2ra-1330/13 — anularea titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren

prima instanță: Gr.Șișcanu dosarul nr. 2ra-1330/13

instanța de apel: M.Anton, I.Secrieru, A.Panov

Î N C H E I E R E

16 mai 2013 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat, Iurie Bejenaru,

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Cornei

Alexandru,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Primăria

comunei Marinici, r-nul Nisporeni către Cornei Alexandru, intervenient accesoriu

Consiliul comunal Marinici privind declararea nulității titlului de autentificare a

dreptului deținătorului de teren,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2012, prin care a

fost respins apelul declarat de către Cornei Alexandru, cu menținerea hotărîrii

Judecătoriei Nisporeni din 11 decembrie 2009,

c o n s t a t ă

La 02 iunie 2009 Primăria comunei Marinici a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Cornei Alexandru, intervenient accesoriu Consiliul comunal

Marinici, cu privire la declararea nulității titlului de autentificare a dreptului

deținătorului de teren.

În motivarea acțiunii reclamantul, Primăria comunei Marinici a indicat că la

28 martie 2003 pîrîtului i-a fost eliberat titlul de autentificare a dreptului

deținătorului de teren asupra terenului cu suprafața de 0,12 ha, nr. cadastral

603000031, eliberat în temeiul certificatului Primăriei comunei Marinici nr. 04 din

25 martie 2003, indicînd că Consiliul comunal Marinici nu a emis decizia nr. 2/2 din

20 martie 2003 la care se face trimitere în certificatul menționat, titlul de

autentificare indicat, fiind anulat prin decizia Consiliului comunal Marinici nr. 4/13

din 12 decembrie 2008, la emiterea căreia, în urma controlului legalității acesteia,

efectuat de către Direcția teritorială control administrativ Ungheni, au fost depistate

derogări.

Astfel solicita reclamantul declararea nulității titlului de autentificare a

deținătorului de teren nr. 6037000031 pe numele lui Cornei Alexandru din 28 martie

2003.

Prin hotărîrea Judecătoriei Nisporeni din 11 decembrie 2009 acțiunea înaintată

de Primăria comunei Marinici a fost admisă, fiind repus în termen acțiunea depusă,

declarat nul titlu de autentificare a dreptului deținătorului de teren, nr. cadastral

6037000031 din 28 martie 2003 eliberat de Primăria comunei Marinici, județul

Ungheni pe numele lui Cornei Alexandru, prin care deținătorului i s-a repartizat în

proprietate privată lotul de pămînt cu suprafața totală de 0,12 ha, trecut în Registrul

cadastral al deținătorilor de terenuri la nr. 920 din 28 martie 2003. Totodată a fost

încasat de Cornei Alexandru taxa de stat în sumă de 150 lei.

Cornei Alexandru a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanțe, cerînd

admiterea apelului și casarea hotărârii primei instanțe.

Apelantul Cornei Alexandru, în motivarea apelului a indicat că hotărîrea primei

instanțe este ilegală, deoarece examinarea pricinii a avut loc în lipsa sa, iar

argumentul intimatei referitor la inexistența hotărârii în baza căreia i-a fost eliberat

titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren contestat este neîntemeiată,

deoarece apelantului i-a fost prezentată decizia dată, susținând că nu cunoaște cum

în locul acesteia a apărut altă decizie, considerând că răspunderea pentru acest fapt

nu-i poate fi imputată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2012 s-a respins apelul

declarat de către Cornei Alexandru, cu menținerea fără modificări a hotărîrii

Judecătoriei Nisporeni din 11 decembrie 2009.

La adoptarea soluției sale, instanța de apel a ajuns la concluzia că prima

instanță a respectat normele materiale și procesuale, a verificat complet, sub toate

aspectele în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o

apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și

veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect

ajungînd la concluzia de respingere a acțiunii ca neîntemeiate.

Astfel, instanța de apel a constatat că, conform prevederilor art.20 al

Codului funciar, documentele ce confirmă drepturile deținătorilor de teren sunt:

- titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren, eliberat de autoritățile

administrației publice locale în cazul atribuirii de către acestea a terenurilor

proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale sau de către Agenția de Stat

Relații Funciare și Cadastru în cazul atribuirii de către stat a terenurilor proprietate

publică a statului;

- certificatul de moștenire;

- contractul de vânzare-cumpărare;

- contractul de donație, contractul de schimb, contractul de arendă și altele.

Drepturile de proprietate și alte drepturi patrimoniale asupra terenului se

înregistrează în conformitate cu legislația.

