2ra-1653/17 — Evacuarea fara acordarea altui spatiu locativ

Dosar nr. 2ra-1653/17

Prima instanță: Judecătoria Botanica, mun. Chișinău

Judecător: Viorica Mihaila

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: Iulia Cimpoi

Ion Secrieru

Aliona Danilov

Î N C H E I E R E

04 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător: Tatiana Vieru

Judecători: Oleg Sternioală, Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe Acțiuni

„Semnal”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni

„Semnal” împotriva lui Mașcauțan Vasile, privind evacuarea fără acordarea altui

spațiu locativ și radierea vizei de reședință,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 martie 2017, prin care a fost

admis apelul declarat de Mașcauțan Vasile, casată hotărârea Judecătoriei Botanica,

mun. Chișinău din 28 iunie 2012 cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea

a fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La 13 iulie 2011, Societatea pe Acțiuni „Semnal” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Mașcauțan Vasile, privind evacuarea fără acordarea altui spațiu

locativ și radierea vizei de reședință.

În motivarea acțiunii a indicat că, bunul imobil din mun. Chișinău, str.

xxxxxxxxxxx, xx, are statut de cămin și este destinat pentru domicilierea

muncitorilor, care a fost transmis cu drept de administrare economică Societății pe

Acțiuni „Semnal” de către Ministerul Privatizării și Administrării Proprietății de Stat

în baza ordinului de repartiție.

În urma controlului efectuat s-a depistat că în acest cămin domiciliază persoane

care nu s-au aflat în relații de muncă cu Societatea pe Acțiuni „Semnal” și care nu au

dreptul la spațiu locativ.

1

Astfel, odaia nr. xxx a fost ocupată de către Mașcauțan Vasile care nu deține nici

un drept de proprietate sau folosință legală, fapt care este în contradicție cu art. 50 din

Codul cu privire la locuințe.

Deoarece pârâtul a ocupat ilegal și samavolnic odaia nr. xxx din imobilul de pe

str. xxxxxxxxxx, xx, mun. Chișinău, acesta urmează a fi evacuat fără acordarea unui

alt spațiu locativ.

Solicită Societatea pe Acțiuni „Semnal” admiterea acțiunii, evacuarea lui

Mașcauțan Vasile și a altor persoane terțe din odaia nr. xxx a căminului nr. x din str.

xxxxxxxxxx, xx, mun. Chișinău fără acordarea altui spațiu locativ și încasarea

cheltuielilor de judecată.

La 13 martie 2012, Societatea pe Acțiuni „Semnal” a depus cerere de

concretizare a acțiunii solicitând, evacuarea lui Mașcauțan Vasile din odaia nr. xxx,

(nr. xx numerotație nouă) din căminul nr. xx din str. Xxxxxxxxxxx, xx, mun. Chișinău

cu radierea vizei de reședință a pârâtului de la această adresa.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 28 iunie 2012, acțiunea

a fost admisă. S-a dispus evacuarea lui Mașcauțan Vasile din odaia nr. xxx (nr. xx

numerotație nouă) a căminului nr. x din str. xxxxxxxx, xx, mun. Chișinău fără

acordarea altui spațiu locativ. S-a dispus radierea vizei de reședință a lui Mașcauțan

Vasile din odaia nr. xxx (nr. xx numerotație nouă) a căminului nr. x din str.

xxxxxxxxxxx, xx, mun. Chișinău. S-a dispus încasarea de la Mașcauțan Vasile în

beneficiul Societății pe Acțiuni „Semnal” a cheltuielilor de judecată în mărime de 100

lei.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 07 martie 2017, s-a admis cererea

lui Mașcauțan Vasile cu privire la repunerea în termenul de declarare a apelului și s-

a repus Mașcauțan Vasile în termenul legal de declarare a apelului împotriva hotărârii

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 28 iunie 2012.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 martie 2017, s-a admis apelul

declarat de Mașcauțan Vasile, s-a casat hotărârea Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău din 28 iunie 2012 cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea a fost

respinsă ca neîntemeiată.

Invocând ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 14 iunie 2017 Societatea cu pe

Acțiuni „Semnal” a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 martie 2017 cu menținerea hotărârii

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 28 iunie 2012.

În motivarea cererii de recurs a indicat că, decizia instanței de apel a fost emisă

cu încălcarea esențială a normelor de drept material. Instanța de apel nu a aplicat legea

care trebuia aplicată și a interpretat în mod eronat legea.

Examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe Acțiuni

„Semnal”, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție menționează următoarele.

2

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se

decide în lipsa acesteia.

La 07 august 2017, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului

copia cererii de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței. Până la

examinarea cererii de recurs, intimatul nu a depus referință la cererea de recurs, prin

care să-și exprime opinia.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu

materialele pricinii civile, consideră că acesta este inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

Conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din actele cauzei se constată că, decizia Curții de Apel Chișinău din 28 martie

2017 a fost expediată în adresa participanților la proces la data de 10 aprilie 2017 (f.d.

119), iar cererea de recurs a fost depusă la data de 14 iunie 2017 (f.d.121).

Astfel, instanța de recurs constată că, recurenta s-a conformat prevederilor legale

și a declarat cererea de recurs în interiorul termenului de două luni.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

3

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate.

Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare

a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a, Capitolul XXXVIII

Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în

fapt.

Totodată completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică

modul de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă

că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CEDO în jurisprudența sa a constatat că, dreptul de acces la instanța

de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că,

modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor

ierarhic superioare în acest sistem, (a se vedea Botten împotriva Norvegiei, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

4

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Societatea

pe Acțiuni „Semnal”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Semnal”, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecător Tatiana Vieru

Judecători Oleg Sternioală

Nicolae Craiu

5