2ra-833/21 — încasarea sumei în urma îmbunătătirilor aduse bunului imobil

2ra-833/21 — încasarea sumei în urma îmbunătătirilor aduse bunului imobil (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-833/21

Prima instanță: Judecătoria Hîncești, sediul Ialoveni (jud. C. Crețu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Sîrbu, V. Buhnaci, D. Dulghieru)

DECIZIE

29 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

Aliona Miron

Mariana Pitic

examinând recursul declarat de către Nicolae Vicol, Maria Vicol și

reprezentantul acestora, avocatul Ion Sacara,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Veronica

Țurcan împotriva lui Nicolae Vicol și Mariei Vicol cu privire la încasarea sumei în

urma îmbunătățirilor aduse bunului imobil și recunoașterea dreptului de retenție

asupra bunului imobil,

împotriva deciziei din 03 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost admis apelul declarat de către Nicolae Vicol și Maria Vicol, a fost casată

integral hotărârea din 05 noiembrie 2019 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni și

a fost pronunțată o nouă hotărâre cu privire la admiterea parțială a acțiunii,

constată:

La 18 martie 2014 Veronica Țurcan a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Nicolae Vicol și Mariei Vicol cu privire la încasarea sumei în urma

îmbunătățirilor aduse bunului imobil.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 05 noiembrie 2004, între ea și

pârâții a fost încheiat contractul de înstrăinare cu condiția întreținerii pe viață,

conform căruia ultimii i-au transmis în proprietate casa de locuit și lotul de teren

situat în xxxx și terenul de pământ (grădină) situat în extravilanul or. Ialoveni, iar ea

s-a obligat să le ofere întreținere pârâților.

A menționat că, în toată această perioadă relațiile dintre ea și pârâți au fost

normale, se înțelegeau bine, ea lucra, le aducea produse alimentare, adică își

îndeplinea obligațiunile conform contractului enunțat.

A susținut că, după încheierea contractului respectiv, la 09 noiembrie 2004,

au efectuat înregistrarea la OCT Ialoveni, fapt probat prin ștampila aplicată pe

contract.

A afirmat că, devenind proprietarul bunului transmis, pârâții au acceptat ca ea

împreună cu familia sa să treacă cu traiul în casa de locuit enunțată, dar deoarece la

acel moment casa era într-o stare deplorabilă, a decis împreună cu soțul său să facă

1

reparație la etajul I și II al casei și să locuiască acolo.

A relevat că, în interiorul imobilului au efectuat reparație capitală și, respectiv,

au amenajat bunul imobil.

A notat că, în luna mai 2013 pârâții au depus cerere de chemare în judecată,

solicitând rezoluțiunea contractului de înstrăinare cu condiția întreținerii pe viață, iar

prin hotărârea din 16 martie 2014 a Judecătoriei Ialoveni a fost admisă acțiunea,

fiind dispusă rezoluțiunea contractului de înstrăinare cu condiția întreținerii pe viață

din 05 noiembrie 2004.

A invocat că, locuind din anul 2004 până în anul 2014 în acel imobil, l-au

reparat și au avut grijă, suportând toate cheltuielile de amenajare și îmbunătățire,

pentru a avea condiții de trai, atât ea, cât și împreună cu familia sa au investit în casa

de locuit suma de 25000 de euro.

Consideră că, dreptul de a cere restituirea bunului în natură sau achitarea

valorii lui îi aparține beneficiarului întreținerii, dar în dependență de situație, de

exemplu, dacă se va isca un litigiu judiciar, forma respectivă va fi stabilită de instanță

reieșind din situația reală.

A declarat că, la acel moment când a fost încheiat contractul de înstrăinare cu

condiția întreținerii pe viață, prețul imobilului nominalizat constituia 95446 de lei,

conform certificatului cu privire la valoarea bunului imobil nr. 1244, eliberat la 28

octombrie 2004 de către OCT Ialoveni, iar în anul 2014 prețul imobilului

nominalizat constituia 517896 de lei, conform certificatului cu privire la valoarea

bunului imobil, eliberat de către OCT Ialoveni.

A specificat că, având în vedere faptul că, din anul 2004-2014 a locuit în casa

de locuit enunțată, a făcut reparație în valoare de 25000 de euro, fapt probat prin

bonurile de plată, anexate la materialele dosarului și luând în considerare faptul că,

prin hotărâre judecătorească, contractul de înstrăinare cu condiția întreținerii pe viață

a fost rezoluționat, cu aducerea părților la poziția inițială, bănuiește că, pârâții vor

încheia un alt contract cu alte persoane, transmițându-le imobilul în care ei au

investit, astfel, ar crea impedimente și ar face imposibilă executarea unei eventuale

hotărâri judecătorești.

A solicitat încasarea în mod solidar de la pârâți a sumei de 25000 de euro,

pentru îmbunătățirile aduse bunului imobil din xxxx și a cheltuielilor de judecată.

Ulterior, Veronica Țurcan a depus cerere de completare a acțiunii, solicitând

recunoașterea dreptului său de retenție asupra bunului imobil – casa de locuit cu

xxxx până la achitarea sumei și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea protocolară din 05 noiembrie 2015 a Judecătoriei Ialoveni, a

fost atras în proces Grigore Țurcan în calitate de reclamant.

Pe parcursul judecării cauzei Veronica Țurcan și Grigore Țurcan au depus

cerere de concretizare a acțiunii, solicitând încasarea în mod solidar de la pârâți a

sumei de 461076,24 de lei, pentru îmbunătățirile aduse bunului imobil din

or.Ialoveni, I str-lă Ștefan Neaga,1, recunoașterea dreptului lor de retenție asupra

bunului imobil – casa de locuit cu nr. cadastral xxxx până la achitarea sumei și

încasarea în mod solidar de la pârâți a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 05 noiembrie 2019 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni,

a fost admisă parțial acțiunea, a fost încasată în mod solidar din contul lui Nicolae

2

Vicol și al Mariei Vicol în beneficiul Veronicăi Țurcan și lui Grigore Țurcan datoria

pentru îmbunătățirile aduse bunului imobil din xxxx în mărime totală de 461076,24

de lei. A fost reținut după Veronica Țurcan și Grigore Țurcan dreptul asupra bunului

imobil – casa de locuit cu nr. cadastral xxxx, până la achitarea pe deplin a sumei

adjudecate de către Nicolae Vicol și Maria Vicol. Au fost încasate în mod solidar

din contul lui Nicolae Vicol și Mariei Vicol în beneficiul Veronicăi Țurcan și lui

Grigore Țurcan cheltuielile de asistență juridică în sumă de 10000 de lei și taxa de

stat în sumă de 2100 de lei și în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 11732,28

de lei.

La 14 noiembrie 2019 Nicolae Vicol și Maria Vicol au declarat apel

nemotivat, iar la 06 februarie 2020 au declarat apel motivat împotriva hotărârii

primei instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și

emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii, precum și casarea încheierii

protocolare din 05 noiembrie 2015 a primei instanțe cu privire la atragerea în proces

a lui Grigore Țurcan în calitate de reclamant și a încheierii din 06 iunie 2019 a primei

instanțe cu privire la respingerea cererii privind încetarea procesului.

Prin decizia din 19 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de către Nicolae Vicol și Maria Vicol și a fost menținută hotărârea primei

instanțe.

Prin decizia din 28 octombrie 2020 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul declarat de către Nicolae Vicol și Maria Vicol, reprezentați de către avocatul

Ion Sacara, a fost casată decizia instanței de apel și a fost remisă cauza spre

rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

Prin decizia din 03 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de către Nicolae Vicol și Maria Vicol, a fost casată integral hotărârea

primei instanțe și a fost pronunțată o nouă hotărâre, prin care a fost admisă parțial

acțiunea depusă de către Veronica Țurcan și au fost încasate în mod solidar de la

Nicolae Vicol și Maria Vicol în beneficiul Veronicăi Țurcan suma pentru

îmbunătățirile aduse bunului imobil din xxxx în mărime de 461076,24 de lei, taxa

de stat în sumă de 2100 de lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 5000 de

lei. A fost încasată în mod solidar de la Nicolae Vicol și Maria Vicol în beneficiul

statului taxa de stat în sumă de 10374,21 de lei. În rest acțiunea a fost respinsă ca

fiind neîntemeiată.

La 02 aprilie 2021 Nicolae Vicol și Maria Vicol și reprezentantul acestora,

avocatul Ion Sacara au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și emiterea unei noi

hotărâri cu privire la respingerea integrală a acțiunii.

În motivarea recursului au indicat că, nu sunt de acord cu decizia instanței de

apel.

Au menționat că, examinând apelul, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

următoarelor argumente: reieșind din art. 185 CPC și pct. 29 din Hotărârea Plenului

Curții Supreme de Justiție nr. 5 din 17 noiembrie 2014, la cererea părților, expertiza

poate fi efectuată numai în faza pregătiri cauzei pentru dezbateri judiciare și, prin

urmare, încheierea cu privire la efectuarea expertizei din 14 decembrie 2017, emisă

la cererea intimatei după începutul dezbaterilor judiciare este ilegale; nici o factură

3

sau chitanță, anexate la cererea de chemare în judecată în calitate de probe în

confirmarea faptului procurării materialelor de construcții, nu este eliberată pe

numele intimatei și nu au putere probatorie în urma evaluării îmbunătățirilor

pretinse, iar concluziile din raportul de expertiză judiciară nr. 380 din 12 noiembrie

2018, bazate pe aceste acte, sun inadmisibile; conform certificatului privind valoarea

bunului imobil în scopul impozitării din 14 martie 2014, eliberat de către OCT

Ialoveni, valoarea casei de locuit, conform ultimei estimări la 01 iunie 2005 în sumă

de 373309 lei este egală cu valoarea casei la momentul eliberării certificatului din

14 martie 2014, care este în contradicție cu concluziile din raportul de expertiză

judiciară enunțat; conform actului de constatare pe teren la modificarea planului

cadastral și/sau geometric din 10 martie 2016, întocmit de către specialistul de la

OCT Ialoveni la cererea intimatei, casa de locuit de la data ultimei estimări din 01

iunie 2005 nu a suferit schimbări considerabile și în urma acestui control valoarea

casei de locuit nu a sporit, rămânând același ca și în anul 2005 – 373309 lei, ce este

în contradicție cu concluziile din raportul de expertiză judiciară enunțat; lucrările de

construcții și reconstrucții indicate în raportul de expertiză judiciară enunțat nu sunt

confirmate prin actele de autorizare, conform Regulamentului privind certificatul de

urbanism și autorizarea construirii sau desființării construcțiilor și amenajărilor,

aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 360 din 18 aprilie 1997 și actele de

recepție a lucrărilor, precum și nu sunt înregistrate de către intimată la organul

cadastral teritorial.

Au susținut că, instanța de apel, la examinarea cauzei, în mod eronat a aplicat

art. 307 și 311 alin. (2) din Codul civil și nu a aplicat art. 738 și 739 din Codul civil.

Au afirmat că, la examinarea cauzei, instanța de apel nu a aplicat nici

prevederile art. 117, 119, 158 și 130 alin. (6) CPC, ale Legii privind calitatea în

construcții, ale Regulamentului de recepție a construcțiilor și a instalațiilor aferente,

ale Regulamentului provizoriu privind evaluarea bunurilor imobile, ale

regulamentului cu privire la evaluarea bunurilor imobile în scopul impozitării și ale

legii cadastrului bunurilor imobile.

Au notat că, instanța de apel a ignorat probele prezentate de către recurenți,

iar probele puse la baza hotărârii au fost apreciere eronat de către instanța de apel.

Au declarat că, la examinarea cauzei, instanța de apel nu a aplicat nici

prevederile art. 1, 2, 211, 213, 603, 667, 679, 681, 700 și 842 din Codul civil,

încălcând dreptul recurenților la un proces echitabil, drept garantat de art. 6 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

Au invocat că, conform pct. 2.4 din contractul de înstrăinare cu condiția

întreținerii pe viață, dobânditorul este în drept să efectueze construcții și reconstrucții

la imobilul nominalizat, cu acordul transmițătorilor.

Au mai invocat că, faptul încheierii acestui acord este pusă pe seama persoanei

care a efectuat aceste lucrări. Astfel, anume Veronica Țurcan urma să probeze faptul

încheierii acordului cu recurenții.

