2ra-902/18 — evacuarea din bunul imobil

prima instanță: S.Osoianu dosarul nr.2ra-902/18

(Judecătoria Strășeni, sediul central)

instanța de apel: Iu.Cimpoi, I.Secrieru, A.Danilov

(Curtea de Apel Chișinău)

Î N C H E I E R E

16 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Mariana Pitic, Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Întreprinderea de Stat Rezervația Naturală „Codrii”, reprezentată de Vitalie Gogu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea de

Stat Rezervația Naturală „Codrii” împotriva lui Manic Ștefan cu privire la

evacuarea din casa de locuit fără acordarea altui spațiu locativ,

împotriva deciziei din 23 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul depus de Întreprinderea de Stat Rezervația Naturală „Codrii” și

a fost menținută hotărârea din 11 august 2017 a Judecătoriei Strășeni, sediul

central,

c o n s t a t ă:

La 30 noiembrie 2016 Întreprinderea de Stat Rezervația Naturală „Codrii” a

depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Manic Ștefan cu privire la

evacuare din casa de locuit, fără acordarea altui spațiu locativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, Ștefan Manic a fost angajat în

calitate de colaborator științific în cadrul ÎS Rezervația Naturală „Codrii” în baza

contractului individual de muncă pe perioada determinată nr. 09/12 din 27 iunie

2012 și a acordului la acest contract nr. 02-09/12 din 24 iunie 2014. Pentru

perioada exercitării atribuțiilor de serviciu, la solicitarea pîrîtului în baza ordinului

nr. 22-P din 11 aprilie 2014 i-a fost atribuit spațiu locativ de serviciu, fiind încheiat

contractul de locațiune nr. 08/14 din 14 aprilie 2014.

La fel a indicat că bunurile imobile transmise în folosință pîrîtului pe

perioada exercitării atribuțiilor de serviciu aparțin statului, fapt confirmat prin

Hotărîrea Guvernului nr. 351 din 23 martie 2005 cu privire la aprobarea listei

bunurilor imobile proprietate publică a statului, iar ÎS Rezervația Naturală „Codrii”

al cărei fondator este Agenția „Moldsilva” i-au fost transmise în administrare unele

imobile inclusiv cele utilizate de pârât cu nr.cadastral XXXXX și YYYYY.

La data de 31 decembrie 2014 contractul individual de muncă pe perioadă

determinată încheiat cu Manic Ștefan a încetat în baza ordinului nr. 72-C din 31

decembrie 2014. În urma încetării relațiilor de muncă pârâtul a continuat să

locuiască în casa de serviciu închiriată. Având în vedere că la acel moment nu erau

1

angajați ai ÎS Rezervația Naturală „Codrii” care să necesite spațiu locativ,

contractul de locațiune nr.08/14 din 14 aprilie 2014 a fost prelungit până pe 31

decembrie 2015.

Ulterior, la expirarea termenului respectiv, contractul a fost prelungit în

aceleași condiții până la 31 decembrie 2018, fiind menținute clauze esențiale cu

referire la cuantumul chiriei, modalitatea de plată, drepturile și obligațiile părților,

condițiile de modificare și reziliere a contractului.

Astfel, conform pct. 3.2 al contractului, locatarul este obligat să achite chiria

lunar în rate eșalonate până la dala de 10 a fiecărei luni, însă pârâtul nu a respectat

clauzele contractuale admițând întârzieri la plata chiriei pe o perioadă mai mare de

2 luni.

Conform art. 9 alin. (1) Codul civil, persoanele fizice și juridice participante la

raporturile juridice civile trebuie să-și execute obligațiile cu bună-credință, în acord

cu legea, cu contractul, cu ordinea publică și cu bunele moravuri.

A relatat că pârâtul a încălcat prevederile contractuale și aceste împrejurări au

determinat de a rezilia contractul de locațiune nr.08/14 din 14 aprilie 2014 în

temeiul pct.5.3.8. La 11 august 2016 reclamantul i-a expediat pârâtului o scrisoare

de preavizare cu nr. 01-3/123 prin care l-a informat despre necesitatea eliberării

spațiului locativ până la 01octombrie 2016 în legătură cu rezilierea contractului.

Pârâtul însă a manifestat un dezacord la solicitarea reclamantului ÎS

Rezervația Naturală „Codrii” solicitând negocierea eliberării locuinței ocupate în

condițiile art. 22 alin. (2) lit. b) din Legea cu privire la locuințe.

De fapt, reclamantul a invocat că pârâtul prin scrisoarea din 11 august 2016

a fost informat despre rezilierea contractului de locațiune dintre ÎS Rezervația

Naturală „Codrii” și pârâtul Ștefan Manic. Faptul că pârâtul nu a prezentat o

confirmare de la ÎS „Cadastru” despre lipsa sau existența în proprietate a spațiului

locativ constituie un alt temei pentru refuz în soluționarea cererii privind asigurarea

cu spațiu locativ în condițiile stabilite de art. 22 al Legii cu privire la locuințe.

A mai afirmat că un argument suplimentar ar fi și faptul că la întreprindere au

fost înregistrate cereri din partea angajaților care solicită asigurarea cu spațiu

locativ de serviciu, relevant fiind art. 44 din Legea cu privire la locuințe al RSSM

în vigoare din 01 octombrie 1983 și până la data încetării sau rezilierii contractului

de locațiune care este aplicabil speței.

Prin urmare, a solicitat ÎS Rezervația Naturală „Codrii” evacuarea lui Manic

Ștefan din casa de locuit cu nr. cadastral XXXXX și garajul cu nr. cadastral

YYYYY situat pe teritoriul ÎS Rezervația Naturală „Codrii”, raionul XXXXX, fără

acordarea altui spațiu locativ.

Prin hotărârea din 11 august 2017 a Judecătoriei Strășeni, sediul central

acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 23 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

depus de Întreprinderea de Stat Rezervația Naturală „Codrii” și a fost menținută

hotărârea din 11 august 2017 a Judecătoriei Strășeni, sediul central.

Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că din materialele dosarului s-

a constatat faptul că ÎS „Rezervația Naturală Codrii” a inițiat procedura de reziliere

a contractului de locațiune încheiat cu pârâtul Manic Ștefan, prin expedierea

scrisorilor de preavizare din 11 august 2016, însă un acord privind desfacerea

2

contractului de locațiune înainte de termen sau o hotărâre judecătorească privind

rezilierea contractului menționat nu a fost prezentat nici în cadrul judecării cauzei

în prima instanță și nici în instanța de apel. Totodată, prin acordul comun al

părților implicate în acest proces contractul de locațiune a fost prelungit până la 31

decembrie 2018, prin urmare raporturile juridice dintre părți sunt considerate

valabile la dala înaintării acțiunii, ceea ce nu constituie temei de evacuare a

pârâtului.

În opinia instanței de apel, nu poate constitui temei de reziliere înainte de

termen a contractului de locațiune neachitarea plății contractului pentru lunile iunie

și iulie ale anului 2016, invocate de apelant, deoarece pct. 5.3.8 al contractului

nominalizat stabilește clar condiția rezilierii prin neachitarea plății contractului de

locațiune în termen de 2 luni de la expirarea termenului de plata a chiriei.

Dispozițiile de încasare a plății din 12 august 2016 atestă faptul că nu a fost depășit

termenul de 2 luni din data expirării termenului de plată a chiriei după cum este

menționat în contractul de locațiune.

Mai mult, s-a constatat că intimatul Manic Ștefan este pensionar din 16

noiembrie 2010 (f.d. 99) și nu poate fi evacuat din locuința de serviciu fără

acordarea altui spațiu locativ.

Reieșind din faptul că la materialele dosarului lipsesc probe ce atesta

rezilierea înainte de termen a contractului de locațiune și că pârâtului nu i-a fost

acordată posibilitatea de a i se oferi un alt spațiu locativ conform prevederilor art.

110 alin. (9) al Codului cu privire la locuințe, instanța de apel a considerat că

instanța de fond temeinic și legal a ajuns la concluzia respingerii acțiunii.

La 22 martie 2018 Întreprinderea de Stat Rezervația Naturală „Codrii”,

reprezentată de Vitalie Gogu a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii

primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel nu a constatat și elucidat

toate circumstanțele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat

normele de drept material și nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată.

În conformitate cu art.434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate. Termenul

de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

3

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Întreprinderea de Stat

Rezervația Naturală „Codrii”, reprezentată de Vitalie Gogu nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să mai menționeze că conform jurisprudenței

CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea

situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta

4

în mod direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010,

Meyer vs Germania, 22 martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță

sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate

corespunzător.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Întreprinderea de Stat Rezervația

Naturală „Codrii”, reprezentată de Vitalie Gogu.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Întreprinderea de Stat Rezervația Naturală „Codrii”,

reprezentată de Vitalie Gogu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

5