntemeiate.

La 18 aprilie 2013 Căpățînă Gheorghe, a depus prin intermediul cancelariei o

referință, prin care a invocat dezacordul cu recursul depus de ÎS Întreprinderea pentru

Sivicultură „Hîncești Silva”, solicitînd respingerea acestuia, cu menținerea deciziei

instanței de apel.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin.(2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către ÎS Întreprinderea pentru

Sivicultură „Hîncești Silva”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432,

alin.(2), (3) și (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situația de

apreciere de către instanțele ierarhic inferioare a circumstanțelor de fapt a cauzei.

Instanța de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat și a apreciat

corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Rîmiș

Mihail, în esența lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanță cît și în

instanța de apel și sînt expuse asupra circumstanțelor de fapt și nu de drept, cărora

instanța de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi

administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerințelor art. 130

CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanță, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și

urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se

numai legalitatea deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului

invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror

instanța de apel s-a pronunțat în mod corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către ÎS Întreprinderea pentru Sivicultură „Hîncești Silva” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e

Recursul declarat de către ÎS Întreprinderea pentru Sivicultură „Hîncești Silva”,

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iuliana Oprea

Iurie Bejenaru