2ra-2314/18 — evacuare fara acordarea altui spatiu locativ

Dosarul nr. 2ra-2314/18

Prima instanță: (Judecătoria Botanica municipiul Chișinău) E. Silivestru

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru

Î N C H E I E R E

14 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea pe Acțiuni

”Semnal” reprezentată de avocatul Leșan Nicolae,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni

”Semnal” împotriva Aureliei Coșeru cu privire la evacuare fără acordarea altui spațiu

locativ,

împotriva deciziei din 19 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a admis cererea de apel declarată de Coșeru Aurelia, s-a casat hotărârea din 12

aprilie 2012 a Judecătoriei Botanica municipiul Chișinău și s-a emis o nouă hotărâre,

prin care s-a respins acțiunea depusă de Societatea pe Acțiuni ”Semnal”,

c o n s t a t ă :

La 19 iulie 2011 Societatea pe Acțiuni ”Semnal” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Aureliei Coșeru cu privire la evacuare fără acordarea altui spațiu

locativ.

În motivarea acțiunii, Societatea pe Acțiuni ”Semnal” a menționat că bunul

imobil situat pe str. H. Botev 25 municipiul Chișinău are statut de cămin destinat

pentru domicilierea muncitorilor, care a fost transmis cu drept de administrare

economică la Societatea pe Acțiuni ”Semnal”, fapt ce se confirmă prin adeverința de

privatizare din 10 ianuarie 1998.

De asemenea, reclamantul a relatat că în căminul respectiv au fost repartizați

pentru domiciliere muncitorii care au activat la uzina ”Semnal”, în baza ordinelor de

repartiție eliberate în modul stabilit de lege de către administrația întreprinderii.

Reclamantul a invocat că în urma controlului efectuat, s-a depistat că în căminul

situat pe str. H. Botev 25 municipiul Chișinău domiciliază persoane care nu s-au aflat

în relații de muncă cu Societatea pe Acțiuni ”Semnal” și care nu au dreptul la spațiul

locativ în căminul respectiv.

1

Astfel reclamantul a menționat că odaia nr. 91/2 a fost ocupată de Coșeru

Aurelia, care nu deține nici un drept de proprietate sau folosință legală asupra acestei

încăperi și deci urmează că aceasta s-a instalat ilegal în odaia respectivă.

Reclamantul Societatea pe Acțiuni ”Semnal” a solicitat evacuarea Aureliei

Coșeru și altor terțe persoane din odaia nr. 91/12 a căminului situat pe str. H. Botev

25 municipiul Chișinău, fără acordarea altui spațiu locativ și încasarea cheltuielilor de

judecată.

Prin hotărârea din 12 aprilie 2012 a Judecătoriei Botanica, municipiul Chișinău

s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni ”Semnal”.

S-a evacuat Coșeru Aurelia din odaia nr. 91/2 (nr. 147 numerotație nouă) a

căminului situat pe str. H. Botev 25 municipiul Chișinău, fără acordarea altui spațiu

locativ.

S-a încasat de la Coșeru Aurelia în beneficiul Societății pe Acțiuni ”Semnal”

suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de taxă de stat.

Prin încheierea din 21 martie 2017 a Curții de Apel Chișinău, s-a restituit

cererea de apel depusă de Coșeru Aurelia ca depusă înafara termenului legal (f.d. 99-

101).

Prin decizia din 07 iunie 2017 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis recursul

declarat de Coșeru Aurelia, s-a casat integral încheierea din 21 martie 2017 a Curții

de Apel Chișinău și s-a emis o nouă hotărâre, sub formă de încheiere, prin care s-a

repus Coșeru Aurelia în termenul de declarare a apelului.

S-a restituit cauza la Curtea de Apel Chișinău pentru examinarea apelului în

fond (f.d. 110-115).

Prin decizia din 19 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis cererea

de apel declarată de Coșeru Aurelia, s-a casat hotărârea din 12 aprilie 2012 a

Judecătoriei Botanica municipiul Chișinău și s-a emis o nouă hotărâre, prin care s-a

respins acțiunea depusă de Societatea pe Acțiuni ”Semnal”.

Pentru a decide astfel, instanța de apel cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut că Coșeru Aurelia a fost angajata Societății pe Acțiuni ”Semnal” (fosta uzină

”Signal”) aproximativ 20 de ani, fapt confirmat prin copia carnetului de muncă.

Mai mult ca atât, instanța de apel a stabilit că prin hotărârea din 30 septembrie

1999 a Judecătoriei Botanica, municipiul Chișinău, menținută prin decizia din 07

februarie 2000 a Curții de Apel a Republicii Moldova, s-a obligat administrația

Societății pe Acțiuni ”Semnal” să prezinte locatarilor toate documentele necesare

pentru provatizarea spațiului locativ, pe care-l ocupă în mod legal.

Astfel, instanța de apel a concluzionat, conform listei locatarilor căminului de

tip familial situat pe str. H. Botev 25 municipiul Chișinău care și-au manifestat

dorința de a privatiza spațiul locativ, Coșeru Aurelia a fost inclusă în lista menționată.

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că Coșeru Aurelia dispune de

dreptul de a locui în odaia nr. 91/2 (nr. 147 numerotație nouă) a căminului situat pe

str. H. Botev 25 municipiul Chișinău.

La 30 mai 2018 Societatea pe Acțiuni ”Semnal” reprezentată de avocatul Leșan

Nicolae a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și de a menține hotărârea

primei instanțe.

Recurentul Societatea pe Acțiuni ”Semnal”, în motivarea recursului a menționat

2

că instanța de apel a emis decizia cu încălcarea esențială a normelor de drept material.

La fel, recurentul a specificat că intimata nu a prezentat ordinul de repartiție sau

un alt act legal ce ar confirma dreptul de domiciliere legală în cămin, fapt ce denotă

că argumentele acesteia sunt formale.

Or, recurentul a invocat că în cadrul examinării cauzei în prima instanță, Coșeru

Aurelia a relatat că nu deține un ordin de repartiție sau un alt document ce ar atesta

dreptul de proprietate sau folosință asupra odăii în litigiu.

Prin urmare recurentul a susținut că Coșeru Aurelia nu este locatar legal al odăii

nr. 91/2 (nr. 47 numerotație nouă) și deci nu deține careva drepturi legale privind

folosința încăperii, fapt ce denotă temeinicia pretenției privind evacuarea Aureliei

Coșeru din odaia respectivă.

La 09 noiembrie 2018 Coșeru Aurelia a depus referință la recursul declarat de

Societatea pe Acțiuni ”Semnal”, prin care a solicitat să fie recunoscut ca inadmisibil.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 19 decembrie

2017, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la

materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul a fost declarat la 30 mai 2018, respectiv se consideră depus în termenul

prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

3

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,

care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Societatea pe Acțiuni

”Semnal” reprezentată de avocatul Leșan Nicolae, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept

urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, Completul colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

4

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Societatea pe Acțiuni ”Semnal”

reprezentată de avocatul Leșan Nicolae.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

5