Reieșind din prevederile legale enunțate, instanța de apel a reținut că pentru a

pretinde la recunoașterea dreptului de proprietate asupra sectorului de teren

proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale deținute în folosință, este

necesară existența deciziei autorităților administrației publice locale cu privire la

atribuirea în proprietate sau folosință a terenului agricol sau titlului de autentificare

a dreptului deținătorului de teren, eliberat de autoritățile administrației publice

locale.

Conform pct. 18 din Regulamentul cu privire la unele măsuri pentru

urgentarea procesului de împroprietărire, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.984

din 21.09.1998, dreptul de proprietate asupra unui bun nou, realizat de persoană

pentru sine se dobândește prin decizia autorității administrației publice locale care

emite decizia cu privire la atribuirea terenului în proprietate privată, efectuează

înscrierea în registrul cadastral al deținătorilor de terenuri și eliberează titlul de

autentificare a dreptului deținătorului de teren.

Instanța de apel a menționat că, actul de dispoziție administrativ, în temeiul

căruia ar fi fost transmis în proprietate sau în folosință apelantului Cornei Alexandru

a terenului în litigiu și care a servit drept temei la înregistrarea lui ulterioară lipsește.

Astfel, în cadrul ședinței de judecată s-a constat că obiect al acțiunii în cauză

constituie valabilitatea titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren

asupra terenului cu suprafața de 0,12 ha., nr. cadastral 603000031, în baza căruia

Cornei Alexandru a înregistrat dreptul de proprietate.

Avînd în vedere că titlul de autentificare cu nr. cadastral 603000031 a fost

eliberat la 28.03.2003, a produs efecte juridice anume de la această dată. Respectiv,

legalitatea acestui act juridic urmează a fi verificată prin prisma prevederilor

Codului civil în redacția anului 1964 (în vigoare la acel moment).

Conform prevederilor art.43 Cod civil (în redacția anului 1964), se consideră

convenții, actele săvârșite de cetățeni sau organizații în scopul de a naște, modifica

sau stinge drepturi sau obligații civile.

Art.47 Cod civil (în redacția anului 1964) stabilește că, nerespectarea formei

cerute de lege atrage nulitatea convenției numai în cazul cînd acest efect este expres

prevăzut de lege.

Conform prevederilor art.50 alin.(l) și (2) Cod civil (în redacția anului 1964),

este nulă convenția care nu corespunde prevederilor legii, inclusiv convenția care

lezează drepturile personale sau patrimoniale ale minorilor.

În cazul unei convenții nule fiecare parte este obligată să restituie celeilalte părți

tot ce a primit în baza convenției, iar când nu este posibil de a restitui în natură cele

primite, urmează să plătească valoarea lor în bani, dacă legea nu prevede alte efecte

ale nulității convenției.

În contextul celor enunțate, în coroborare cu prevederile art.216 alin.(l) Codul

civil, actul juridic este prevăzut în temeiurile prezentului cod (nulitate absolută).

Din sensul normelor de drept citate rezultă că actul juridic este lovit de nulitate

în cazul în care lipsește unul din elementele definitorii, și anume, temeiul apariției

dreptului de proprietate.

Instanța nu poate reține argumentul apelantului precum că, primăria a eliberat un

certificat, prin care se confirmă că terenul eliberat pe numele apelantului Cornei

Alexandru este eliberat în temeiul deciziei Consiliului comunal Marinici nr.2/2 din

20.03.2003, deoarece certificatul în cauză nu are nici un impact și nu substituie actul

administrativ în temeiul căreia urma să dobândească apelantul dreptul de

proprietate.

La 20 decembrie 2012 Cornei Alexandru a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

hotărîrii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului recurentul a indicat că instanțele judecătorești au emis

soluții cu încălcarea normelor de drept material și procesual, nu au elucidat toate

circumstanțele cauzei.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin.(2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Cornei Alexandru, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situația de

apreciere de către instanțele ierarhic inferioare a circumstanțelor de fapt a cauzei.

Instanțele judecătorești au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat și

au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat

de către Cornei Alexandru, în esența lor, sînt similare argumentelor invocate atît în

prima instanță cît și în instanța de apel și sînt expuse asupra circumstanțelor de fapt

și nu de drept, cărora instanța de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază

cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform

cerințelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă

în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanță, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate și urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului

invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror

instanța de apel s-a pronunțat în mod corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Cornei Alexandru, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e

Recursul declarat de către Cornei Alexandru, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru