2r-285/21 — evacuarea din bunul imobil

Dosarul nr. 2r-285/2021

prima instanță: Judecătoria Strășeni, sediul Central (jud: S. Slobodzean)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Pahopol, R. Pulbere, O. Cojocaru)

D E C I Z I E

19 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Nina Ciobanu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea de

Stat „Întreprinderea Silvo-Cinegetică Strășeni” împotriva lui Ion Ciobanu și Ninei

Ciobanu, intervenient accesoriu Agenția „Moldsilva” cu privire la evacuarea din

bunul imobil,

împotriva încheierii din 2 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 5 aprilie 2019, ÎS „Întreprinderea Silvo-Cinegetică Strășeni” a depus cerere

de chemare în judecată împotriva lui Ion Ciobanu și Ninei Ciobanu, intervenient

accesoriu Agenția „Moldsilva” cu privire la evacuarea din bunul imobil.

Prin hotărârea din 10 septembrie 2020 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central s-

a admis acțiunea. S-a dispus evacuarea lui Ion Ciobanu și a membrilor familiei lui,

precum și a tuturor bunurilor acestuia din imobilul, încăperea de serviciu – cantonul

nr. 4, situat în r. Strășeni, sat. Căpriana, extravilan, număr cadastral XXXXX.307

care aparține cu drept de proprietate ÎS „Întreprinderea Silvo-Cinegetică Strășeni”.

S-a încasat din contul lui Ion Ciobanu în beneficiul statului taxa de stat în sumă de

150 de lei.

Invocând ilegalitatea hotărârii primei instanțe, la 6 octombrie 2020, Nina

Ciobanu a depus apel, prin care a solicitat casarea hotărârii cu trimiterea cauzei la

rejudecare în prima instanță. Totodată, Nina Ciobanu a solicitat repunerea în termen

a cererii de apel, invocând că nu a cunoscut despre hotărârea contestată și în general

despre acțiune, la fel nu a cunoscut că ar avea o calitate procesuală în prezentul

litigiu.

Prin încheierea din 2 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea

depusă de Nina Ciobanu cu privire la repunerea în termen. S-a restituit ca fiind depus

în afara termenului legal apelul declarat de Nina Ciobanu, împotriva hotărârii din 10

septembrie 2020 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central, în cauza civilă, la cererea de

chemare în judecată depusă de ÎS „Întreprinderea Silvo-Cinegetică Strășeni”

împotriva lui Ion Ciobanu și Ninei Ciobanu, intervenient accesoriu Agenția

„Moldsilva” cu privire la evacuarea din bunul imobil.

1

La 19 martie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Nina Ciobanu a declarat

recurs împotriva încheierii din 2 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

solicitat casarea acesteia cu repunerea apelului în termen și trimiterea cauzei

instanței de apel de la etapa punerii pe rol.

În motivarea recursului a indicat că este soția lui Ion Ciobanu, dar din anul

2019-2020 relațiile în familie s-au înrăutățit. Despre existența litigiului nu a

cunoscut, deoarece nu a fost informată nici de soțul ei nici de către instanța de

judecată.

A mai specificat că a declarat apelul în termen de 15 zile din momentul

recepționării hotărârii primei instanțe.

În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat încheierea contestată la 2 martie 2021,

fiind expediată participanților la proces prin scrisoarea de însoțire din 4 martie 2021

(f.d. 35, Vol. II), or, la actele cauzei nu se regăsește dovada de recepționare.

Astfel, recursul declarat la 19 martie 2021, este în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) Cod de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără

participarea părților.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care

urmează a fi respins cu menținerea încheierii instanței de apel din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 427, lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul

și să mențină încheierea.

Instanța de recurs a constatat că prin hotărârea din 10 septembrie 2020 a

Judecătoriei Strășeni, sediul Central s-a admis acțiunea. S-a dispus evacuarea lui Ion

Ciobanu și a membrilor familiei lui, precum și a tuturor bunurilor acestuia din

imobilul, încăperea de serviciu – cantonul nr. 4, situat în r. Strășeni, sat. Căpriana,

extravilan, număr cadastral XXXXX.307 care aparține cu drept de proprietate ÎS

„Întreprinderea Silvo-Cinegetică Strășeni”. S-a încasat din contul lui Ion Ciobanu în

beneficiul statului taxa de stat în sumă de 150 de lei.

Invocând ilegalitatea hotărârii primei instanțe, la 6 octombrie 2020, Nina

Ciobanu a depus apel, prin care a solicitat casarea hotărârii cu trimiterea cauzei la

rejudecare în prima instanță. Totodată, Nina Ciobanu a solicitat repunerea în termen

a cererii de apel, invocând că nu a cunoscut despre hotărârea contestată și în general

despre acțiune, la fel nu a cunoscut că ar avea o calitate procesuală în prezentul

litigiu.

Instanța de apel prin încheierea din 2 martie 2021 a respins cererea depusă de

Nina Ciobanu cu privire la repunerea în termen. A restituit ca fiind depus în afara

termenului legal apelul declarat de Nina Ciobanu, împotriva hotărârii din 10

septembrie 2020 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central, în cauza civilă, la cererea de

chemare în judecată depusă de ÎS „Întreprinderea Silvo-Cinegetică Strășeni”

împotriva lui Ion Ciobanu și Ninei Ciobanu, intervenient accesoriu Agenția

„Moldsilva” cu privire la evacuarea din bunul imobil.

2

Colegiul învederează că în temeiul art. 362 alin. (1) și (3) Cod de procedură

civilă, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării

dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termenul de apel

se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art. 116.

Astfel, Colegiul reține că dispozitivul hotărârii primei instanțe a fost emis la 10

septembrie 2020, iar cererea de apel împotriva acesteia a fost declarată de Nina

Ciobanu la data de 27 ianuarie 2021, adică cu depășirea termenului de 30 de zile

prevăzut de art. 362 alin. (1) Cod de procedură civilă.

Mai mult, actele cauzei atestă că la ședința de judecată din 4 septembrie 2019,

fiind prezent Ion Ciobanu, soțul Ninei Ciobanu, a comunicat instanței că membrii

familiei sale, inclusiv și soția Nina Ciobanu, cunosc că prin încheierea protocolară

din 10 iulie 2019, au fost atrași în proces în calitate de intervenienți accesoriu, fiind

solicitată amânarea cauzei (f.d. 46, vol. I), astfel, fiind neîntemeiat argumentul Ninei

Ciobanu precum că nu a cunoscut despre prezenta cauză și că ar avea o calitate

procesuală în prezentul litigiu.

În conformitate cu prevederile art. 116 alin. (1) și (3) Cod de procedură civilă,

persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act

de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în

termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să

fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.).

În acest sens, termenul de declarare a apelului poate fi restabilit dacă persoanele

îndreptățite prezintă probe veridice, ce ar confirma imposibilitatea depunerii

apelului în termen.

Or, din materialele dosarului rezultă că Nina Ciobanu solicitând repunerea în

termen, nu a invocat în apel nici un motiv în acest sens, care ar determina repunerea

în termen, iar în lipsa unor argumente justificative, admiterea cererii de repunere în

termen a cererii de apel ar aduce atingere securității raporturilor juridice.

Așadar, Colegiul învederează că respectarea de către părți a termenilor legali

constituie o obligare pozitivă a părților și are menirea asigurării bunei funcționări a

justiției, iar repunerea în termen poate fi admisă doar în cazurile expres prevăzute de

Lege și doar în cazul în care partea înaintează o cerință de repunere în termen,

justificată obiectiv și probată prin probe pertinente și admisibile în temeiul art. 116,

118, 121, 122 și 362 Cod de procedură civilă, prin care va dovedi că omiterea

termenului a fost cauzată de motive întemeiate.

