2rh-65/22 — evacuarea din imobil fara acordarea altui spatiu

2rh-65/22 — evacuarea din imobil fara acordarea altui spatiu (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2rh-65/22

2-13058707-01-2rh-30052022

Prima instanță: Judecătoria Hîncești (jud. V. Sîrbu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. B. Bîrca, M. Moraru, M. Ciugureanu)

Instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție

(jud. V. Doagă, N. Clima, I. Corolevschi, I. Oprea, S. Moldovan)

ÎNCHEIERE

14 septembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Mariana Pitic

examinând cererea de revizuire depusă de către Mihail Vicol și Iulia Vicol,

reprezentați de avocatul Petru Bobu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea de

Stat Întreprinderea pentru Silvicultură „Hîncești-Silva” împotriva lui Mihail Vicol,

Gheorghe Vicol și a Iuliei Vicol cu privire la evacuarea din imobil, fără acordarea altui

spațiu locativ,

împotriva deciziei din 06 noiembrie 2013 a Curții Supreme de Justiție, prin care

a fost admis recursul declarat de Întreprinderea de Stat Întreprinderea pentru

Silvicultură „Hîncești-Silva”, au fost casate decizia din 25 iunie 2013 a Curții de Apel

Chișinău și hotărârea din 28 ianuarie 2013 a Judecătoriei Hîncești și a fost pronunțată

o hotărâre nouă, prin care acțiunea a fost admisă,

constată:

La data de 07 octombrie 2011, ÎS Întreprinderea pentru Silvicultură „Hîncești-

Silva” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Mihail Vicol, Gheorghe

Vicol și a Iuliei Vicol cu privire la evacuarea din imobil, fără acordarea altui spațiu

locativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că, în temeiul ordinului nr. 110C din

06 octombrie 1978, pârâtul Mihail Vicol a fost angajat în funcție de pădurar la cantonul

de pază nr. 7 o.s. Buțeni și i s-a acordat spațiu locativ de serviciu pentru perioada

contractului de muncă.

1

Prin ordinul nr. 82 din 12 noiembrie 1999, Mihail Vicol a fost eliberat din funcție

conform art. 38 p. 3 din Codul muncii, iar, în baza ordinului nr. 71 C din 01 august

2000 a fost restabilit în serviciu.

Ulterior, Mihail Vicol a fost numit în calitate de primar în satul Hansca, raionul

Ialoveni, contractul individual de muncă fiind suspendat și temporar în funcția de

pădurar la cantonul de pază nr. 7 o.s. Buțeni a fost angajat fiul acestuia Gheorghe Vicol.

Reclamanta a afirmat că pârâții urmează a fi evacuați din imobilul situat în

cantonul de pază nr. 7 o.s. Buțeni din satul Hansca, raionul Ialoveni, deoarece este o

încăpere de serviciu temporară.

ÎS Întreprinderea pentru Silvicultură „Hîncești-Silva” a solicitat evacuarea lui

Mihail Vicol, a Iuliei Vicol și a lui Gheorghe Vicol din imobilul situat în cantonul de

pază nr. 7 o.s. Buțeni din satul Hansca, raionul Ialoveni, fără acordarea altui spațiu

locativ.

Prin hotărârea din 28 ianuarie 2013 a Judecătoriei Hîncești, acțiunea a fost

respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 25 iunie 2013 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de ÎS Întreprinderea pentru Silvicultură „Hîncești-Silva” și a fost menținută

hotărârea din 28 ianuarie 2013 a Judecătoriei Hîncești.

La data de 05 august 2013, ÎS Întreprinderea pentru Silvicultură „Hîncești-Silva”

a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia,

casarea hotărârilor judecătorești și restituirea cauzei spre rejudecare.

Prin decizia din 06 noiembrie 2013 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul declarat de ÎS Întreprinderea pentru Silvicultură „Hîncești-Silva”, au fost

casate decizia din 25 iunie 2013 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 28 ianuarie

2013 a Judecătoriei Hîncești și a fost pronunțată o hotărâre nouă, prin care acțiunea a

fost admisă. Au fost evacuați Mihail Vicol, Iulia Vicol și Gheorghe Vicol din imobilul

situat în cantonul de pază nr. 7 o.s. Buțeni din satul Hansca, raionul Ialoveni, fără

acordarea altui spațiu locativ.

La 30 mai 2022 Mihail Vicol și Iulia Vicol, reprezentați de avocatul Petru Bobu,

au depus cerere de revizuire împotriva deciziei instanței de recurs, solicitând admiterea

acesteia, constatarea încălcării drepturilor lor garantate de art. 6 Paragraful 1 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor și a Libertăților Fundamentale ale Omului,

casarea deciziei din 06 noiembrie 2013 a Curții Supreme de Justiție și menținerea

deciziei din 25 iunie 2013 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 28 ianuarie 2013

a Judecătoriei Hîncești și încasarea din bugetul de stat, gestionat de Ministerul

Finanțelor, prin intermediul Ministerului Justiției, a sumei de 3600 de euro, convertiți

în lei moldovenești la cursul oficial al BNM la data transferului, cu titlu de reparare a

prejudiciului moral, cauzat lui Mihail Vicol.

În motivarea cererii de revizuire au invocat drept temei al declarării revizuirii

prevederile art. 449 lit. g) din Codul de procedură civilă.

Au menționat că, Curtea Supremă de Justiție și-a întemeiat soluția în baza art.

110 din Codul cu privire la locuințe (anul 1983), în redacția nouă (anul 2012), ce nu

interzicea evacuarea din locuințele de serviciu a persoanelor care au activat la

2

întreprindere mai mult de 10 ani. În decizia din 06 noiembrie 2013, instanța de recurs

a menționat că ÎS Întreprinderea pentru Silvicultură „Hîncești-Silva” nu are unde caza

noul pădurar, mai mult ca atât, instanța nu s-a expus asupra termenului de prescripție

de adresare în judecată, care a fost supus aprecierii de către instanțele ierarhic

inferioare.

Revizuienții au susținut că la 03 mai 2014 s-au adresat cu cerere la Curtea

Europeană a Drepturilor Omului și la 09 martie 2022 au fost notificați despre inițierea

procedurii amiabile, cu ce ei sunt de acord.

La data de 02 august 2022 Mihail Vicol și Iulia Vicol, reprezentați de avocatul

Petru Bobu, au depus cerere de revizuire concretizată, solicitând admiterea acesteia,

constatarea încălcării drepturilor lui Mihail Vicol și ale Iuliei Vicol garantate de art. 6

Paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și a Libertăților Fundamentale

ale Omului, casarea deciziei din 06 noiembrie 2013 a Curții Supreme de Justiție și

menținerea deciziei din 25 iunie 2013 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 28

ianuarie 2013 a Judecătoriei Hîncești și încasarea din bugetul de stat, gestionat de

Ministerul Finanțelor, prin intermediul Ministerului Justiției, a sumei de 2000 de euro,

convertiți în lei moldovenești la cursul oficial al BNM la data transferului, cu titlu de

reparare a prejudiciului moral, cauzat lui Mihail Vicol.

În motivarea cererii de revizuire concretizată, avocatul Petru Bobu a indicat că

la 28 iulie 2022 a discutat cu Agentul guvernamental Dumitru Obadă despre

posibilitatea și acceptarea condițiilor încheierii unui acord de soluționare amiabilă. În

rezultat, Guvernul a decis inițierea procedurii de soluționare amiabilă a cauzei.

Prin cererea depusă la 11 august 2022, Mihail Vicol și Iulia Vicol, reprezentați

de avocatul Petru Bobu, au solicitat, suplimentar la cererea de revizuire din 30 mai

2022 și cererea concretizată din 02 august 2022, aplicarea prevederilor art. 157 din

Codul de executare și dispunerea întoarcerii executării, astfel încât Mihail Vicol și Iulia

Vicol, conform art. 150 din Codul de executare, să fie instalați în spațiul locativ de

unde au fost evacuați.

În conformitate cu art. 452 alin. (11) din Codul de procedură civilă, prin

încheierea din 03 august 2022 Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție a considerat necesară prezența participanților la

proces la examinarea cererii de revizuire și a dispus înștiințarea lor.

În ședința de judecată s-au prezentat revizuienții Mihail Vicol și Iulia Vicol și

reprezentantul acestora, avocatul Petru Bobu, care au susținut cererea de revizuire.

