2ra-467/14 — Recunoaşterea dreptului de moştenitor testamentar la o cotă-parte din imobil

prima instanţă: S. Bucur dosarul nr. 2ra-467/14 instanţa de apel: T. Duca, A. Albu, S Procopciuc DECIZIE 19 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Iuliana Oprea, Ion Druță, Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Cojocari Alexandru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Silviei Savca împotriva lui Cojocari Alexandru cu privire la recunoașterea dreptului de moștenitor testamentar la ½ cotă-parte din bunul imobil, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălți din 24 septembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Cojocari Alexandru și menținută hotărîrea Judecătoriei Florești din 20 februarie 2013, prin care acțiunea a fost admisă, c o n s t a t ă : La 09 iunie 2011, Savca Silvia a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Cojocari Alexandru cu privire la recunoașterea dreptului de moștenitor testamentar la ½ cotă-parte din bunul imobil.

În motivarea cererii reclamanta a invocat că, la 29 noiembrie 1998 a decedat sora ei - Cojocari Ovia, care avea ultimul domiciliu în apartamentul nr. 25 din casa nr. 1 din satul Gura Camencii, raionul Florești. Susţine că defuncta copii nu a avut, iar persoana cu vocaţie succesorală în baza testamentului din 1996 este dînsa, respectiv în baza testamentului s-a adresat la notar pentru a accepta succesiunea, fapt confirmat prin certificatul de calitate de moştenitor din 18 noiembrie 2009, eliberat de notarul N. Burduja, pe cînd soțul Oviei Cojocari, Cojocari Alexandru căruia îi revine ½ cotă-parte din patrimoniul succesoral, nu s-a prezentat la notar pînă în prezent. Menţionează că atît din motivul neprezentării lui Cojocari Alexandru la notar, cît și din motive de sănătate nu și-a exercitat dreptul său prevăzut de Lege în vederea acceptării succesiunii și respectiv a omis termenul de 6 luni prevăzut de Lege.

Solicită repunerea în termen de redobîndirea dreptului la obţiune succesorală, prelungirea termenului de acceptare a succesiunii cu 6 luni și recunoaşterea după dînsa a dreptului de moştenitor testamentar la ½ cotă-parte din apartamentul nr.25, din casa nr. 1 din satul Gura Camencii, raionul Floreşti. Prin hotărârea Judecătoriei Florești din 27 octombrie 2011 acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Bălți din 29 martie 2012, a fost admis apelul declarat de către Silvia Savca reprezentată de avocatul Bologan Angela, casată hotărîrea primei instanțe şi remisă pricina la rejudecare în prima instanță în alt complet de judecată. La data de 05 iulie 2012, Bologan Angela în interesele Silviei Savca a depus o cerere de concretizare a cerinţelor.

În motivarea cererii a invocat că, reclamanta Savca Silvia a acceptat succesiunea prin depunerea declaraţiei de acceptare a succesiunii la notarul de la locul deschiderii succesiunii, însă, fiind necesară respectarea unei etape obligatorii la notar de determinare a cotelor părţi cu eliberarea certificatului de proprietate asupra cotei-părţi, iar, conform procedurii notariale, cererea de eliberare a certificatului de proprietate urmează a fi semnată de ambii moştenitori, faptul neglijat intenționat de Cojocari Alexandru, iar notarul a fost în imposibilitate de a elibera certificatul de moştenitor testamentar asupra cote-părţi din bunul imobil. Solicită recunoaşterea după Savca Silvia a dreptului de moştenitor testamentar asupra 1/2 cotă-parte din apartamentul 25, casa 1 din satul Gura Camencii raionul Florești și scutirea Silviei Savca de la plata taxei de stat, dat fiind faptul că are grad de invaliditate, este pensionară și nu dispune de alte venituri.

Prin hotărârea Judecătoriei Florești din 20 februarie 2013, acțiunea a fost admisă şi recunoscut după Savca Silvia dreptul de moștenitor testamentar asupra ½ cote-părţi din apartamentul nr. 25 casa nr. 1 situată în sat. Gura Camencii, raionul Florești. Totodată, s-a încasat de la Cojocarui Alexandru în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 112,59 lei. Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 24 septembrie 2013, a fost admisă cererea Angelei Bolocan în interesele Silviei Savca privind admiterea succesiunii în drepturi procedurale, fiind înlocuită reclamanta Silvia Savca Ion anul nașterii 31 august 1955 care a decedat, cu succesorul ei în drepturi – fiica Savca Silvia anul nașterii 02 mai 1988. Prin decizia Curţii de Apel Bălți din 24 septembrie 2013, a fost respins apelul declarat de către Cojocari Alexandru și menținută hotărîrea primei instanțe.