Prin referința depusă la 24 mai 2021 Veronica Țurcan și reprezentantul

acesteia, avocatul Alexandru Vasilachi au solicitat declararea recursului ca

inadmisibil sau respingerea acestuia și menținerea deciziei instanței de apel.

4

În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din

3 judecători prin încheierea din 17 iunie 2021 a considerat recursul admisibil și a

dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care

urmează a fi admis cu casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe

în partea admiterii pretenției cu privire la încasarea sumei în urma îmbunătățirilor

aduse bunului imobil și în partea încasării cheltuielilor de judecată și pronunțarea în

această parte a unei noi hotărâri cu privire la respingerea pretenției enunțate, iar în

rest menținerea deciziei instanței de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

Conform art. 839 alin. (1) din Codul civil (în redacția legii până la 01 martie

2019), în baza contractului de înstrăinare a bunului cu condiția întreținerii pe viață,

o parte (beneficiarul întreținerii) se obligă să dea celeilalte părți (dobânditor) în

proprietate un bun imobil sau mobil, iar dobânditorul se obligă să asigure

beneficiarului întreținere în natură – locuință, hrană, îngrijire și ajutorul necesar pe

timpul cît va trăi, precum și înmormântare.

Din materialele dosarului rezultă că, la 05 noiembrie 2004, între Nicolae Vicol

și Maria Vicol, în calitate de transmițători și Veronica Țurcan, în calitate de

dobânditor, a fost încheiat contractul de înstrăinare cu condiția întreținerii pe viață.

Conform pct. 1.1 din contractul menționat, Nicolae Vicol și Maria Vicol au

transmis Veronicăi Țurcan în proprietate casa de locuit și lotul de pământ de pe lângă

casă, situate în xxxx și terenul de pământ situat în extravilanul or. Ialoveni, iar

ultima, în schimbul imobilului transmis în proprietate, s-a obligat să le ofere

întreținere pe viață.

Ulterior, prin hotărârea din 06 martie 2014 a Judecătoriei Ialoveni, menținută

prin decizia din 03 iulie 2014 a Curții de Apel Chișinău și încheierea din 12

noiembrie 2014 a Curții Supreme de Justiție, a fost rezoluționat contractul de

înstrăinare a imobilului cu condiția întreținerii pe viață din 05 noiembrie 2004,

încheiat între Nicolae Vicol, Maria Vicol și Veronica Țurcan.

Prima instanță, ajungând la această concluzie, a reținut că, din probele

administrate rezultă cu certitudine că, Veronica Țurcan nu asigură pe Nicolae Vicol

și Maria Vicol, care sunt de vârstă înaintată și bolnavi, cu toate cele necesare

prevăzute în contract, asigurarea cu îmbrăcăminte, cu hrană, mijloace bănești,

medicamente.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, care pe parcursul examinării

cauzei a fost concretizată, Veronica Țurcan și Grigore Țurcan au solicitat încasarea

în mod solidar de la Nicolae Vicol și Maria Vicol a sumei de 461076,24 de lei, pentru

îmbunătățirile aduse bunului imobil din xxxx, recunoașterea dreptului lor de retenție

asupra bunului imobil – casa de locuit cu nr.cadastral xxxx până la achitarea sumei

și încasarea în mod solidar de la aceștia a cheltuielilor de judecată.

5

Prima instanță, fiind învestită cu judecarea prezentei cauze, a ajuns la

concluzia temeiniciei acțiunii, încasând în mod solidar din contul lui Nicolae Vicol

și al Mariei Vicol în beneficiul Veronicăi Țurcan și lui Grigore Țurcan datoria pentru

îmbunătățirile aduse bunului imobil din xxxx în mărime totală de 461076,24 de lei,

reținând după Veronica Țurcan și Grigore Țurcan dreptul asupra bunului imobil –

casa de locuit cu nr. cadastral xxxx, până la achitarea pe deplin a sumei adjudecate

de către Nicolae Vicol și Maria Vicol și încasând în mod solidar din contul lui

Nicolae Vicol și Mariei Vicol în beneficiul Veronicăi Țurcan și lui Grigore Țurcan

cheltuielile de asistență juridică în sumă de 10000 de lei și taxa de stat în sumă de

2100 de lei și în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 11732,28 de lei.