În ședința de judecată s-a prezentat reprezentanta ÎS Întreprinderea pentru

Silvicultură „Hîncești-Silva”, Zinaida Postolachi, care a solicitat respingerea cererii de

revizuire.

La fel, în ședința de judecată s-a prezentat Agentul guvernamental Dumitru

Obadă, care a susținut cererea de revizuire.

Audiind participanții la proces și studiind materialele dosarului, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră

că cererea de revizuire este întemeiată și urmează a fi admisă, din următoarele

considerente.

3

În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, după ce

examinează cererea de revizuire, instanța emite unul din următoarele acte de dispoziție:

încheierea de admitere a cererii de revizuire și de casare a hotărârilor sau deciziei

supuse revizuirii.

În conformitate cu art. 451 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cererea de

revizuire se depune în scris de persoanele menționate la art. 447, indicându-se în mod

obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 și anexându-se probele ce le confirmă.

Revizuirea este o cale de atac extraordinară pusă de lege la dispoziția persoanelor

interesate. Aceasta nu presupune rejudecarea cauzei în mod implicit, ci doar ca efect al

admiterii cererii de revizuire, ceea ce prezumă existența temeiurilor în acest sens. De

altfel, poate avea loc o ingerință asupra securității raportului juridic.

Totodată, revizuirea este o cale de atac de retractare și nu de reformare, prin

intermediul căreia se poate obține anularea unei hotărâri judecătorești irevocabile și

reînnoirea judecății în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată

a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilității raporturilor

juridice, care înseamnă că soluția definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără

motive legale. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate.

În conformitate cu art. 447 din Codul de procedură civilă, sunt în drept să depună

cerere de revizuire:

a) părțile și alți participanți la proces;

b) persoanele care nu au participat la proces, dar care sunt lezate în drepturi prin

hotărîrea, încheierea sau decizia judecătorească;

c) Agentul guvernamental, precum și subiecții menționați la lit.a) și b) din

prezentul articol, în cazurile prevăzute la art.449 lit. g) și h).

Articolul 449 lit. g) din Codul de procedură civilă prevede că, revizuirea se

declară în cazul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau Guvernul

Republicii Moldova a inițiat o procedură de reglementare pe cale amiabilă într-o cauză

pendinte împotriva Republicii Moldova.

Din materialele cauzei rezultă că la 03 martie 2022 Curtea Europeană a

Drepturilor Omului a comunicat Guvernului Republicii Moldova cererea Vicol versus

Republica Moldova nr. 40650/14, prin care a adresat părților următoarele întrebări

referitoare la pretinsa existență a unei ingerințe în drepturile reclamanților garantate de

Convenție: „A avut loc o examinare echitabilă a drepturilor și a obligațiilor cu caracter

civil ale reclamanților, în modul prevăzut la Articolul 6 § 1 din Convenție? În special,

a motivat Curtea Supremă de Justiție în mod corespunzător admiterea recursului în

prezenta cauză?”.

De asemenea, Curtea a propus Guvernului RM să ajungă la un acord de

reglementare amiabilă a prezentei cauze.

În acest fel, la 28 iulie 2022 a avut loc o întrunire între Agentul guvernamental

și reprezentantul reclamanților, în cadrul căreia a fost discutată posibilitatea și

condițiile încheierii unui acord de soluționare amiabilă. În rezultat, Guvernul RM a

decis inițierea procedurii de soluționare amiabilă a cauzei în vederea remedierii

pretinselor încălcări ale Convenției la nivel național. Ambele părți au convenit că în

4

acest sens, este necesară redeschiderea procedurilor naționale, prin depunerea unei

cereri de revizuire de către reclamanți, în baza art. 449 lit. g) din Codul de procedură

civilă, împotriva deciziei din 06 noiembrie 2013 a Curții Supreme de Justiție.

Cu referire la circumstanțele cauzei, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție notează că la 07 octombrie 2011, ÎS

Întreprinderea pentru Silvicultură „Hîncești-Silva” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Mihail Vicol, Gheorghe Vicol și a Iuliei Vicol cu privire la

evacuarea din imobilul situat în cantonul de pază nr. 7 o.s. Buțeni din satul Hansca,

raionul Ialoveni, fără acordarea altui spațiu locativ.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prin hotărârea din 28 ianuarie 2013,

Judecătoria Hîncești a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Prin decizia din 25 iunie 2013 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de ÎS Întreprinderea pentru Silvicultură „Hîncești-Silva” și a fost menținută

hotărârea primei instanțe.