La 15 noiembrie 2013, Cojocari Alexandru a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată. În motivarea recursului a invocat că în cadrul examinării cauzei atît prima instanță cît și instanța de apel au aplicat eronat normele de drept material prin aplicarea prevederilor art. 119 alin. (2) Cod civil (în redacția anului 1964), au dat o calificare juridică incorectă raportului material litigios, aplicînd o normă străină acestuia.

Susține că instanțele judecătorești nu s-au expus asupra tuturor pretențiilor solicitate de intimată prin cererea inițială de chemare în judecată și cererea de concretizare a cerințelor, iar în dosar lipsește încheierea de încetare a procesului pe capetele de pretenții privind repunerea în termen cu redobîndirea la opțiunea succesorală, prelungirea termenului de acceptare a succesiunii cu 6 luni, cît şi repunerea în termenul de prescripție în conformitate cu art. 116 CPC. Invocă că, instanțele nu au ţinut cont nici de faptul că defuncta Savca Silvia nu a acceptat succesiunea în decurs de 6 luni de zile din ziua deschiderii succesiunii, și a depus cererea de acceptare a succesiunii la notar doar la data de 21 iunie 1999, termenul de 6 luni de zile fiind astfel omis.

Menţionează că în cadrul examinării cauzei au fost ignorate explicaţiile date de către notarul S. Burduja, în gestiunea căreia se află dosarul de succesiune nr. 97, care fiind audiat în instanţa de font a relatat că litigiul dat poate fi soluţionat dacă instanţa de judecată va determina cota-parte după decedata Cojocaru Ovia şi cota-parte după Cojocaru Alexandru care este în viaţă, după care, fără careva obstacole li se vor elibera la biroul notarial actele solicitate. La fel, invocă că instanţele de judecată nu au ţinut cont de faptul că în cazul dacă au admis pretenţia intimatei, Savca Silvia, despre recunoaşterea dreptul de moştenitor testamentar la ½ cotă-parte din apartamentul nr.25 casa nr.1 situată în satul Gura Camencii raionul Floreşti, el nu are temei juridic de a-şi înregistra cota sa parte la Oficiul Cadastral.

Totodată menționează că din interpretarea art.6 CEDO rezultă că pronunţarea de către instanţa de judecată a unor hotărîri motivate constituie una dintre garanţiile a dreptului fundamentale la un proces echitabil şi aceasta presupune obligaţia instanţei de judecată de a se expune în hotărîrea contestată asupra tuturor cerinţelor acţiunii precum şi argumentele invocate de către părţi întru admiterea sau respingerea acestora. Consideră recurentul că instanţele de judecată, a căror hotărîri se contestă, au soluţionat greşit pricina, iar erorile comise duc la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale sale. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 24 septembrie 2013, a fost expediată în adresa lui Cojocari Alexandru la data de 07 octombrie 2013, fapt confirmat prin scrisoarea Curții de Apel Bălți ce se conține în materialele dosarului (f.d. 167). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul, la 25 noiembrie 2013, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel.

Înaintând acţiunea în judecată împotriva lui Cojocari Alexandru, Savca Silvia născută la 31 august 1955, care în procesul examinării cauzei în instanţa de apel a fost înlocuită cu succesorul său în drepturi Savca Silvia născută la 02 mai 1988, în urma concretizării cerinţelor sale, a solicitat recunoaşterea dreptului său de moştenitor testamentar asupra 1/2 cotă-parte din apartamentul nr.25, casa nr.1 din satul Gura Camencii, raionul Florești Fiind investite cu judecarea pricinii în cauză, atât prima instanţă cât şi instanţa de apel, au determinat definitiv circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii, apreciind probele prezentate de părţi în corespundere cu prevederile art.130 CPC, multiaspectual, complet, în ansamblul şi interconexiunea lor, aplicând corect normele de drept material, şi întemeiat au ajuns la concluzia admiterii acțiuni.

În susţinerea opiniei enunţate, instanţa de recurs reţine că din materialele dosarului rezultă cu certitudine faptul că în temeiul contractului de vînzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinței în proprietate privată din 06 septembrie 1995, Cojocari Ovia a procurat apartamentul nr.25 din casa nr. 1 situat în sat. Gura Camencii, raionul Florești (f.d. 9). Tot actele cauzei denotă că la privatizarea apartamentului procurat a participat și soțul Oviei Cojocari, Cojocari Alexandru (f.d. 5), conform Extrasului din Registrul Bunurilor imobile din 30 octombrie 2009, apartamentul nr. 25 din casa nr. 1 situat în sat. Gura Camencii, raionul Florești aparținînd cu drept de proprietate Oviei Cojocari și lui Cojocari Alexandru – 1 cotă-parte (f.d.6).

