2ra-1339/22 — evacuarea din imobil, fără acordarea altui spațiu locativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- evacuarea din imobil, fără acordarea altui spaţiu locativ
- Temei legal
- Persoanele, care nu pot fi evacuate din locuinţele de serviciu, fără a li se acorda o altă încăpere de locuit
2ra-1339/22 — evacuarea din imobil, fără acordarea altui spațiu locativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 2ra-1339/22
2-13158198-01-2ra-20092022
Prima instanță: Judecătoria Hîncești (jud. V. Sîrbu)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. B. Bîrca, M. Moraru, M. Ciugureanu)
DECIZIE
14 decembrie 2022 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova
judecătorii Maria Ghervas
Dumitru Mardari
Victor Burduh
Mariana Pitic
examinând recursul declarat de Întreprinderea de Stat Întreprinderea pentru
Silvicultură „Hîncești-Silva”,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea de
Stat Întreprinderea pentru Silvicultură „Hîncești-Silva” împotriva lui Mihail Vicol,
Gheorghe Vicol și a Iuliei Vicol cu privire la evacuarea din imobil, fără acordarea altui
spațiu locativ,
împotriva deciziei din 25 iunie 2013 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost
respins apelul declarat de Întreprinderea de Stat Întreprinderea pentru Silvicultură
„Hîncești-Silva” și a fost menținută hotărârea din 28 ianuarie 2013 a Judecătoriei
Hîncești,
constată:
La data de 07 octombrie 2011, ÎS Întreprinderea pentru Silvicultură „Hîncești-
Silva” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Mihail Vicol, Gheorghe
Vicol și a Iuliei Vicol cu privire la evacuarea din imobil, fără acordarea altui spațiu
locativ.
În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că, în temeiul ordinului nr. 110C din
06 octombrie 1978, pârâtul Mihail Vicol a fost angajat în funcție de pădurar la cantonul
de pază nr. 7 o.s. Buțeni și i s-a acordat spațiu locativ de serviciu pentru perioada
contractului de muncă.
1
Prin ordinul nr. 82 din 12 noiembrie 1999, Mihail Vicol a fost eliberat din funcție
conform art. 38 p. 3 din Codul muncii, iar, în baza ordinului nr. 71 C din 01 august
2000 a fost restabilit în serviciu.
Ulterior, Mihail Vicol a fost numit în calitate de primar în satul Hansca, raionul
Ialoveni, contractul individual de muncă fiind suspendat și temporar în funcția de
pădurar la cantonul de pază nr. 7 o.s. Buțeni a fost angajat fiul acestuia Gheorghe Vicol.
Reclamanta a afirmat că pârâții urmează a fi evacuați din imobilul situat în
cantonul de pază nr. 7 o.s. Buțeni din satul Hansca, raionul Ialoveni, deoarece este o
încăpere de serviciu temporară.
ÎS Întreprinderea pentru Silvicultură „Hîncești-Silva” a solicitat evacuarea lui
Mihail Vicol, a Iuliei Vicol și a lui Gheorghe Vicol din imobilul situat în cantonul de
pază nr. 7 o.s. Buțeni din satul Hansca, raionul Ialoveni, fără acordarea altui spațiu
locativ.
Prin hotărârea din 28 ianuarie 2013 a Judecătoriei Hîncești, acțiunea a fost
respinsă ca neîntemeiată.
La data de 25 februarie 2013, ÎS Întreprinderea pentru Silvicultură „Hîncești-
Silva” a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea acestuia,
casarea hotărârii din 28 ianuarie 2013 a Judecătoriei Hîncești și emiterea unei noi
hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă.
Prin decizia din 25 iunie 2013 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul
declarat de ÎS Întreprinderea pentru Silvicultură „Hîncești-Silva” și a fost menținută
hotărârea din 28 ianuarie 2013 a Judecătoriei Hîncești.
La data de 05 august 2013, ÎS Întreprinderea pentru Silvicultură „Hîncești-Silva”
a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia,
casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe și restituirea cauzei spre
rejudecare.