Ulterior, prin decizia din 06 noiembrie 2013 a Curții Supreme de Justiție, a fost

admis recursul declarat de ÎS Întreprinderea pentru Silvicultură „Hîncești-Silva”, au

fost casate decizia din 25 iunie 2013 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 28

ianuarie 2013 a Judecătoriei Hîncești și a fost pronunțată o hotărâre nouă, prin care

acțiunea a fost admisă. Au fost evacuați Mihail Vicol, Iulia Vicol și Gheorghe Vicol

din imobilul situat în cantonul de pază nr. 7 o.s. Buțeni din satul Hansca, raionul

Ialoveni, fără acordarea altui spațiu locativ.

Față de aceste împrejurări, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție reține că pe rolul Curții Europene a

fost înregistrată cererea Vicol versus Republica Moldova (nr. 40650/14), în care

reclamanții au pretins la încălcarea art. 6 § 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor

și a Libertăților Fundamentale ale Omului.

Mihail Vicol și Iulia Vicol s-au plâns în fața Curții Europene a Drepturilor

Omului pe faptul admiterii de către Curtea Supremă de Justiție a unui recurs, fără a

motiva respingerea argumentelor reținute de către instanțele inferioare, care

pronunțaseră soluții favorabile lor.

Mihail Vicol și Iulia Vicol au invocat că, ocupau o locuință de serviciu acordată

primului, iar, ÎS Întreprinderea pentru Silvicultură „Hîncești-Silva”, responsabilă de

gestionarea locuințelor, a inițiat o acțiune judiciară civilă cu privire la evacuarea lor,

având în vedere demisia lui Mihail Vicol. Instanțele de fond și de apel au respins

acțiunea și au constatat, inter alia, că aceasta era tardivă. Curtea Supremă de Justiție,

în lipsa unei ședințe publice cu prezența părților, a admis recursul părții adverse, a casat

hotărârile instanțelor inferioare și a admis evacuarea lor.

Făcând referire la faptul casării de către Curtea Supremă de Justiție a deciziilor

emise în favoarea lor de către instanțele judecătorești inferioare, fără ca o astfel de

soluție să fie motivată într-un mod diligent și suficient și fără a se referi la motivele

reținute de către instanțele inferioare, Mihail Vicol și Iulia Vicol pretind că le-ar fi fost

încălcat dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 § 1 din Convenția pentru

Apărarea Drepturilor și a Libertăților Fundamentale ale Omului.

5

La caz, verificând temeinicia motivelor de revizuire invocate de către Mihail

Vicol și Iulia Vicol, reprezentați de avocatul Petru Bobu, în raport cu materialele

cauzei, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră că în speță este justificată reexaminarea cauzei, or, faptul inițierii

unei proceduri de reglementare pe cale amiabilă a cauzei, aspect redat în cererea de

revizuire, confirmat de Agentul Guvernamental prin scrisoarea nr. 06/6839 din 01

august 2022, impune admiterea cererii de revizuire, cu reținerea cauzei în procedura

Curții Supreme de Justiție pentru examinarea recursului declarat de ÎS Întreprinderea

pentru Silvicultură „Hîncești-Silva” împotriva deciziei din 25 iunie 2013 a Curții de

Apel Chișinău.

Cu privire la acordare a unei satisfacții echitabile, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Potrivit art. 6 § 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod

echitabil, în mod public și în termen rezonabil, de către o instanță independentă și

imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și

obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie

penală îndreptate împotriva sa.

În conformitate cu art. 41 din Convenție, dacă Curtea declară că a avut loc o

încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Părți

Contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări,

Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o reparație echitabilă. Satisfacția echitabilă

poate fi acordată dacă dreptul intern nu permite sau permite doar în mod imperfect,

prin repunerea lucrurilor în situația anterioară, înlăturarea consecințelor măsurii

incriminate.