La data de 03 septembrie 1996, Cojocari Ovia a testat surorii sale Savca Silvia toată averea care îi aparținea, în acest sens de către Notarul S. Burduja fiind întocmit testamentul nr. 2-1951 (f.d. 8), iar la data de 29 noiembrie 1998 Cojocari Ovia a decedat. Este cert și faptul că în baza declarațiilor de acceptare a succesiunii depuse de către Cojocari Alexandru la 03 martie 1999 și Savca Silvia la 21 iunie 1999, la Notarul S. Burduja a fost deschis dosarul succesoralul nr. 97 (f.d.32-33), însă dat fiind faptul că certificat de proprietate asupra cotelor-părți din apartamentul nr.25 din casa nr. 1 situat în sat.

Gura Camencii, raionul Florești nu a fost eliberat proprietarilor, iar Cojocari Alexandru a refuzat să se prezinte la notar pentru a depune o cerere privind stabilirea mărimii cotelor-părți din averea succesorală, certificatul de moștenitor testamentar nu a fost eliberat, însă la 18 noiembrie 2009, pe numele Silviei Savca a fost eliberat certificat de calitate de moştenitor legal, care nu a fost contestat, or, probe care ar atesta contrar la materialele cauzei lipsesc. Conform art. 62 alin. (4) al Legii cu privire la notariat nr. 1153 din 11 aprilie 1997, (în redacția veche) în caz de deces al unuia din participanţii la privatizare – proprietar în devălmăşie, cota-parte a acestuia se determină la cererea moştenitorilor chemaţi la succesiune.

Iar, conform art. 114 alin. (2) Cod civil (în redacţia anului 1964), există proprietate comună în cote definite (proprietate pe cote-părți) sau fără cote definite (proprietate în devălmășie). Sub acest aspect, prin aplicarea regulilor de interpretare a normelor enunţate, este evident că, bunului în litigiu, şi anume, apartamentului nr.25 din casa nr. 1 situat în sat. Gura Camencii raionul Florești, urmează ai fi aplicat regim de proprietate comună în devălmăşie, iar proprietatea în devălmășie se prezumă a fi egală pînă la proba contrară, respectiv Cojocari Alexandru deţinând ½ cotă parte din apartamentul, procurat în timpul căsătoriei cu Cojocari Ovia. În circumstanțele relatate, justificat instanţele inferioare au admis cerințele Silviei Savca și legal au recunoscut după cea din urmă dreptul de moștenitor testamentar asupra ½ cotei-părţi din apartamentul nr.25 din casa nr.1 situată în sat.

Gura Camencii, raionul Florești, cu atît mai mult că cotele părți nu au fost recunoscute după proprietarii apartamentului în litigiu, iar Cojocari Alexandru a refuzat de a depune o cerere în acest sens. Prin urmare, sunt apreciate critic susţinerile recurentului precum că instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele ce au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, nefiind dovedite circumstanţele considerate de instanţă ca stabilite, iar concluziile instanţei expuse în hotărâre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, deoarece acestea contravin constatărilor relatate.

De altfel şi afirmaţia recurentului precum că instanțele judecătorești nu s-au expus asupra tuturor pretențiilor solicitate de intimată prin cererea inițială de chemare în judecată și cererea de concretizare a cerințelor, și nu au emis o încheiere de încetare a procesului pe marginea cerințelor înaintate inițial conform art. 265 CPC, nu pot fi reținute de către instanța de recurs și nu pot servi temei de admitere a recursului deoarece prin cererea din 05 iulie 2012, au fost concretizate cerințele reclamantei și careva temeiuri de încetare a procesului conform art. 265 CPC nu au fost stabilite.

Nu pot fi reținute nici argumentele ce țin de încălcarea termenului de acceptare a succesiunii de către Savca Silvia, deoarece aceasta s-a adresat cu declarația privind acceptarea succesiunii la notar la 21 iunie 1999, iar ulterior pe numele celei din urmă a fost eliberat certificatul de moştenitor legal, care nu a fost contestat, astfel, acesta avînd putere legală pînă în prezent. La caz de principiu este de remarcat şi faptul că prin certificatul eliberat de Primăria comunei Gura Camencii, raionul Florești nr. 264 se atestă incontestabil că Savca Silvia a acceptat de facto succesiunea, prin intrarea în posesia patrimoniul succesoral al Oviei Cojocari la data de 16 februarie 1999 (f.d. 38). Prin urmare, argumentele recurentului invocate în acest sens nu denotă la caz încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural.

În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei nr.26561/1995, unde Comisia a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs, mai mult că acestea nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Cojocari Alexandru. Se menţine decizia Curţii de Apel Bălți din 24 septembrie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Florești din 20 februarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Silviei Savca împotriva lui Cojocari Alexandru cu privire la recunoașterea dreptului de moștenitor testamentar la ½ cotă-parte din bunul imobil. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druță Tamara Chişca-Doneva