Ulterior, instanța de apel, fiind învestită cu judecarea apelului declarat de către

Nicolae Vicol și Maria Vicol, a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia, casând

integral hotărârea primei instanțe și pronunțând o nouă hotărâre, prin care a admis

parțial acțiunea depusă de către Veronica Țurcan și a încasat în mod solidar de la

Nicolae Vicol și Maria Vicol în beneficiul Veronicăi Țurcan suma pentru

îmbunătățirile aduse bunului imobil din xxxx în mărime de 461076,24 de lei, taxa

de stat în sumă de 2100 de lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 5000 de

lei și în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 10374,21 de lei, în rest respingând

acțiunea ca fiind neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, Nicolae Vicol și Maria

Vicol nu au prezentat careva probe, care ar confirma că, lucrările de reparație și

reconstrucție au fost efectuate în lipsa unei înțelegeri. De altfel, aceștia au beneficiat

de toate îmbunătățirile pe parcursul perioadei 2004-2013, fără a înainta careva

obiecții asupra îmbunătățirilor aduse.

Mai mult, instanța de apel a accentuat că, pentru a efectua lucrări de

îmbunătățire a condițiilor de trai și locuinței, Veronica Țurcan nu avea nevoie de

acordul lui Nicolae Vicol și al Mariei Vicol. Or, la momentul executării lucrărilor

de îmbunătățire, Veronica Țurcan era proprietarul imobilului în litigiu, acesta fiind

înregistrat și în Registrul bunurilor imobile.

Totodată, instanța de apel a relevat că, conform art. 845 alin. (2) din Codul

civil (în redacția legii până la 01 martie 2019), nu urmează a fi restituite doar

cheltuielile în privința întreținerii, celelalte cheltuieli ale părților ce țin de

îmbunătățirea bunului fiindu-i rambursabile dobânditorului.

Recurenții Nicolae Vicol și Maria Vicol și reprezentanții acestora, avocatul

Ion Sacara, declarând recurs, au invocat dezacordul cu decizia instanței de apel în

partea încasării în mod solidar de la ei în beneficiul Veronicăi Țurcan a sumei pentru

îmbunătățirile aduse bunului imobil din xxxx în mărime de 461076,24 de lei.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislația

în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că, instanțele

judecătorești greșit au încasat în mod solidar de la Nicolae Vicol și Maria Vicol în

beneficiul Veronicăi Țurcan suma pentru îmbunătățirile aduse bunului imobil din

xxxx în mărime de 461076,24 de lei.

Conform pct. 1.3 din contractul de înstrăinare cu condiția întreținerii pe viață

din 05 noiembrie 2004, în rezultatul încheierii prezentului contract, dobânditorul

6

Veronica Țurcan, azi data autentificării, intră de drept și de fapt în stăpânirea casei

de locuit și lotului de pământ de pe lângă casa de locuit, situate înxxxx și a terenului

de pământ (grădini) cu suprafața de 0,0899 ha, situat în extravilanul or. Ialoveni, iar

de fapt va intra la decesul transmițătorilor.

Din prevederile contractuale enunțate rezultă că, dobânditorul Veronica

Țurcan, de fapt, va intra în stăpânirea casei de locuit din xxxx la decesul

transmițătorilor.

Conform art. 845 din Codul civil (în redacția legii până la 01 martie 2019), în

cazul rezoluțiunii contractului de către beneficiarul întreținerii, aceasta are dreptul să

ceară fie restituirea bunului, fie plata valorii lui. Valoarea întreținerii prestate de

dobânditor nu trebuie restituită.

Așadar, cu adevărat legiuitorul a prevăzut că, odată cu rezoluțiunea

contractului de înstrăinare cu condiția întreținerii pe viață, valoarea întreținerii

prestate de dobânditor nu trebuie restituită.

În același timp, în speță, în contractul de înstrăinare cu condiția întreținerii pe

viață din 05 noiembrie 2004, la pct. 3.4 părțile au prevăzut că, în cazul desfacerii

contractului, imobilele se restituie transmițătorilor. Cheltuielile făcute de dobânditor

până la rezilierea contractului nu se restituie.

Prin urmare, punctul respectiv din contract prevalează, acesta fiind negociat

de părți la semnarea contractului, astfel că, instanța de recurs consideră că pricina

dată urma a fi examinată prin prisma acestei prevederi contractuale.

Or, în situația în care această obligație a fost menționată la general, fără careva

specificări, sub noțiunea de „cheltuieli”, la punctul care prevede restituirea

imobilului odată cu rezilierea contractului, este evident că aceste cheltuieli se referă

și la cele de îmbunătățire a imobilului, dar nu numai la valoarea întreținerii prestate

de dobânditor.

Această împrejurare, însă, a fost trecută cu vederea de către instanțele

judecătorești, care admițând acțiunea în partea dată, au făcut referire doar la pct. 2.4

din contract, care prevede că, dobânditorul este în drept să efectueze construcții și

reconstrucții la imobilul nominalizat cu acordul transmițătorilor, fără a ține cont de

faptul că, părțile, prin contractul negociat, au prevăzut expres că, cheltuielile făcute

de dobânditor nu se restituie.

Astfel, concluzia instanțelor judecătorești precum că, cheltuielile ce țin de

îmbunătățirea bunului urmează a fi restituite dobânditorului, este neîntemeiată.

Prin urmare, ținând cont de faptul că, contractul de înstrăinare cu condiția

întreținerii pe viață nu prevede restituirea cheltuielilor făcute de dobânditor, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

menționează că, Veronica Țurcan nu poate pretinde încasarea sumei în urma

îmbunătățirilor aduse bunului imobil din xxxx.

În asemenea circumstanțe, instanța de recurs consideră necesar de a respinge

pretenția intimatei cu privire la încasarea sumei în urma îmbunătățirilor aduse

bunului imobil, fapt ce impune casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe în partea admiterii acestei pretenții.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție mai relevă că, ținând cont de faptul că, acțiunea a fost respinsă

7

integral, decizia instanței de apel urmează a fi casată și în partea încasării în mod

solidar de la Nicolae Vicol și Maria Vicol în beneficiul Veronicăi Țurcan a taxei de

stat în sumă de 2100 de lei și a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 5000 de

lei și în beneficiul statului a taxei de stat în sumă de 10374,21 de lei.

Astfel, din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

admite recursul, de a casa decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe în

partea admiterii pretenției cu privire la încasarea sumei în urma îmbunătățirilor

aduse bunului imobil și în partea încasării cheltuielilor de judecată și de a pronunța

în această parte o nouă hotărâre, prin care pretenția înaintată de către Veronica

Țurcan cu privire la încasarea sumei în urma îmbunătățirilor aduse bunului imobil și

cererea depusă de către Veronica Țurcan cu privire la încasarea cheltuielilor de

judecată de respins, iar în rest de a menține decizia instanței de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de către Nicolae Vicol și Maria Vicol și

reprezentantul acestora, avocatul Ion Sacara.

Se casează decizia din 03 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea

din 05 noiembrie 2019 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, în cauza civilă, la

cererea de chemare în judecată depusă de către Veronica Țurcan și Grigore Țurcan

împotriva lui Nicolae Vicol și Mariei Vicol cu privire la încasarea sumei în urma

îmbunătățirilor aduse bunului imobil și recunoașterea dreptului de retenție asupra

bunului imobil în partea admiterii pretenției cu privire la încasarea sumei în urma

îmbunătățirilor aduse bunului imobil și în partea încasării în mod solidar de la

Nicolae Vicol și Maria Vicol în beneficiul Veronicăi Țurcan a taxei de stat în sumă

de 2100 de lei și a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 5000 de lei și în

beneficiul statului a taxei de stat în sumă de 10374,21 de lei și se pronunță în această

parte o nouă hotărâre, prin care:

Se respinge pretenția înaintată de către Veronica Țurcan împotriva lui

Nicolae Vicol și Mariei Vicol cu privire la încasarea sumei în urma îmbunătățirilor

aduse bunului imobil.

Se respinge cererea depusă de către Veronica Țurcan cu privire la încasarea

cheltuielilor de judecată.

În rest decizia din 03 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău se menține.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

Aliona Miron

Mariana Pitic

8