Mecanismul de control instituit prin Convenție are un caracterul subsidiar, ceea

ce presupune, conform art.1 din Convenție, că drepturile si libertățile garantate de

Convenție sa fie protejate mai întâi prin dreptul intern si aplicate de autoritățile

naționale.

Deci, în speță, fiind constatată existența unei violări, statul are obligația juridică

din perspectiva Convenției de a pune capăt violării și de a-i înlătura consecințele în așa

fel încât să se restabilească, pe cât posibil, situația anterioară violării prin repararea

prejudiciului sub formă pecuniară.

Astfel, prejudiciul moral se acordă în raport cu consecințele negative suferite de

parte, măsura în care au fost lezate acest și afectată situația socială și materială, iar în

temeiul Convenției Europene a Drepturilor Omului, aceste criterii se aplică prin

necesitatea ca partea lezată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul

moral suferit.

În hotărârea din 31 octombrie 1995, în cazul Papanicholopoulos și alții contra

Greciei, CtEDO a afirmat cu claritate principiul conform căruia „restitutio in integrum”

constituie modul adecvat de reparare a prejudiciului și reprezintă o obligație juridică

izvorâtă din art. 46.

6

O hotărâre, prin care se constată existența unei violări, antrenează pentru statul

pârât obligația juridică din perspectiva Convenției de a pune capăt violării și de a-i

înlătura consecințele în așa fel încât să se restabilească, pe cât posibil, situația

anterioară violării.

Repararea prejudiciului cauzat printr-o hotărâre judecătorească, prin care sa

încălcat grav un drept prevăzut de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, poate fi efectuată în primul rând prin modificarea (casarea)

acesteia și numai apoi prin acordarea unei compensații pecuniare.

Prin urmare, suma de 2000 euro cu titlu de prejudiciu moral, reprezintă o

satisfacție echitabilă pentru nerespectare de către instanța de recurs a garanțiilor

procesuale și a dreptului la un proces echitabil și de o evaluare corectă a acestor

suferințe.

Totodată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție reține prevederile art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, conform cărora orice

persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public și în

termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care

va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra

temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.

Cu referire la solicitarea revizuienților de a dispune întoarcerea executării,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție menționează că aceasta se referă la fondul cauzei și nu poate fi soluționată la

etapa examinării cererii de revizuire.

Astfel, din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

cererea de revizuire depusă de către Mihail Vicol și Iulia Vicol, reprezentați de avocatul

Petru Bobu, a constata încălcarea drepturilor Iuliei Vicol și ale lui Mihail Vicol

garantate de art. 6 § 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale și a acorda satisfacția morală, a casa decizia din 06

noiembrie 2013 a Curții Supreme de Justiție și a reține cauza în instanța de recurs

pentru rejudecarea recursului.

În conformitate cu art. 270 și 453 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Se admite cererea de revizuire depusă de către Mihail Vicol și Iulia Vicol,

reprezentați de avocatul Petru Bobu.

Se constată încălcarea drepturilor Iuliei Vicol și ale lui Mihail Vicol garantate

de art. 6 § 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de

Întreprinderea de Stat Întreprinderea pentru Silvicultură „Hîncești-Silva” împotriva lui

7

Mihail Vicol, Gheorghe Vicol și a Iuliei Vicol cu privire la evacuarea din imobil, fără

acordarea altui spațiu locativ.

Se acordă lui Mihail Vicol satisfacția echitabilă pentru încălcările constatate,

prin aplicarea directă a Articolului 41 din Convenției, în cuantum de 2000 de euro

(două mii de euro), în calitate de despăgubire pentru prejudiciul moral.

Se încasează de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în

beneficiul lui Mihail Vicol suma de 2000 de euro (două mii de euro), convertiți în lei

moldovenești la cursul oficial al Băncii Naționale a Moldovei, la data transferului.

Se casează decizia din 06 noiembrie 2013 a Curții Supreme de Justiție, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea de Stat Întreprinderea

pentru Silvicultură „Hîncești-Silva” împotriva lui Mihail Vicol, Gheorghe Vicol și a

Iuliei Vicol cu privire la evacuarea din imobil, fără acordarea altui spațiu locativ și se

reține cauza în procedura Curții Supreme de Justiție pentru rejudecarea recursului.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Mariana Pitic

8