2ra-1567/21 — evacuarea

Dosarul nr. 2ra-1567/21

Prima instanță - (Judecătoria Strășeni, sediul Călărași) jud: A. Craveț

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud: V. Sîrbu, D. Dulghieru, V. Buhanaci

ÎNCHEIERE

20 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Svetlana Cataraga,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de

Întreprinderea de Stat pentru silvicultură din Călărași, intervenient principal Agenția

„Moldsilva” împotriva Svetlanei Cataraga, cu privire la evacuarea silită din imobil,

împotriva deciziei din 30 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 20 octombrie 2017, Întreprinderea de Stat pentru silvicultură din Călărași a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Svetlanei Cataraga, prin care a

solicitat evacuarea silită a acesteia, a persoanelor aflate împreună cu aceasta, precum

și a bunurilor ce aparțin acestora din imobilul-construcție casa pădurarului cu nr.

cadastral XXXXX, situată în XXXXX.

În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că prin ordinul ÎSS

Călărași nr.13-c din 26 februarie 2016, Svetlana Cataraga a fost angajată la lucru în

funcția de pădurar la Ocolul Silvic Călărași, cu repartizarea pentru executarea

activității la cardonul nr.3, fiindu-i atribuit spațiul de serviciu, inclusiv locativ- adică

casa pădurarului, situată pe teritoriul XXXXX, care constituie proprietate statului,

aflată în gestiunea ÎSS Călărași.

Prin ordinul nr 183-p din 9 octombrie 2017 Svetlana Cataraga a fost concediată

din funcția de pădurar. Astfel ultima la momentul eliberării din funcție urma să

elibereze casa pădurarului pe care o ocupă.

A menționat că în prezent la cantonul nr.3 Ocolul Silvic Călărași activează altă

persoană care a fost angajată în funcția de pădurar, care urmează să-și exercite

activitatea profesională, fiind necesară acordarea imobilului-casa pădurarului, însă

pîrîta nu dorește binevol să elibereze încăperea de serviciu.

Prin hotărârea din 27 aprilie 2018 a Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași, s-a

admis acțiunea.

S-a evacuat Svetlana Cataraga și alte persoane aflate împreună cu ea, precum

și bunurile ce aparțin acestora, din imobilul - casa pădurarului, situată în

1

XXXXX a Întreprinderii de Stat pentru Silvicultură Călărași, cu numărul cadastral

XXXXX.

La 25 mai 2018 Cataraga Svetlana a declarat apel împotriva hotărârii primei

instanțe, solicitând casarea ei și emiterea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 7 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul declarat

de Svetlana Cataraga.

S-a casat hotărârea din 27 aprilie 2018 a Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași

și s-a restituit cauza spre rejudecare în Judecătoria Strășeni, sediul Călărași, în alt

complet de judecată.

Prin încheierea protocolară din 3 februarie 2020 a Judecătoriei Strășeni, sediul

Călărași, s-a atras în proces, în calitate de intervenient principal, Agenția Moldislva.

Prin hotărârea din 13 octombrie 2020 a Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași,

s-a admis integral acțiunea.

S-a evacuat Svetlana Cataraga și persoanele aflate împreună cu aceasta, precum

și bunurile ce aparțin acestora, din imobilul-construcție casa pădurarului XXXXX.

La 2 noiembrie 2020, Svetlana Cataraga a declarat apel împotriva hotărârii

solicitând casarea integrală a acesteia, cu emiterea unei noi soluții prin care acțiunea

să fie respinsă.

Prin deciziei din 30 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Svetlana Cataraga și s-a menținut hotărârea din 13 octombrie 2020 a

Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași.

Pentru a pronunța această soluției, instanța de apel a conchis că este corectă

concluzia instanței precum că, Svetlana Cataraga neîntemeiat refuză eliberarea

încăperii de serviciu - casa pădurarului care este situată în sat. Temeleuți, Călărași,

deoarece din 9 octombrie 2017 nu mai deține funcția de pădurar la cantonul nr. 3.

Iar odată cu încetarea raporturilor de serviciu, Svetlana Cataraga a fost lipsită

de dreptul de a ocupa în continuare locuința în litigiu.

La 1 septembrie 2021, Svetlana Cataraga a declarat recurs împotriva deciziei

din 30 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea integrală a deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre prin care

acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, a invocat că decizia este neîntemeiată, ilegală și

pasibilă de a fi casată în baza temeiurilor de recurs prevăzute de art. 432 alin. (1),

alin. (2) lit. a), c) și alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Consideră că la emiterea soluției atât a instanței de fond, cât și de apel, nu s-a

aplicat legea care trebuia să fie aplicată (Legea cu privire la locuințe), s-au interpretat

eronat prevederile Codului civil referitor la proprietar, aprecierea probelor de către

instanțele judecătorești a fost arbitrară.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Colegiul reține că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată în

adresa participanților la proces la 19 iulie 2021 (f.d.142), însă dovada legală de

recepționare a acesteia de către recurentă lipsește.

Din acest considerent, Colegiul consideră că recursul din 1 septembrie 2021

este declarat în termen.

2

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimaților cererea de recurs la 20

septembrie 2021, informându-i despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței

la recurs.

Prin referința din 29 septembrie 2021, Întreprinderea de Stat pentru silvicultură

din Călărași a solicitat declararea recursului drept inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în

cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

3

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141,

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

Svetlana Cataraga nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Svetlana Cataraga.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

4