2ra-579/14 — Dobîndirea dreptului de proprietate

Prima instanță: Judecătoria Nisporeni Dosarul nr. 2ra-579/14 Judecător: R. Costru Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: A. Panov, T. Pelin, Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 20 februarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Nicolae Clima Judecători Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Consiliul orășenesc Nisporeni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Primăria or.

Nisporeni către Agenţia Proprietăţii Publice de pe lîngă Ministerul Economiei şi Comerţului, OCT Nisporeni, persoana cointeresată SRL „Valdiner”, privind dobîndirea dreptului de proprietate, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 septembrie 2013 prin care a fost menținută hotărîrea Judecătoriei Nisporeni din 29 aprilie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă : La data de 24 august 2012, Primăria or. Nisporeni s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Agenţiei Proprietăţii Publice de pe lîngă Ministerul Economiei şi Comerţului, OCT Nisporeni, persoana cointeresată SRL „Valdiner” privind dobîndirea dreptului de proprietate. În motivare cerinţelor sale a indicat că la 27.07.1998 SA „Sanis-Vin” i-a fost eliberat titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren cu nr. cadastral 6001102870, eliberat în baza dispoziţiei primarului or.

Nisporeni cu nr. 4/12 din 15.04.1998, care ulterior a fost abrogată prin dispoziţia nr.197 din 05.08.2011 şi trecut în Registrul cadastral al deţinătorilor de terenuri sub nr.593 din 27.05.1998, repartizat în folosinţa 46,0001ha în scopuri teren agricol. Susţine reclamanta, că conform listei inventarierii obiectivelor acvatice (iazuri, bazine de acumulare) în cadrul Primăriei or. Nisporeni deţinător al bazinului acvatic din sect. „Ceretea” nr. cadastral 6001102,364 cu suprafaţa de 56,0 ha este Primăria or. Nisporeni. Menţionează că, Hotărârea Guvernului nr.959 din 04.08.2003” cu privire la delimitarea terenurilor proprietate publică în unele unităţi administrativ-teritoriale ale RM, , în temeiul căreia a fost înregistrat dreptul de proprietate a bazinului acvatic cu nr. cadastral 6001102364 a fost declarată neconstituţională prin hotărârea Curţii Constituţionale nr.12 din 21.04.2005.

Consideră reclamanta, că s-a încălcat dreptul de proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale, garantat de Constituţia RM. Solicită reclamanta Primăria or. Nisporeni, să fie recunoscută Primăria or. Nisporeni coproprietar al bazinului acvatic din sectorul „Ceretea”, nr. cadastral 6001102.364, cu suprafaţa de 47,8376 ha şi a obliga Agenţia Relaţii funciare şi Cadastru de a efectua modificările corespunzătoare în Registrul bunurilor imobile. Prin hotărârea Judecătoriei Nisporeni din 29 aprilie 2013 s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Primăria or.Nisporeni către Agenţia Proprietăţii Publice de pe lângă Ministerul Economiei şi Comerţului, OCT Nisporeni şi SRL”Valdiner” cu privire la dobândirea dreptului de coproprietar al bazinului acvatic din sect.”Ceretea”, nr.cadastral 6001102364, cu suprafaţa de 47,8376 ha.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 septembrie 2013 a fost respins apelul declarat de către Consiliul şi Primăria or. Nisporeni şi a fost menţinută hotărârea Judecătoriei Nisporeni din 29 aprilie 2013. Nefiind de acord, la data de 13 noiembrie 2013, Consiliul orăşenesc Nisporeni a declarat recurs, la data de 13 ianuarie 2014 a înaintat recurs concretizat, solicitînd admiterea acţiunii. În motivarea recursului recurentul a indicat că instanţa de apel nu a ţinut cont că Republica Moldova a aderat Carta Europeană a Autonomiei Locale şi că administrarea în domeniul folosirii şi protecţiei bazinurilor cît şi a terenurilor subacvatice se efectuează de către Administrația publică locală. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Consiliul orăşenesc Nisporeni nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Consiliul orăşenesc Nisporeni ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de către Consiliul orăşenesc Nisporeni se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii: Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă