2ra-1607/18 — anularea ordinului de concediere și restabilirea în funcție

Dosarul nr. 2ra-1607/18

Prima instanță: Judecătoria Hîncești, sediul Central (jud: V. Suruceanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Anton, M. Moraru, A. Panov)

ÎNCHEIERE

26 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind

admisibilitatea recursului declarat de către Rotaru Vasile, reprezentat de avocatul Macar

Alexandru,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Rotaru Vasile

împotriva Întreprinderii de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură Hîncești-Silva” cu

privire la anularea ordinului de concediere și restabilirea în funcție,

împotriva deciziei din 01 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul declarat de Întreprinderea de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură

Hîncești-Silva”, casată hotărârea din 13 octombrie 2017 a Judecătoriei Hîncești, sediul

Central și pronunțată o hotărâre nouă de respingere a acțiunii ca neîntemeiată,

c o n s t a t ă :

La 25 iulie 2017, Rotaru Vasile a depus cerere de chemare în judecată împotriva

ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Hîncești-Silva” cu privire la anularea ordinului de

concediere și restabilirea în funcție.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 09 martie 1992 a fost angajat la

ocolul silvic Logănești în funcția de pădurar. Prin ordinul nr. 100 din 05 iulie 2017, emis

de ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Hîncești-Silva”, a fost concediat din funcția

deținută în temeiul art. 86 alin. (1) lit. k) din Codul muncii - comiterea de către salariatul

care gestionează nemijlocit valori materiale ale angajatorului a unor acțiuni culpabile,

dacă aceste acțiuni pot servi drept temei pentru pierderea încrederii angajatorului față de

salariatul respectiv.

Rotaru Vasile a invocat că potrivit ordinului, în urma controlului operativ din 27

iunie 2017 s-a depistat în parcela 23 tăieri ilicite nefixate în procese-verbale privind

contravențiile silvice și anume, a 18 cioate cu diferite diametre și specii, în volum total

de 9,2 m3. Prin ordinul nr. 89 din 29 iunie 2017 a fost creată comisia de anchetă, care la

03 iulie 2017 a prezentat procesul-verbal privind desfășurarea procedurii cercetării

disciplinare prealabile, prin care a fost stabilită paza insuficientă a pădurarului la

1

îndeplinirea atribuțiilor de funcție, cauzând un prejudiciu material angajatorului în sumă

de 7797,92 de lei.

Reclamantul consideră că ordinul contestat este ilegal, or, conform contractului

individual de muncă și fișei de post, dânsul nu mânuiește nemijlocit valori bănești sau

materiale precum este indicat în ordinul nr. 100 din 05 iulie 2017 și nici nu s-a constatat

existența unor acțiuni culpabile care pot servi temei pentru pierderea încrederii

angajatorului. Prin urmare, pârâta neîntemeiat l-a eliberat din funcție în baza art. 86 alin.

(1) lit. k) din Codul muncii, care nu este aplicabil în speță și poate servi drept temei de

concediere numai pentru salariații care în mod direct administrează sau gestionează

valori bănești sau materiale.

De asemenea, Rotaru Vasile a menționat că angajatorul nu a stabilit existența

legăturii cauzale dintre tăierea și sustragerea masei lemnoase de către persoane

neidentificate și acțiunile/inacțiunile dânsului în calitate de pădurar, ÎS „Întreprinderea

pentru Silvicultură Hîncești-Silva” nespecificând în ce mod a fost comisă pretinsa

abatere disciplinară. Pârâta nu a dovedit că i-a oferit suficiente pârghii pentru executarea

obligației a cărei încălcare i se impută și că avea posibilitatea reală de a preîntâmpina

tăierea și sustragerea masei lemnoase, având în vedere că, potrivit contractului

individual de muncă, timpul de muncă era de 8 ore pe zi, în rest controlul fiind exercitat

de către subalternii corespunzător împuterniciți ai reclamantului. Astfel, sunt eronate

argumentele ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Hîncești-Silva” precum că a suportat

prejudiciu material ca urmare a controlului nesatisfăcător a activității personalului

subordonat la asigurarea îndeplinirii sarcinilor planificate, folosirii efective a resurselor

materiale, financiare și umane de către dânsul, deoarece în acest sens nu a prezentat

probe pertinente și admisibile, înscrisurile prezentate nedovedind această încălcare.

Reclamantul a solicitat anularea ordinului nr. 100 din 05 iulie 2017, emis de ÎS

„Întreprinderea pentru Silvicultură Hîncești-Silva”, cu obligarea pârâtei de a radia din

carnetul de muncă înscrierea cu privire la concedierea sa în temeiul art. 86 alin. (1) lit. k)

din Codul muncii și restabilirea în funcția de pădurar al ocolului silvic Logănești.

Prin hotărârea din 13 octombrie 2017 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central,

acțiunea a fost admisă parțial și s-a anulat ordinul nr. 100 din 05 iulie 2017 de

concediere a lui Rotaru Vasile în baza art. 86 alin. (1) lit. k) din Codul muncii, cu

restabilirea reclamantului în funcția de pădurar la ocolul silvic Logănești. S-a încasat din

contul ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Hîncești-Silva” în beneficiul lui Rotaru

Vasile suma de 11 757 de lei cu titlu de prejudiciu pentru absența forțată de la serviciu și

suma de 3500 de lei cu titlu de prejudiciu moral. S-a încasat din contul ÎS

„Întreprinderea pentru Silvicultură Hîncești-Silva” în beneficiul statului taxa de stat în

sumă de 552, 71 de lei. În rest, acțiunea în partea obligării pârâtei de a radia din carnetul

de muncă înscrierea cu privire la concedierea în temeiul art. 86 alin. (1) lit. k) din Codul

muncii, s-a respins ca neîntemeiată.

Instanța de fond a ajuns la concluzia anulării ordinului nr. 100 din 05 iulie 2017,

deoarece la data emiterii acestuia, Rotaru Vasile se afla în concediul medical, fapt

confirmat prin certificatul de concediu medical nr. 2334776/14/, ÎS „Întreprinderea

pentru Silvicultură Hîncești-Silva” încălcând astfel prevederile art. 86 alin. (2) din Codul

muncii.

Prin decizia din 01 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Hîncești-Silva”, casată hotărârea din

2

13 octombrie 2017 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central și pronunțată o hotărâre nouă

de respingere a acțiunii ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că Judecătoria Hîncești, sediul

Central eronat a stabilit că Rotaru Vasile s-a aflat în concediul medical în perioada 04

iulie 2017 – 14 iulie 2017, deoarece certificatul medical nu a fost prezentat în original

atât instanței de judecată, cât și angajatorului. Intimatul-reclamant a participat la

predarea-primirea cantonului silvic și a semnat actul din 07 iulie 2017, fapt ce confirmă

că s-a aflat la lucru și și-a executat funcțiile de serviciu, neanunțând angajatorul despre

aflarea în concediul medical. De asemenea, aflarea lui Rotaru Vasile la serviciu la 04

iulie 2017 se demonstrează și prin procesul-verbal al comitetului sindical din această

dată, la care a participat și reclamantul, angajatorul la fel nefiind înștiințat despre aflarea

acestuia în concediul medical.

La data de 15 iunie 2018, Rotaru Vasile, reprezentat de avocatul Macar

Alexandru, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei din 01 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău și menținerea

hotărârii din 13 octombrie 2017 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central.

În susținerea recursului, recurentul a reiterat circumstanțele de fapt și de drept

menționate în cererea de chemare în judecată.

Consideră Rotaru Vasile că este neîntemeiat argumentul instanței de apel cu

privire la neprezentarea originalului certificatului de acordare a concediului medical, or,

acesta nu a fost solicitat în original, copia certificată în modul corespunzător a

certificatului fiind anexată la materialele cauzei, cele invocate reprezentând doar un

motiv formal de admitere a apelului declarat de ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură

Hîncești-Silva”.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Materialele dosarului nu conțin date cu privire la expedierea în adresa recurentului

Rotaru Vasile a deciziei din 01 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În circumstanțele relevate, recursul declarat de Rotaru Vasile, reprezentat de

avocatul Macar Alexandru, la 15 iunie 2018 se consideră a fi depus în termenul prevăzut

de lege.

La 19 iulie 2018, în adresa intimatei ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură

Hîncești-Silva” a fost expediată copia recursului declarat de Rotaru Vasile, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

La 20 august 2018, ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Hîncești-Silva” a depus

referință, prin care a solicitat declararea recursului inadmisibil, considerând că decizia

instanței de apel este legală și întemeiată.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul declarat de Rotaru Vasile este inadmisibil, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

3

Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă, se

consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în

care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Rotaru Vasile nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs sunt similare celor indicate pe parcursul

examinării cauzei în prima instanță și în cea de apel, în privința cărora s-a expus Curtea

de Apel Chișinău.

Nu poate fi reținut ca temei al admisibilității recursului, argumentul invocat de

către recurentul Rotaru Vasile, precum că nu s-a solicitat prezentarea certificatului

medical în original, deoarece potrivit art. 138 alin. (4) din Codul de procedură civilă,

înscrisul se depune în original sau în copie autentificată în modul stabilit de lege,

indicându-se locul de aflare a originalului, însă la caz, recurentul nu a indicat locul de

aflare a originalului certificatului medical, în condițiile în care acesta nu a fost prezentat

spre plată angajatorului.

Prin urmare, argumentele recursului se referă doar la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanța de apel și nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din Codul

de procedură civilă are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

de drept procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu și

temeinicia în fapt a acesteia.

4

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să

dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c. Irlandei,

decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate

în speță sunt similare celor indicate în procesul judecării cauzei, asupra cărora instanța

de apel s-a pronunțat deja în modul corespunzător.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Rotaru Vasile, reprezentat de avocatul Macar Alexandru, ca

inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art.

433 lit. a) și art. 440 Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Rotaru Vasile, reprezentat de avocatul Macar Alexandru, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

5