În motivarea recursului s-a invocat netemeinicia și ilegalitatea hotărârilor
pronunțate de instanțele ierarhic inferioare.
Recurenta a menționat că instanțele de judecată s-au expus doar în privința
solicitării de evacuare a persoanelor din locuința de serviciu, ignorând faptul că prin
cererea de chemare în judecată s-a solicitat evacuarea din imobil, fără acordarea altui
spațiu locativ. Or, Codul cu privire la locuințe prevede două categorii de evacuare: cu
acordarea altei locuințe și fără acordarea spațiului locativ.
A indicat că Mihail Vicol, activând în funcția de pădurar, a avut posibilitatea de
a locui în cantonul nr. 7, pe perioada deținerii acestei funcții și îndeplinirii obligațiilor
de pază și protecție a fondului forestier de stat, transmis în gestiune. Astfel, cu Mihail
Vicol a fost semnat un contract de folosire a sediului cantonului silvic la 18 iunie 2000,
prin care intimatul a fost avertizat despre eliberarea sediului de serviciu în termen de
15 zile de la încetarea relațiilor de muncă cu întreprinderea.
Recurenta a susținut că în perioada deținerii funcției de pădurar, Mihail Vicol a
construit o casă în s. Hansca, r-nul Ialoveni, pe care însă, nu a înregistrat-o la organul
2
cadastral, motiv din care familia Vicol oficial nu deține niciun bun imobil în
proprietate. În această casă locuiește Gheorghe Vicol cu familia.
A notat că sediul administrativ - casa pădurarului cu nr. cadastral XXXXX și
terenul cu suprafața de 0,2254 ha, este proprietatea statului și este transmisă în
gestiunea ÎS Întreprinderea pentru Silvicultură „Hîncești-Silva”, conform certificatului
eliberat de OCT Hîncești la 30 octombrie 2012. Prin urmare, Mihail Vicol și respectiv,
Gheorghe Vicol, au ocupat cantonul ca locuință de serviciu în virtutea calității lor de
angajați ai întreprinderii, calitate care însă, a încetat odată cu desfacerea contractului
individual de muncă. Conform art. 105, 109 din Codul cu privire la locuințe (1983),
locuințele de serviciu sunt destinate pentru domicilierea cetățenilor, care în legătură cu
caracterul relațiilor lor de muncă trebuie că trăiască la locul de lucru sau în apropierea
lui. Muncitorii, care au întrerupt relațiile de muncă cu întreprinderea, urmează să fie
evacuați din locuințele de serviciu cu toate persoanele, care locuiesc împreună cu
dânșii, fără a li se acorda o altă încăpere de locuit.
Prin decizia din 06 noiembrie 2013 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis
recursul declarat de ÎS Întreprinderea pentru Silvicultură „Hîncești-Silva”, au fost
casate decizia din 25 iunie 2013 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 28 ianuarie
2013 a Judecătoriei Hîncești și a fost pronunțată o hotărâre nouă, prin care acțiunea a
fost admisă. Au fost evacuați Mihail Vicol, Iulia Vicol și Gheorghe Vicol din imobilul
situat în cantonul de pază nr. 7 o.s. Buțeni din satul Hansca, raionul Ialoveni, fără
acordarea altui spațiu locativ.
La 30 mai 2022 Mihail Vicol și Iulia Vicol, reprezentați de avocatul Petru Bobu,
au depus cerere de revizuire împotriva deciziei din 06 noiembrie 2013 a Curții Supreme
de Justiție, solicitând admiterea acesteia, constatarea încălcării drepturilor lui Mihail
Vicol și ale Iuliei Vicol garantate de art. 6 Paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea
Drepturilor și a Libertăților Fundamentale ale Omului, casarea deciziei din
06 noiembrie 2013 a Curții Supreme de Justiție și menținerea deciziei din 25 iunie 2013
a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 28 ianuarie 2013 a Judecătoriei Hîncești și
încasarea din bugetul de stat, gestionat de Ministerul Finanțelor, prin intermediul
Ministerului Justiției, a sumei de 2000 de euro, convertiți în lei moldovenești la cursul
oficial al BNM la data transferului, cu titlu de reparare a prejudiciului moral, cauzat lui
Mihail Vicol.
Prin încheierea din 14 septembrie 2022 a Curții Supreme de Justiție, cererea de
revizuire a fost admisă și s-a constat încălcarea drepturilor Iuliei Vicol și ale lui Mihail
Vicol garantate de art. 6 § 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a
Libertăților Fundamentale. S-a acordat lui Mihail Vicol satisfacția echitabilă pentru
încălcările constatate, prin aplicarea directă a Articolului 41 din Convenției, în cuantum
de 2000 de euro, în calitate de despăgubire pentru prejudiciul moral, fiind încasată de
la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Mihail Vicol
suma de 2000 de euro, convertiți în lei moldovenești la cursul oficial al Băncii
Naționale a Moldovei, la data transferului. Decizia din 06 noiembrie 2013 a Curții
3
Supreme de Justiție a fost casată, fiind reținută cauza în procedura Curții Supreme de
Justiție pentru rejudecarea recursului.
La 14 septembrie 2022, Curtea Supremă de Justiție a comunicat părților
încheierea din 14 septembrie 2022, prin care a fost admisă cererea de revizuire (f.d.
102, volumul II).
La 11 octombrie 2022 Mihail Vicol, Iulia Vicol și Gheorghe Vicol au depus
referință la recursul declarat de ÎS Întreprinderea pentru Silvicultură „Hîncești-Silva”,
solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârilor instanțelor ierarhic
inferioare.
Intimații au indicat că argumentele invocate în recurs sunt neîntemeiate și
formale și nu constituie temei pentru casarea hotărârilor judecătorești. Într-adevăr, art.
105 și 109 din Codul cu privire la locuințe (1983) prevăd evacuarea în cazul încetării
relațiilor de muncă, însă, art. 110 din același cod stipulează că, fără a li si acorda o altă
încăpere de locuit, nu pot fi evacuați din locuințele de serviciu persoanele, care au
lucrat cel puțin zece ani la întreprinderea, instituția, organizația, care le-a acordat
locuința de serviciu, situație întrunită în speță.
În conformitate cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se examinează
fără înștiințarea participanților la proces.
Studiind materialele cauzei în raport cu recursul declarat și obiecțiile expuse în
referință, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi respins, cu menținerea deciziei
instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, din următoarele motive.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța,
după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței
de apel și, după caz, hotărârea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs.
Din suportul probator prezent la actele cauzei rezultă că prin ordinul nr. 110C
din 06 octombrie 1978, Mihail Vicol a fost angajat în funcție de pădurar la cantonul de
pază nr. 7 ocolul silvic Buțeni și i s-a acordat spațiu locativ de serviciu pentru perioada
contractului de muncă. Acest imobil, conform fișei de inventariere la contabilitatea
întreprinderii, este la evidență cu numărul de inventar 175 și este dat în exploatare în
luna decembrie 1983, cu valoarea inițială de 35 000 de ruble, perioadă când Mihail
Vicol era angajat la acest canton.
Conform ordinului nr. 31 din 10 aprilie 2000 „Cu privire la inventarierea
cantoanelor silvice”, cantoanele silvice de pază sunt numite ca sedii silvice de serviciu
și au fost întărite după pădurarii care funcționau la moment, inclusiv după Mihail Vicol
a fost întărit cantonul nr. 7 al ocolului silvic Buțeni (f.d. 30, volumul I).
Astfel, la 18 iunie 2000 ÎS Întreprinderea pentru Silvicultură „Hîncești-Silva” a
încheiat cu Mihail Vicol contractul de folosire a sediilor cantoanelor silvice, prin care
a acordat ultimului, pe timpul relațiilor de muncă la paza pădurii, în folosință temporară
sediul locativ de serviciu în cantonul nr. 7 al ocolului silvic Buțeni (f.d. 8, volumul I).