În sensul art. 10 alin. (1)-(3) Cod de procedură civilă, sancțiunile procedurale

sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin

pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de

îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare

abuzivă a unui drept procedural. Efectuarea necorespunzătoare a actelor de

procedură va fi invocată, în fiecare caz de comitere a încălcării legii, de către

judecător sau de participantul care are interes să o invoce.

Sancțiunile procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței

judecătorești, ale participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea

acestora și în funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural

defectuos, în decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de

procedură, în obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea

3

legii, în restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte

măsuri prevăzute de lege.

Colegiul remarcă faptul că, participanții la proces care dețin un interes material

și/sau procesual în examinarea cauzei civile, trebuie să manifeste un comportament

activ în susținerea poziției prin înaintarea de cereri, prezentarea de probe în

susținerea poziției în cadrul procesului civil.

Astfel, Colegiul apreciază critic argumentul recurentei precum că cererea de

apel urma a fi repusă în termen din motiv că instanța nu a înștiințat-o despre

examinarea cauzei.

Raportând cadrul legal enunțat la circumstanțele speței, instanța de apel corect

a considerat că în speță nu sunt întrunite temeiurile legale întru admiterea cererii

apelantului de repunere în termen.

În circumstanțele expuse, Colegiul consideră că argumentele recurentei privind

motivele omiterii termenului de contestare a hotărârii, sunt neîntemeiate și lipsite de

suport probatoriu, urmând a fi respinse.

Pe cale de consecință, instanța de judecată consideră că recurentul a demonstrat

o neglijență a drepturilor sale procedurale stipulate în legislația națională. Or ultimul

trebuia să întreprindă toate măsurile necesare de a-și proteja drepturile de acces la

instanță. Contrar celor menționate, apelantul nu a dat dovadă de promptitudine în

vederea exercitării căii de atac în termen.

Aici se impune a scoate în evidență că CtEDO, în jurisprudența sa promovează,

cu consecvență cu titlu de principiu obligația părților de a se interesa de soarta

procesului în situația în care ele au fost înștiințate despre inițierea și desfășurarea

acestuia și de a-și proteja drepturile sale de acces la instanță (Van Harn versus

Germany, nr. 7557/03 din 11.09.2007).

Articolul 6 §1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, garantează fiecăruia dreptul de a se adresa unui tribunal

pentru ca ultimul să se pronunțe asupra drepturilor și obligațiilor sale civile.

Totuși, „dreptul la o instanță” nu este absolut. Acesta poate fi, prin natura sa,

supus limitărilor, deoarece dreptul de acces, prin sine, cere reglementare din partea

statului.

În acest context, este de menționat că limitarea accesului la o curte sau la un

tribunal nu se conciliază cu art. 6 § 1 al Convenției decât în cazul în care acestea

urmăresc un scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele

utilizate și scopul vizat.

Conform practicii CtEDO restricția impusă accesului la o instanță

judecătorească sau un tribunal nu va fi compatibilă cu articolul 6 § 1, decât dacă

aceasta urmărește un scop legitim și există o proporționalitate rezonabilă între

mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (a se vedea, spre exemplu, Tinnelly &

Sons Ltd and Others și McElduff and Others v. the United Kingdom, Reports 1998-

IV, p. 1660, § 72; Malahov c. Moldovei, hotărârea din 07 iunie 2007).

Din considerentele menționate și având în vedere că Curtea de Apel Chișinău,

corect a respins cererea de repunere în termenul de declarare a apelului și a restituit

cererea de apel, iar argumentele invocate în recurs poartă un caracter declarativ,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia că recursul este neîntemeiat și necesită a fi respins, cu menținerea

încheierii recurate.

4

În conformitate cu art. 427 lit. a), 428 din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Nina Ciobanu.

Se menține încheierea din 2 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea de Stat

„Întreprinderea Silvo-Cinegetică Strășeni” împotriva lui Ion Ciobanu și Ninei

Ciobanu, intervenient accesoriu Agenția „Moldsilva” cu privire la evacuarea din

bunul imobil.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

5