Prin ordinul nr. 128 C din 01 august 2003, pădurarul Mihail Vicol a demisionat
în legătură cu alegerea sa în funcția de primar al satului Hansca, raionul Hîncești (f.d.
4
16, volumul I), iar în locul acestuia a fost angajat în funcție de pădurar la cantonul de
pază nr. 7 o.s. Buțeni fiul acestuia Gheorghe Vicol, cu care la data de 21 februarie 2006
a fost semnat contractul de folosire a încăperii de serviciu, pe perioada relațiilor de
muncă (f.d. 17, volumul I).
La data de 23 iunie 2010 a fost desfăcut contractul individual de muncă cu
Gheorghe Vicol în legătură cu demisia acestuia (f.d. 14, 28 volumul I).
Prin scrisoarea nr. 367 din 19 iulie 2011, ÎS Întreprinderea pentru Silvicultură
„Hîncești-Silva” le-a comunicat lui Mihail Vicol și soției acestuia Iulia Vicol că
imobilul în care locuiesc are statut de sediu al cantonului silvic, care este o încăpere de
serviciu acordată pădurarului în scop de pază și gospodărire a fondului forestier și,
deoarece nu dispun de contract individual de muncă cu întreprinderea și ocupă cantonul
ilegal, urmează să elibereze cantonul până la data de 26 iulie 2011, în caz contrar vor
fi evacuați silit (f.d. 23, volumul I).
Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, ÎS Întreprinderea pentru
Silvicultură „Hîncești-Silva” a solicitat evacuarea lui Mihail Vicol, a Iuliei Vicol și a
lui Gheorghe Vicol din imobilul situat în cantonul de pază nr. 7 o.s. Buțeni din satul
Hansca, raionul Ialoveni, fără acordarea altui spațiu locativ.
Prima instanță, fiind învestită cu judecarea prezentei cauze, a ajuns la concluzia
de a respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Ulterior, instanța de apel, fiind învestită cu judecarea apelului declarat de ÎS
Întreprinderea pentru Silvicultură „Hîncești-Silva”, a ajuns la concluzia netemeiniciei
acestuia, fiind menținută hotărârea din 28 ianuarie 2013 a Judecătoriei Hîncești.
Verificând legalitatea deciziei atacate prin prisma argumentelor invocate în
recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme
de Justiție consideră că soluția instanțelor ierarhic inferioară este întemeiată și legală,
din următoarele motive.
Conform art. 105 din Codul cu privire la locuințe nr. 2718-X din 03 iunie 1983
(în redacția în vigoare la data înaintării acțiunii), locuințele de serviciu sunt destinate
pentru domicilierea cetățenilor, care în legătură cu caracterul relațiilor lor de muncă
trebuie să trăiască la locul de lucru sau în apropierea lui. Încăperea de locuit se include
în categoria locuințelor de serviciu prin hotărîrea comitetului executiv al Sovietului
raional, orășenesc, raional din oraș de deputați ai norodului. În calitate de locuințe de
serviciu se repartizează, de regulă, apartamente separate. Evidența locuințelor de
serviciu o țin comitetele executive ale Sovietelor respective raionale, orășenești,
raionale din orașe de deputați ai norodului.
Conform art. 109 din Codul cu privire la locuințe nr. 2718-X din 03 iunie 1983
(în vigoare la data înaintării acțiunii), muncitorii și slujbașii, care au întrerupt relațiile
de muncă cu întreprinderea, instituția, organizația, precum și cetățenii, excluși din
rândurile membrilor colhozului sau plecați din colhoz din proprie inițiativă, urmează să
fie evacuați din locuințele de serviciu cu toate persoanele, care locuiesc împreună cu
dânșii, fără a li se acorda o altă încăpere de locuit.
5
Potrivit art. 110 pct. 6) din Codul cu privire la locuințe nr. 2718-X din 03 iunie
1983 (în redacția în vigoare la data înaintării acțiunii), fără a li se acorda o altă încăpere
de locuit nu pot fi evacuați din locuințele de serviciu: persoanele, care au lucrat cel
puțin zece ani la întreprinderea, instituția, organizația, care le-a acordat locuința de
serviciu.
Materialele cauzei atestă că potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile din
26 iulie 2010, terenul nr. cadastral XXXXX și construcția nr. cadastral XXXXX,
amplasate în r-nul Hîncești, s. Buțeni, extravilan, aparțin cu drept de proprietate
Republicii Moldova și sunt transmise în gestiune economică ÎS „Hîncești-Silva”, în
temeiul Hotărârii Guvernului nr. 351 din 23 martie 2005 cu privire la aprobarea listelor
bunurilor imobile proprietate publică a statului și la transmiterea unor bunuri imobile
(f.d. 154, volumul I).
Reieșind din prevederile art. 296 și 315 din Codul civil (în redacția în vigoare la
înaintarea acțiunii), care stabilesc că dreptul de proprietate este perpetuu, bunurile
domeniului public fiind imprescriptibile, instanța de recurs constată că este
neîntemeiată invocarea de către reprezentantul intimaților a omiterii termenului general
de prescripție extinctivă la depunerea prezentei acțiuni.
Cu referire la fondul cauzei, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că instanțele ierarhic
inferioare just au ajuns la concluzia de a respinge acțiunea depusă de ÎS Întreprinderea
pentru Silvicultură „Hîncești-Silva” cu privire la evacuarea din imobil, fără acordarea
altui spațiu locativ, deoarece legiuitorul a prevăzut expres în pct. 6) al art. 110 din Codul
cu privire la locuințe nr. 2718-X din 03 iunie 1983, care era în vigoare la data înaintării
acțiunii, că nu pot fi evacuate din locuințele de serviciu, fără a li se acorda o altă
încăpere de locuit, persoanele care au lucrat cel puțin zece ani la întreprinderea,
instituția, organizația, care le-a acordat locuința de serviciu.
În speță, s-a stabilit cert că Mihail Vicol a lucrat la ÎS Întreprinderea pentru
Silvicultură „Hîncești-Silva” mai mult de zece ani (06 octombrie 1978 - 01 august
2003) și respectiv, nu poate fi evacuat din locuința de serviciu, cu toate persoanele care
locuiesc împreună cu el, fără a li se acorda o altă încăpere de locuit.
Astfel, deși art. 109 din Codul cu privire la locuințe (1983), invocat de către
recurent, prevede că muncitorii și slujbașii, care au întrerupt relațiile de muncă cu
întreprinderea, urmează să fie evacuați din locuințele de serviciu cu toate persoanele,
care locuiesc împreună cu dânșii, fără a li se acorda o altă încăpere de locuit, totuși, în
art. 110 din Codul cu privire la locuințe (1983) legiuitorul a indicat, ca excepție de la
art. 109, persoanele care nu pot fi evacuate din locuințele de serviciu, fără a li se acorda
o altă încăpere de locuit.
Din considerentele menționate și având în vedere faptul că hotărârile instanțelor
ierarhic inferioare sunt întemeiate și legale, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge
recursul, cu menținerea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe.
6
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, Colegiul
civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție
decide:
Se respinge recursul declarat de Întreprinderea de Stat Întreprinderea pentru
Silvicultură „Hîncești-Silva”.
Se menține decizia din 25 iunie 2013 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din
28 ianuarie 2013 a Judecătoriei Hîncești, în cauza civilă, la cererea de chemare în
judecată depusă de Întreprinderea de Stat Întreprinderea pentru Silvicultură „Hîncești-
Silva” împotriva lui Mihail Vicol, Gheorghe Vicol și a Iuliei Vicol cu privire la
evacuarea din imobil, fără acordarea altui spațiu locativ.
Decizia este irevocabilă.
Președintele ședinței,
judecătorul Svetlana Filincova
judecătorii Maria Ghervas
Dumitru Mardari
Victor Burduh
Mariana Pitic
7